tag:blogger.com,1999:blog-31856174493841963512024-03-13T17:44:45.637+02:00Negru pe Alb"cuvintele stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele".Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.comBlogger276125tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-3092799827161417712014-01-09T20:40:00.004+02:002014-01-09T20:53:15.932+02:00M-am mutat<span style="font-size: x-large;">M-am mutat pe <a href="http://cughilimele.ro/">cughilimele.ro</a></span>Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-15585356134652258232013-12-27T10:54:00.000+02:002013-12-29T12:42:13.839+02:00Lupta cu ANRP-ul pentru despăgubiri. O luptă care poate fi câștigată<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Istoria
am putea spune că are trei părți. Una frumoasă, una urâtă și una despre care
nimeni, sau prea puțini, vor să vorbească. Istoria adevarată, în schimb, o
aflăm de la oameni. Oameni care au trăit-o, oameni cărora li s-a schimbat
viața, oameni care i-au simțit dreptățile sau nedreptățile. Din istoria
românilor putem să ne amintim, referitor la părțile mai puțin frumoase și la
oameni cărora li s-a schimbat viață, când țara noastră a pierdut teritorii
naționale. </span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Putem da exemplu teritoriile precum Basarabia, Bucovina de Nord și
Ținutul Herța, pierdute în urma tratatului de Pace între România și Puterile
Aliate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 și a celui semnat la Craiova la 7
febriarie 1940 între România și Bulgaria. Astfel, statul român s-a obligat la
despăgubirile cetățenilor români care au pierdut proprietăți în acele
teritorii. Și de aici se scrie o altă istorie. Una plină de piedici în care nu
s-au respectat promisiuni si legile nu sunt aplicate corect. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Din
păcate autoritățile nu sprijină cetățenii în completarea cererilor, nu le
eliberează beneficiarilor documentele justificative necesare în soluționarea
cererilor, se dau termene scurte pentru completarea dosarellor, dar nu și pentru
răspunsurile autorităților. Mai mult, după ce nu și-a plătit datoriile la
scadență, debitorul, care este Statul român, a dat în februarie 2013 o
Ordonanţă de urgenţă prin care își rescadenţa singur datoria faţă de
beneficiari pentru următorii 10 ani. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Trist
este că, în marea majoritate, beneficiarii sunt persoane vârstnice care nu au o
astfel de speranță de viață. Dacă istoria le-a dat o palmă acestor oameni, nici
acum statul nu este alături de ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Deși
există o Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților, înființată
pentru a face plățile către beneficiarii despăgubirilor, în mod cu totul
paradoxal, aceasta este parcă adversarul cetățeanului român care vrea să își
revendice și să-și recupereze drepturile. Așa se face că atunci când este pus
în situația de a face plățile cu forța, ANRP-ul investește sume importante de
bani, timp și resurse pentru a lua înapoi banii de la cetăţenii care s-au
încumetat să demareze un proces împotriva statului. </span><span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">De aceea, este obligatoriu ca persoanele aflate în această
situație să pornească la drum alături de un <u><a href="http://www.mihailungu.ro/" target="_blank">avocat specializat îndespăgubiri ANRP</a></u> pe Legea 290 din 2003 și Legea 9 din 1998, cu experiență
și rezultate certe, dovedite în timp. Trebuie știut că acest tip de proces este
ireversibil și, în cazul în care a pornit greșit, ulterior nu se mai poate
îndrepta nimic. <u><a href="http://www.mihailungu.ro/" target="_blank">Avocatul </a></u></span><u><span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"><a href="http://www.mihailungu.ro/" target="_blank">Mihai Lucian Lungu</a></span></u><span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";"> este cel care
a repurtat succes în absolut toate dosarele împotriva ANRP. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">Într-un
final, Ordonanța 10/2013, care eșalona plata despăgubirilor ANRP pe durata a 10
ani, a fost declarată neconstituțională
de către Curtea Constituțională, și astfel se revine la perioada anterior
valabilă de recuperare a despăgubirilor de maximum doi ani. Și iată că istoria
pare că le zâmbește acestor oameni care și-au pierdut teritorii și trebuie
despăgubiți. Niște oameni căror li s-au pus doar piedici, culmea, chiar de
ANRP. Mulţumită acestui fapt, cetățenii români ar trebui să încaseze banii în
două tranşe egale în termen de doi ani. Bugetul pe 2014 este insuficient însă
pentru a acoperi toate sumele cuvenite beneficiarilor aflați în plată.
Proprietarii trebuie să apeleze la instrumentale legale pe care le au la
dispoziție pentru a putea intra în posesia banilor. Prin acțiuni în instanțe cu
avocați specializați pe acest segement, beneficiarii dosarelor au șanse reale
de a obține despăgubirile. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: Georgia;">Pentru ca de 5 ani <u><a href="http://www.mihailungu.ro/" target="_blank">cabinetul de avocatura M.L. Lungu</a></u> este specializat doar pe cele doua legi (9 din 1998 și
290 din 2003), avocații biroului beneficiază de o expertiză greu de egalat și
reușesc chiar și acolo acolo unde alții dau greș. </span><span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">În momentul în care avocatul Mihai Lucian Lungu preia cazul,
implicarea clientului devine minimă, acesta nemaifiind nevoit să se confrunte
cu tergiversările din partea prefecturilor ori a ANRP-ului și are șansa </span><span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: Georgia;">să beneficieze, în cel mai scurt timp posibil, de
despăgubirile care i se cuvin.</span><span style="font-size: 14.0pt; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 10.0pt; text-align: justify;">
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3185617449384196351" name="_GoBack"></a><span lang="FR" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: FR; mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">În acest domeniu, de recuperare a
despăgubirilor, lider pe piață este <u><a href="http://www.mihailungu.ro/" target="_blank">Cabinetul de avocatură ”M.L.Lungu</a></u>”.
Cabinetul oferă consultanță gratuită celor care au dreptul să obțină despăgubiri
de la ANRP. Sper ca acești oameni să apeleze la avocați care se pricep în
domeniu și măcar acum să primească ceea ce merită. Uneori filele istoriei
trebuie rescrise. Și lupta cu ANRP-ul, într-un final câștigată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 10.0pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 10.0pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-11087619917605046352013-12-16T15:55:00.002+02:002013-12-16T15:55:55.599+02:00Anul acesta fii tu Mos-Crăciun<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-YCYeatUp-y8/Uq8GXOOkkII/AAAAAAAAAtw/TswZ6pxmpy8/s1600/campanie-connect.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-YCYeatUp-y8/Uq8GXOOkkII/AAAAAAAAAtw/TswZ6pxmpy8/s320/campanie-connect.jpg" width="226" /></a></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Am
mai scris aici pe blog despre faptul ca nu ne nastem egali. Ca nu toti primim
dreptul la a avea aceleasi sperante si vise. Copii care viseaza putin pentru ca
putin au primit toata viata. La ei ne-am gandit si noi. Impreuna cu colegii mei
de la Radio si cu o asociatie din Onesti, Onestin, ne-am gandit sa demaram
campania ”Anul acesta fii tu Mos-Craciun” prin care sa strangem diverse produse
pentru copii de la casutele din cadrul Centrului de Servicii Sociale Alexandra.
Desi copii astia traiesc printre noi zi de zi, macar de sarbatori sa ne facem
timp si sa le intindem o mana de ajutor. Sunt tot copii, fiinte cu suflet, ca
noi toti, iar sa le aducem un zambet si un cadou de Craciun este cel mai frumos
lucru. Un lucru mic poate pentru noi, dar sigur mare si important pentru ei.
Donatiile se strang pana pe 20 decembrie. Asadar daca esti din Onesti sau din
apropiere si crezi ca poti dona ceva noi te asteptam cu drag si bratele
deschise. Donatiile se fac la sediul nostru de la Hotel Trotus, etaj 8, la
Biblioteca Municipala ”Radu Rosetti” sau la sediul Onestin, bulevardul
Republicii, nr. 43.<o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-59557479395469239862013-12-15T15:47:00.002+02:002013-12-15T15:47:35.139+02:00De sărbători...<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Nu
mai e cum a fost odată, dar tot mai miroare a brad și a portocale. Nu mai e
atâta inocență dar a mai rămas atâta speranță. Nu mai e Moș-Crăciun dar mai
sunt amintirile și desenele pe care le puneam în geam. E miros de sărbătoare și
Crăciun. Deși s-au schimbat multe de când eram mică și totul pare că aparține
unui timp atât de îndepărtat, tot Crăciun e. Un moment în care amintirile cele
mai dragi din trecut renasc și mă fac să mă simt mai bucuroasă, mai
încrezătoare, copil, inocent, fără griji, fără doruri, fără probleme. E o clipă
și atât.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">O clipă pe care până la urmă o merităm cu toți. O clipă care să fie
doar a noastră și pe care să o strângem tare la piept să ne încarce cu tot cei
bun cât să ne ajungă până la Crăciunul celălalt. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">E
un moment frumos chiar dacă nu mai are feeria de-odinioară. Dar putem să o
presărăm noi. ”Adevăratele înfrângeri sunt renuntările la vise” ... și
Crăciunul e momentul cel mai potrivit să ne reamintim de ele și să nu renuntăm.
Nu contează să câștigi cursa, îți va spune un atlet, important e să ajungi la
linia de final. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Nici
eu nu mai am aceeași încredere, nici în mine, nici în cei din jur, nici
aceleași aripi pe care să le întind când vreau să zbor. Acum parcă au plumb și
se înalță mai greu. Și poate cu timpul vor fi tot mai grele. Nici visele mele
nu s-au împlinit toate. Dar de Crăciun nu mai e loc de altceva, decât de
speranță. E singurul moment din an pe care îl aștept. E un moment de primit și
dăruit. Și-atât. Restul se pierde. E momentul meu cald, ca o copilărie pierdută
de mult. E momentul în care îmi aduc aminte de povestea preferată a copilăriei
”Fetița cu chibrituri”, de bradul din sufragerie, de patul bunicii în care mă
ghemuiam într-o colț, peste perne. E loc doar pentru atât. Măcar pentru o
clipă, pentru un moment, o dată pe an. Restul din an, rămâne peste restul din
lucruri. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-56179244216411307872013-12-06T18:07:00.000+02:002013-12-06T18:07:03.936+02:00Nu ne naștem egali<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">E
clar, tot mai clar în fiecare zi, pentru fiecare. Nu ne naștem egali. Nu primi
toți aceleași lucruri la naștere. Unii au mai puțin noroc. Fără nici un motiv
anume. Pur și simplu. Unii primesc puțin și învață să se mulțumească cu orice și
cât de puțină atenție. Nu e corect? Dar până la urmă, ce e corect?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Am
vizitat astăzi niște copii de clasa a III-a care învață într-o școală dintr-un
sat de lângă Onești. O scoală mică și cam friguroasă. O școală cu sobe de
teracotă și copii săraci. Dar și ei au dreptul la bucurie. Și eu au ochii
strălucitori, mânuțe pe care și le freacă emoționați, vise, dorințe și nevoia
unei șanse. Au noroc de dascăli care încearcă să le-o ofere. Dar uneori șansa
rămâne la poarta școlii. Unii au părinți pe care îi interesează mai puțin. Și
toți au o țară în care cel mai greu e să reușești mai ales dacă vii dintr-o
familie săracă, dintr-o zonă la fel. N-au nici o vină. Probabil și puțini vor
reuși. Pentru ei lupta e mai lungă și mai grea. Au de depășit multe bariere. Iar
puțini, cei care o vor face, cu siguranță vor avea o satisfacție enormă.
Întotdeauna când este mai greu, bucuria de la final este mai mare. M-am bucurat
măcar să văd dascali dăruiți meseriei lor. Care îi înțeleg și încearcă cumva să
îi ajute pe acești copii. Măcar educația să îi salveze și să le dea un imbold
în lumea asta, crunt de inegală. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
se simte diferența între acești copii și cei care învață în alte școli mai mari
și în locuri și familii cu mai multe șanse. Tot zilele astea am vizitat alți
copii, pentru un reportaj despre ce daruri așteaptă de la Moș Nicolae. Cei de
la școala din oraș vorbeau mai mult, vedeau viața altfel și dorințele erau pe
măsură. Erau altfel de copii. Cu aceeași ochi strălucitor dar pentru care
drumul spre reușită e ceva mai scurt și mai ușor. Aveau aceeași dascali care
vor să facă ceva din ei. Dar și munca lor e mai ușoară. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Asta
e viața. Pentru unii niciodată simplă ca un joc de copii. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-14911650960416937302013-12-03T20:57:00.003+02:002013-12-03T20:57:32.581+02:00Viața nu mai e doar un joc de copii<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Am
crescut. Și simt asta în fiecare zi. Și în suflet și pe chip. În fiecare
dimineață îmi văd cearcănele și ochii obosiții care nu mai strălucesc oricum
dacă nu am dormit bine. Printre firele de păr negru de câte ori mă pieptăn văd
firele albe cum își fac loc. Ridul de pe frunte devine tot mai adânc și îl văd
mereu, mereu. </span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și în suflet e la fel. Am tot mai multe amintiri; simt că a venit
o vreme și de povestit. Am tot mai multe dureri, doruri, goluri care nu mai
dor, nu mai țipă, doar s-au obișnuit să fie acolo. Un suflet care nu mai crede
în orice și nici nu mai este așa de ușor de uimit. Au început să treacă
vremurile astea. Și oricât m-aș încăpățâna timpul trece și lasă urme. Viața nu
mai e ca un joc iar vremurile inocenței sunt atât de departe. Nimic nu mai e la
fel și totul pare departe.Totul face parte dintr-un trecut frumos care nu se
mai întoarce niciodată. Mi-aduc aminte când eram mică și îmi doream să cresc.
Nu îmi doresc să fiu iar mică, dar îmi doresc să cresc tot mai frumos, măcar.
Nimic nu mai e ușor ca un joc de copii. Totul e complicat, greoi, apăsător
pentru că e un timp pentru toate. Acum e timpul ăsta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">”Viața
mea nu este, așadar, decât o goană și, puțin câte puțin, pierd totul și totul
trece în stăpânirea uitării sau a celuilalt.”<o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-35577386422595987962013-12-02T16:49:00.001+02:002013-12-02T16:49:03.932+02:00La răsărit de Eden<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Una
dintre capodoperele secolului XX, un roman bun, cu intrigă bine cusută, de
altfel, după cum a spus și autorul, singura carte pe care a scris-o vreodată.
Este vorba de romanul ”La răsărit de Eden” de John Steinbeck, câștigător al
premiului Nobel pentru literatură în anul 1962. Cartea reconstruiește povestea
biblică a lui Cain și Abel. În cele peste 600 de pagini povestește viața
familiei Trask. </span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Cu alegeri între bine și rău, cu multe compromisuri, cu momente
frumoase și mai puțin, cu intrigi aprinse și un sfârșit oarecum cald, care
așează lucrurile. Altfel spus, e un roman ca o viață de om. Complicată, cu
multe întâmplări și bune și rele, cu destine în fața cărora nu te poți
împotrivi, cu sentimente de tot felul și în final cu o liniște în fața tuturor
alegerilor. Acțiunea se întinde din timpul Războiului Civil american până la
sfârșitul Primul Război Mondial. Astfel aflăm și ce schimbări au produs aceste
evenimente în viața oamenilor. Personajul negativ, poate cel mai negativ
personaj al literaturii, care adună tot ce este mai pervers în ea, este Kate,
soția lui Charles și mama gemenilor Aron și Caleb. Kate, întruchiparea răului,
îl părăsește pe Charles și pe cei doi copii și devine patroana unui bordel.
Dintre cei doi fii Caleb pare că a moștenit-o pe mama sa, dar spre deosebire de
aceasta, el încearcă să își stăpânească aceste porniri ale răului. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Este
o carte care, deși am citit-o greu, sau altfel spus, într-o perioadă mai lungă
de timp, nu aș putea să spun că nu m-a prins. Te face să te simți parte din
familia Trask. Scriitorul e sincer și rareori nu îți dezvăluie tot. Este o
carte despre viața de familie, nu întotdeauna în fața celor mai frumoase
evenimente și alegeri. Nu are cum să nu îți placă și dacă nu te lași intimidat
de numărul mare de pagini, te apuci de citit, nu renunți până nu dai gata
pagină cu pagină pentru a afla destinul personajelor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">”Valea
Salinas este situată în California de Nord. E o vale lungă și îngustă între
două șiruri de munți, iar râul Salinas șerpuiește în meandre prin mijlocul ei,
până se varsă în cele din urmă în golful Monterey” ... și de aici te las pe
tine să descoperi povestea de la răsărit de Eden. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-35180864254051349682013-11-30T20:20:00.004+02:002013-11-30T20:20:50.106+02:00Ceva ... de 1 Decembrie<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">De
câte ori m-a prins 1 Decembrie lucrând la vreun ziar m-au pus să scriu un
articol cu ”ceva acolo de 1 Decembrie”. Cu toate că am insistat că nu sunt cel
mai naționalist om, că nu prea știu ce să spun și că la capitoul istorie nu
prea mă descurc, nu am scăpat. Și azi la fel: ”Scrii ceva de 1 Decembrie?” Păi, ce să fac? Mai scriu ceva de 1 Decembrie. </span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"> Și-atunci ca o placă stricată, ceea ce am
scris și în altă dată, cu alte cuvinte, am scris și acum. Despre românii care
se simt români pe 1 Decembrie. Despre cei care se pozează cu steagul, cântă
imnul, își schimbă poza de facebook, își urează ”la mulți ani” și scriu peste
tot cât sunt ei de mândri că sunt români. Și de pe 2 decembrie... pauză. Pauză
un an de a fi român. Nu îmi plac lucrurile astea și nici nu cred în ele. Dacă
ești mândru păi fii în fiecare zi, nu doar pe 1 Decembrie. Cât despre mine,
habar nu am cât de mândră sunt. Clar e că nu îmi schimb poza la facebook și mă
duc la defilările astea de 1 Decembrie doar pentru că trebuie sa fac o știre.
Sunt lucruri frumoase în țara asta. Multe lucruri frumoase despre care am și
scris. Sunt, e drept, și o grămadă de lucruri care te întristează. Dar le accept
pe toate așa cum sunt. La unele am devenit surdă și oarbă, altele încă mă enervează
și de tot ce este frumos mă bucur din tot sufletul. Și cam atât despre țara în
care trăiesc. Nu am ales eu să mă nasc în țara asta, s-a nimerit și gata cu
povestea asta. Cu siguranță cam aceeași poveste e și pentru alții dar o dată pe
an simt nevoia să creadă mai mult. Doar că, din păcate, cu atitudini din astea
nu schimbăm nimic. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-73708389380903278482013-11-24T13:37:00.000+02:002013-11-24T13:37:01.187+02:00O străbunică<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Era o uşă mică şi veche din lemn. Un
lemn atât de uscat că-şi pierduse şi culoarea. Nici măcar încuietoare nu avea
şi îi auzeai scârţâitul de câte ori se deschidea. Se bălăngănea şi mereu te
izbea în spate. Te enervai şi dacă nu aveai o frică prea mare de Dumnezeu ca
ea, nu scăpai fără sa înjuri. Era uşa magaziei de rumeguş. O încăpere destul de
lungă cu un acoperiş jos şi mereu plină până aproape de tavan. Nu-mi aduc
aminte să fi fost vreodată goală. Nu ştiu nici măcar cine îi aducea rumeguşul
acolo. Ştiu doar că era mereu plină. Abia târziu mă gândeam oare cum se umplea
magazia de avea mereu un aer apocaliptic. Ai crede că făcea ceva vrăji dar nici
vorbă pentru o bătrânică cu prea multă credinţă în Dumnezeu. Nu îşi începea
ziua şi nu şi-o încheia fără o rugăciune şi fără să citească din Biblie. Iar
vrăjile şi Dumnezeu nu locuiesc sub acelaşi cer.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Oricum, era o cameră care mă înspăimânta
mereu. Îmi închipuiam tot felul de vieţuitoare care pot sări din mormanul uriaş
de rumeguş. Şi vedeam lighioane care se înfruptă din lacrimile de lemn. Şi
mirosul. O, îl simt şi astăzi. Era umed. Un amestec de rumeguş şi pământ ud,
sufocat de puterea acestuia, şi care a fost pedepsit să nu vadă niciodată lumina
soarelui. Un miros ciudat şi unic. Şi îl simt, deşi au trecut ani de când nu
mai e printre noi şi nu am mai văzut acea casă. Nici nu mai ştiu dacă mai e în
picioare sau dacă o mai locuieşte cineva. Cât despre magazia de rumeguş, cred
că de mult nu mai există. Cine mai foloseşte astăzi aşa sobe? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Mi s-au şters atâtea din memorie. Nu şi
mirosurile. Nu mai ştiu nici data când a murit. Nu pot să mi-o aduc aminte.
Sigur eram în clasa a şaptea şi luasem primul nouă la chimie. Mergeam pe drum
şi aş fi vrut să mă bucur dar era un aer ciudat şi nici vorbă a bucurie. Aşa că
nu ştiam ce să fac cu nota asta şi nici cu moartea asta. Nu-mi aduc aminte să
fi suferit prea mult. Şi nici dor vreodată nu mi-a fost de ea. Cu toate că, se
pare, că am iubit-o. Dar nu am trecut niciodată pe la mormântul ei. Nici nu ştiu
dacă aş sti să ajung. Oricum toate
mormintele mi se par la fel. O mână de pamânt peste o urmă de om. A fost ca şi
cum am închis uşa şi nici măcar curiozitate să mai privesc înapoi nu am avut.
Mi-am blocat amintirile şi vremurile petrecute cu ea şi atât. Fir-ar! Oare
iubirea până la ce grad de rudenie e reală? Până la străbunici mai ajunge? Sau
e doar o urmă prea palidă ca să îţi dai seama ce simţi? Şi cum se face că ai un
creier plin de amintiri şi poveşti? Al dracului memorie şi creier. Iar asta cu
mirosurile ma înnebuneşte.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Aprigă femeie. Mi-o aduc aminte mereu
singură. Aşa cred că a crescut-o şi pe bunica mea. Niciodată nu mi-a povestit
de vreun bărbat în viaţa ei. Nici măcar de tatăl bunicii mele. Plecase la
război şi cam atât. I s-a dus urma ca şi cum nu ar fi trecut pe acest pământ.
Cred că atât îmi aduc aminte. Sau e poate doar imaginaţia care îmi joacă feste.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Purta mereu batig şi mustra toate
femeile care trecute de o vârstă bună nu purtau. „De ce umbla ele aşa mândre?
N-au deloc respect?” Eram prea mică să înţeleg ceva şi doar mă amuzam de ea.
Mereu o chinuiam şi o supăram. Nu era blândă de fel, ca orice alt om care a
înfruntat viaţa singur, dar mie nu-mi era niciodată teamă de ea. Aş plânge dacă
mi-ar sta în caracter. Aş plânge pentru toate non-amintirile şi pentru toate
cvasi-sentimentele, puţin, care m-au încercat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Avea o casă mică cu pereţi crăpaţi din
chirpici care duhneau a bătrâneţe. Era un miros al timpul ros, tocit de-atâtea
evenimente. Erau două camere separate de o uşă cu geam, care scârţâia, şi o
ială dintr-un fier tot timpul rece. Parcă dintotdeauna a stat în acea casă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Bucătăria, când mă gândesc la acea
încăpere, îmi miroase a papanaşi. Aluat umplut cu brânză şi fiert în ceaun.
Ceva oribil. Dar când îmi povestea ea mi se păreau minunaţi. Şi nu pentru că ar
fi avut cine ştie ce efect poveştile ei sau felul cum o spunea. Era vorba doar
de curiozitatea mea de copil. Eu stăteam pe pat. Ea povestea şi îmi făcea
chestiile alea de-a dreptul scârboase. Cred că şi ea era bucuroasă că în
sfârşit stăteam liniştită. Că o ascultam, puneam întrebări şi mă minunam de
răspunsuri. Nu-mi aduc aminte de alte mâncăruri cu toate că stăteam zile
bune la ea, în luni de vară. De altfel,
nu o văd nicăieri. Nici în bucătărie, nici în grădină ... nici nu ştiu dacă
adormeam lângă ea. Am doar o imagine cu
un chip. Poate vag, îmi aduc aminte de mirosul cartofilor făcuţi în untură. În
rest nimic. Nimic. Toate s-au dus într-un paradis al lucrurilor uitate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Şi camera. Odaia cea bună cu soba de
rumeguş în jurul căreia stăteau sprijinite de perete vederi. Abia alea îmi
trezeau curiozitatea. Vedeam ţări şi oraşe despre care nu ştiam nici unde sunt
pe hartă şi dacă chiar sunt în realitate dincolo de oraşul meu. Mi se părea că
nu mai e nimic dincolo de dealuri. Doar un cer şi atât. Erau cărţi poştale pe
care cine ştie de unde le-a luat căci ea, n-a fost niciodată expeditorul cuiva.
Şi eu am un birou plin de vederi. De vederi primite, de data asta. Mi-a rămas
cumva plăcerea asta ca amintire a timpului petrecut pe lângă ea. A unui timp
dintr-o copilărie care se şterge uşor-uşor, ca şi cum nu ar fi fost. E un timp
al tuturor. Şi chiar şi-al uitării.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Era camera bună, curată, dar mereu cu dâre
de rumeguş. Un pat mare aproape de geam de unde auzeam şi îi vedeam pe mineri
cum coborau noaptea spre casă după ce ieşeau din schimb şi din întunericul
pământului. Şi cireşul. Cireşul de peste drum de casă, din care nu am mâncat niciodată. Habar nu am
ce gust au cireşele. Mi-a fost frică să le mănânc de pe jos ca ceilalţi. Erau
atât de multe căzute încât pământul parcă era roşu în jurul lui. Iar crengile
erau prea sus ca să ajung vreodată la ele. Pentru mine rămânea doar locul de
joacă cu cei de pe uliţă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Bibliile cu coperţi vechi şi coloniile
din geam. Nu am văzut-o să le folosească vreodată dar le păstra acolo. Neatinse
cu o aromă tare şi proastă. De miros vechi, prea vechi ca să îţi placă ceva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Pernele erau unele peste altele cu
feţele apretate şi miros ciudat. Mirosul bătrâneţii din cauza căruia mă doare
şi fierea dacă mă gândesc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Mereu îmi spunea să mă îmbrac curat.
Oricât de urâte şi sărăcăcioase ar fi hainele să le îmbrac curate. ”Toţi ochii
se vor aţinti pe singura mică pată pe care o vei avea pe haine. Aşa e făcut
omul să vadă.”Oare de asta îmi sar în ochi toate detaliile? Cred că nu m-ar mai
fi învăţat nimic dacă ştia că transform totul în obsesie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Iubea florilor dar nu le dăruia
niciodată. A le rupe înseamnă a le omorâ. Avea multe dumitrele. De-a lungul
prispei avea numai tufe de flori de toamnă şi pe lângă gard panseluţe. Pe toate
aş fi vrut să i le rup tocmai pentru că nu mă lasă să mă apropii de ele. Dar
Slavă Cerului că nu am făcut-o.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Probabil că are un mormânt plin de flori
sau aşa ar fi trebuit. I-au scos florile din curte şi a rămas doar iarbă în faţa
casei dupa moartea ei. ”Dacă ar vedea Aglaia ce am făcut cu florile ei!”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">N-am să uit niciodată copacul de
iasomie. Îmi plăcea dar în acelaşi timp mă făcea să mă gândesc la moarte.
Mirosul la fel ca cel de tămâie dintr-o capelă, la priveghi. Şi ce flori
frumoase! Mirosea toată curtea dar mă şi temeam, doar că eram prea mică să-mi
dau seama ce e ciudat la ele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Era iasomia de lângă soba de-afară.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Mă feresc de mirosul ăsta. Din cauza
amintirilor sau a fricii în faţa efemerităţii, nu mi-e prea clar, încă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Uram tufele de leuştean şi o uram şi pe
ea când îl mirosea. Parca am urât dintotdeauna mirosul ăla de care nu mai scapi
şi îţi invadează simţurile şi buricele degetelor. Avea o grămadă pe lângă casă
şi îl punea la uscat pe hârtii de ziar. N-am mai iubit de atunci leuşteanul şi
îi simt mirosul de departe.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Avea o grădină lungă dar prost
roditoare. Alergam ca un nebun dintr-o parte în alta şi vorbeam singură. Îmi închipuiam
zmei, prieteni imaginari alături de care mă jucam. Şi în fundul curţii pârâul şi
murele. Nucul sub care abia acum mi-ar fi plăcut să stau. Pe atunci doar mă
jucam şi mi-aş fi dorit un leagăn.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Căutam măcriş şi fugeam dintr-o grădină
în alta. Ma oboseam ca să treacă timpul mai repede. Căci la ea în casă parcă
stătea pe loc. Nu avea radio, nu avea televizor şi nici o altă carte în afară
de Biblie. Mai credea probabil că e încă pe vremea boierului Ghica la care a
lucrat. Sau pe timpul când lucra în mină. Şi exact pe lângă mină avea şi casa.
M-a dus şi pe mine de câteva ori acolo deşi nu mai lucra de mult. Îmi aduc
aminte de cărucioarele care ieşeau din mină. Şi gurile alea de tunel în care
vedeai doar întuneric. Era o atmosferă ciudată. Nici tristă, nici veselă. Era
ceva aparte. Şi-au închis minele la un moment dat şi nu după mult timp a murit
şi ea. Nu au nici o legătură evenimentele. Sunt doar însiruite.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Era tot timpul singură şi nu se
plictisea niciodată. Nici teamă nu-i era. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Iubea dulciurile şi le mânca pe ascuns
din cauza diabetului care i-a adus uitarea aproape de moarte. Nu a luat
niciodata pastile şi nici nu iubea doctorii. Şi asta din cauza credinţei ei în
Dumnezeu care te lasă pe pământ exact cât trebuie. Şi a lăsat-o mult. A trăit.
A trăit o viaţă întreagă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Şi mie îmi plac dulciurile şi nu mă
plictisesc singură. Uneori, culmea, în preajma altora mă plictisesc. Mi-e teamă
să nu semăn cu cineva despre care îmi aduc puţin aminte. Despre care nu ştiu
cât şi dacă am iubit-o.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Cred că abia acum mi-e dor şi mi-e ciudă
că nu am trăit toate astea într-un timp în care le-aş fi înţeles. Timpul nu
curge corect şi poate nici în ordinea în care trebuie. Iar unele amintiri nu ar
trebui să se şteargă niciodată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Aşa că nu-mi aduc aminte decât de mamaia
Glaia cu miros de rumeguş şi iasomie. Atât despre o viaţă de om. Atât despre o
străbunică. Şi nici măcar nu mi-e clar care din amintiri sunt reale şi cât îmi
joacă feste imaginaţia. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-62778719813017191902013-11-23T19:14:00.002+02:002013-11-23T19:14:53.713+02:00Departe de Romania<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Aseara
am fost la o gala a invatamantului organizata aici la Onesti si am plecat cu un
gand ciudat. Am vazut tineri exceptionali care vorbesc atat de frumos, care
stiu ce isi doresc si ce vor sa faca, care au ganduri frumoase si vise marete
desi traiesc intr-o tara ca asta, intr-un oras ca asta.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">Dintre
cei cu care am vorbit, unul singur crede ca va ramane sa studieze in tara.
Crede. Restul, cu un zambet amar in coltul gurii au spus ca vor pleca. In
Anglia, in Franta, in Germania. Fiecare si-a cautat tara cea mai potrivita
pentru studiile pe care vor sa le urmeze. Bravo lor! Doar ca pleaca dintr-o </span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;"> </span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">tara in care se vor mai intoarce in vacante si
apoi din ce in ce mai rar. Si asta e trist. Dar de inteles. E greu sa inoti
printre ignoranti. E greu sa te faci auzit printe atatia oameni surzi. E greu
sa razbati intr-o tara care te pune la zid daca esti bun, altfel, vesel. Sunt
si oameni minunati care au ramas pe aici. Care iubesc tara asta si cumva, cum
au putut, au incercat sa o schimbe. Caci pana la urma sa facem un colt de lume
mai bun ar trebuie sa fie scopul tuturor. Tudor Arghezi spunea ”nu e de ajuns
sa fii bun. Trebuie sa fii bun de ceva”. Copii astia, pe care i-am vazut aseara,
sunt buni de ceva. Pacat ca se vor bucura altii de inteligenta lor. Si da, de
asta mi-e ciuda. Mi-e ciuda de multe lucruri care vad ca se intampla in jurul
meu si ma fac sa ma simt din ce in ce mai paralela cu viata. Sunt atatea
lucruri care ma fac sa ma intreb, tot mai des parca, cine sunt eu? Probabil, o
mana de lut, care isi ucide frustrarile in fiecare seara ca sa se mai trezeasca
in fiecare dimineata. Care mai scrie pentru putinii care mai citesc. Care isi
aranjeaza cartile la fiecare sfarsit de saptamana si cand mai are timp le mai
si deschide. Un om care nu mai are acelasi curaj si vise ca acei tineri. Dar,
poate la fel de multe sperante. Cu siguranta tinerii astia vor ajunge unde isi
doresc. Departe, cat mai departe de Romania, din pacate.</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"> <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-8931531567876143862013-11-21T21:14:00.001+02:002013-11-21T21:15:48.473+02:00Am revazut-o pe Nadia Comaneci<span style="font-size: large;">Astazi a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa vad si sa revad nume mari ale sportului romanesc. Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Doina Melinte, Gabriela Szabo, Simona Amanar, Andreea Raducan. A avut loc o Gala a sportului onestean si astfel am avut ocazia sa stau de vorba cu ei. Ii vedeam cand eram mica la stirile sportive sau diverse competitii sportive. Ii vedeam cum aduceau medalii pentru Romania si faceau ascultat imnul Romaniei in lume. Vorbesc frumos, zambesc frumos. Sunt oameni cu suflet frumos. Un exemplu de determinare, de ambitie si munca. Oameni care si-au stabilit un scop si au demonstrat ca limitele pot fi depasite. Nu am practicat nici un sport, in afara orelor de sport de la scoala, asa cum se tineau ele, dar asta nu ma impiedica sa admir niste oameni, exemplu de bine. Ma bucur si a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa ii vad de data asta aproape, ca am avut ocazia sa o vad pe Nadia, inca o data, de aproape. :)</span>Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-63688196049620928522013-11-19T16:42:00.001+02:002013-11-19T16:42:50.161+02:00Un cuplu ciudat<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-sOR-oGIu2ac/Uot44DXKf5I/AAAAAAAAAtg/Wg5bd0C9tR4/s1600/teatru-4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://3.bp.blogspot.com/-sOR-oGIu2ac/Uot44DXKf5I/AAAAAAAAAtg/Wg5bd0C9tR4/s320/teatru-4.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Aseară
am fost la teatru, la o super comedie de la care chiar pleci răzând, ”Un cuplu
ciudat”. Și acum vă întreb pe voi. Când spun cuplu, la ce vă gândiți? Dar când
spun cuplu ciudat? Ei, bine, nu știu la ce vă gândiți dar în nici un caz
răspunsul nu e o ea și un el. Sunt doi de ”el”. </span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Doi prieteni, care ajung colegi
de apartament după ce mariajele lor se destramă. Unul rebel, un tip
nonconformist și total iresponsabil, un fel de Dean Moriarty, și celălalt, un
maniac, un obsedat de curățenie și ordine. Total pe dos, amândoi ajung să se
certe și să se enerveze, până la disperare, unul pe celălalt. Dacă nu i-ai
vedea și cumva ți-ar pica în mână scenariul, dupa replici, ai spune că este o
ceartă între doi soți după ani și ani de căsnicie. Până la urmă, a trăi cu
cineva e o provocare, fie ca e soțul sau soția, iubitul sau iubita ori cel mai
bun prieten/ă. Sunt savuroase replicile și situațiile inspirate din viață, pur
și simplu. Chiar dacă sunt doar doi prieteni se ceartă ca și cum s-ar certa cu
soțiile lor. Și-ți dai seama că astfel de certuri, deși pe scenă foarte comice,
în realitate chiar se întâmplă. Chiar arunci cu replici de tot felul. Chiar
ajungi să te enervezi că mai e cineva care să îți spună cum să te porți. Și
celălalt să se supere că nu te porți cum crede el că ar fi bine. Un fragment de
viață transpus într-o super comedie care merită văzută. E un moment de
deconectare și o lecție de viață pe care o primește învelită într-o comedie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Piesa
”Un cuplu ciudat” a fost scrisă de Neil Simon. In distributie sunt actorii Vlad
Conovaru, Angel Popescu, Delia Nartea, Gloria Găitan, Marius Drogeanu, Șerban
Georgevici, Bogdan Ghițulescu. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-2194093769240692062013-11-12T22:34:00.002+02:002013-11-12T22:34:51.100+02:00Ceva altfel intr-o zi normala<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Printre
lucrurile pe care le fac zi de zi, aceeasi alergatura, aceleasi probleme doar
alte stiri am luat o pauza si am facut si altceva. Am raspuns pozitiv invitatiei
Asociatiei de Dezvoltare Activa la proiectul Acting European. </span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">A fost o intalnire
placuta intr-un loc frumos prin care am discutat despre ong-uri, voluntariat si
cetatenia europeana. Mi-a placut ca am auzit si altceva. Am vazut tineri cu
idei, dornici sa si le impartaseasca si sa caute solutii la diferite probleme.
A fost relaxant si in acelasi timp interesant. M-am gandit si la altceva si m-a
bucurat sa vad tineri cu initiativa care nu asteapta nimic, fac ei primul pas
pentru schimbare. Am sustinut mereu voluntariatul si ma inclin in fata celor
care fac lucruri interesante si se implica in diverse activitati care schimba
in bine lumea din jurul lor, fara sa astepte recompense. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-18513497069161222772013-11-11T19:31:00.004+02:002013-11-11T19:32:10.336+02:00S-a lansat noul smartphone Allview X1 Soul<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Cei
de la Allview au lansat zilele trecute un nou smartphone. Mizand pe faptul că
suntem într-o lume mereu în schimbare cei de la Allview vor să dea viață
lucrurilor pe care până ieri doar ni le imaginam. Așa s-a lansat noul <a href="http://allview.ro/soul/" target="_blank">X1 Soul</a>,
device-ul care te conectează cu lumea. Cei de la Allview au pus la un loc cele
mai performante componente, cele mai uimitoare funcții și cele mai noi
tehnologii.<o:p></o:p></span><br />
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span><br />
<a name='more'></a></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Telefonul
are un <span style="background: white;">design unibody, display japonez JDI IPS
full HD, cameră foto principală de 13 MP, cameră secundară de 5 MP cu funcții
inteligente, 2 GB memorie RAM, 32 GB memorie flash, amplificator audio
Yamaha, sunet prin căști optimizat prin sistemul DTS, Gesture Control.</span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">X1 Soul este ultra-slim. Are o grosime de numai 7,9 mm, iar
carcasa cu<span class="apple-converted-space"> desing unibody îi oferă un plus de suplețe și eleganță. Are o greutate de numai 129,4 grame ceea ce îl face ușor de manevrat și transportat. </span></span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">E o adevărată plăcere să privești fotografii, să urmărești
filme și videoclipuri HD și să comunici cu prietenii prin apeluri video, pentru
că X1 Soul este dotat cu un display japonez JDI generos de<span class="apple-converted-space"> 5 inch. Ecranul IPS Full HD îți oferă imagini clare, aproape de realitate, în culori fascinante. În plus X1 Soul îți oferă o mulțime de funcții ingenioase. </span></span><o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și că tot vin sărbătorile poți să îți faci un cadou și să
descoperi mai mult telefonul.<o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-34184899745782908502013-11-05T22:30:00.004+02:002013-11-05T22:30:41.224+02:00Zile cu nori și soare cu dinți<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Sunt
zile bune și mai puțin bune. Zile în care planetele, câte ori fi ele, se
aliniază sau nu. Sunt momente, pline de lucruri frumoase, de lucruri gri,
amestecate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Nu
am avut cele mai frumoase zile, tocmai de asta nici nu am mai apucat să scriu
pe blog. Nu au fost nici cele mai urate dar nicidecum liniște. Și poate cel mai
mult mi-a lipsit liniștea sufletească. Deși pe ici pe colo am avut zile
frumoase, au câștigat cele mai puțin, în care nu am mai apucat să scriu și să
stau în șoaptă de vorbă cu gândurile mele.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br /><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Nu
am mai apucat să scriu nici pentru SuperBlog. Au venit probe peste probe și din
cauza unor probleme nu am mai apucat să scriu. Deși nu îmi stă în fire să
renunț așa ușor, de data asta, nu am avut încotro. Și s-a dus. Probabil că așa
a fost să fie. Sau să nu fie. Îmi pare rău. Dar se întâmplă uneori ca unele
lucruri să se termine mai repede decât îți dorești. Se termină chiar dacă nu e
voia ta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Apoi,
după peripeții cu secretare și dosare am aflat că m-am înscris degeaba la niște
cursuri că nu se mai țin. Că suntem prea puțini să se mai țină. Și m-au
anunțat, normal, prea târziu, ca să mai am timp să mă înscriu în altă parte.
Așa că iar fără voia mea, am pierdut un an. Trebuie să îl aștept pe următorul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Așa
a fost să fie, căci nimic nu-i întâmplător. O fi vreun rost pentru toate astea,
un rost încă pierdut în Galaxie pe care o să îl găsesc eu, cumva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Se
întâmplă. Se întâmplă să fi fost un pic obosită. De oameni, de întâmplări, de
toate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Sunt
lucruri care bat greu și funebru în suflet pentru care nu găsesc cuvinte de
așternut, negru pe alb. S-au întâmplat în mine. Nu poate fi tot timpul în fața
ta un orizont senin.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Dar
lucrurile se mișcă. Nimi nu stă în loc pentru durerile noastre, spunea cineva.
Și așa-i, nu? <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-18020734421877235962013-10-16T21:45:00.001+03:002013-10-16T21:45:57.759+03:00Un gând spre Paris<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Să
vă spun o poveste. După ce am terminat facultatea, prietena mea Ioana, fostă
colegă, a plecat în Franță. Nu doar în vacanță, ci de tot. Fiecare revedere cu
ea era un deliciu. De altfel și astăzi pentru că din păcate ne vedem rar. Dar, chiar atunci, la început, fiecare întâlnire era o lecție despre cultura și
obiceiurile francezilor. Una din poveștile care mi-au plăcut a fost cea legată
de brânză și felul în care este tăiată. Nicidecum în două, pe jumătate pentru
că așa îi tai miezul, adică inima, exact ce este cel mai bun. Mai întâi
decupezi mijlocul și apoi o tai felii. Așa salvezi partea cea mai bună și te
bucuri de ea. <o:p></o:p></span><br />
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Așadar
când zilele trecute mi-am cumpărat brânză - <a href="http://www.delaco.ro/" target="_blank">miez de lapte</a>, light, evident,
că vă povesteam și în celelalte articole trecerea mea bruscă la un trăi
sănătos, de nevoie, am zâmbit automat și m-am gândit la inimă și evident la ...
Paris.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Când
spui miez te gândești la ce este cel mai bun. La ceva delicios pe care de
obicei îl primești când ești mic. De exemplu, miezul de le pepene. Pentru că
eram cea mai mică îl primeam mereu pe tot. Era atât de roșu și zemos. Miezul de
pâine, despre care îmi spunea bunica să îl mănânc că este mai bun și să las
coaja. Și acum, mai aduc imaginea Parisului ... orașul luminii, a parfumului, a
artei, a dragostei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Parisul
este miezul. Este cel mai frumos. Un oraș care se întinde la picioarele
Turnului Eiffel și prin care imaginar, m-am plimbat de-atâtea ori și-am trăit atâtea
iubiri imaginare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Un
oraș pe care abia aștept să îl vizitez. Un oraș în care aștept să mă plimb pe
străduțe, să miros cărțile vechi de la vânzătorii ambulanți de pe malurile
Seinei, să beau un pahar de vin, să îmi lipesc nasul de vitrina unui magazin
Chanel, să stau pe iarbă într-un parc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Să
fiu doar eu, așa cum primeam doar eu miezul de la pepene, ca toate amintirile
să fie doar ale mele. </span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">Poate
e egoism. Dar când îți place ceva, vrei cât mai mult pentru tine.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Deci, vreau cât mai mult Paris pentru mine. Și n-aș fi crezut că un miez de lapte
poate fi un bilet către frumoasa capitală a Franței. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Articol
scris pentru SuperBlog 2013. <o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-56961510045520067272013-10-15T20:10:00.000+03:002013-10-15T20:10:06.813+03:00Sunt ... și sunt dependent<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Așa
începe fraza unui om care a transformat tentațiile în dependențe. Odată cu
lansare filmului ”Thanks for Sharing” (Tentații (i)rezitibile) începi să te
gândești că sigur știi și tu măcar un dependent. Ba se întâmplă să și fi trăit lângă unul. Fiecare zi din viața sa
înseamnă o alegere: să lupte ca să se oprească sau să continue. De cele mai multe
ori din păcate alege să continue, că nu degeaba se numește dependență.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Uneori
dintr-o dependență poți face o <a href="http://www.facebook.com/TentatiiIrezistibile" target="_blank">comedie</a>. Cum altfel să tratezi dependența de
sex. Exact acesta este subiectul filmului. Doar că uneori, în viața de zi cu
zi, sunt oameni cu dependențe despre care nu poți face decât drame. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Am
trăit lângă un om cu o dependență. Am fost crescută de un om căruia îi lua
câteva ore dimineață să se trezească, nu din somn, ci din mahmureală. Am
crescut și odată cu mine și dependența lui. N-aș putea să vă povestesc o zi din
viața unui dependent. Aș putea să vă povestesc ani din viața unui dependent. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Zilele
sunt cam toate la fel. Diferite erau doar cele în care dependența nu mai
câștiga. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Fiecare
zi începea cu nervi și dureri de cap. O cafea, nu știu câte țigări, un pahar ca
să se dreagă și apoi era mai bine. Dar se sfârșea mereu la fel. Cu multe alte
pahare. Mereu era un motiv și o scuză. Că a pierdut România un meci, că e ziua
unui coleg, că a muncit prea mult, că e duminică. Și Ziua Zilelor: că a luat
salariul. N-aveam noi idei câte scuze găsea el. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Toate
zilele mele importante, toate zilele mele de naștere, toate notele mele bune
sau rele, toate poveștile mele de copil le-am povestit, ca un om mare, la un
pahar. Al meu imaginar, al lui de cele mai multe ori plin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">O
dependență de care nu a scăpat nici azi și pentru care a pierdut aproape tot.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Nu
e ușoară nici o zi din viața unui dependent. Cum nu e ușoară nici o zi lângă un
dependent. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Cumva
în fiecare zi încearcă să scape și toate se termină cu: ”de mâine gata”. Dar
mâine nu știi când vine. Și dacă vine, te gândești dacă va ține.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Pe
marile și micile ecrane e mai bine și tot timpul e cu happy-end. E mai bine
când vine vorba de dependențe să fii spectator cu o cutie mare de floricele în
mână. În rest mai bine nu te mai gândești și te bucuri că s-a inventat uitarea.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Articol scris pentru SuperBlog 2013. </span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-89931921998892850502013-10-14T21:11:00.003+03:002013-10-14T21:11:50.714+03:00O toamnă printre raze de soare<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-_vhMUHSvL7c/Ulwz1iCo6RI/AAAAAAAAAtQ/9ICrQL5n8EQ/s1600/parc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="239" src="http://1.bp.blogspot.com/-_vhMUHSvL7c/Ulwz1iCo6RI/AAAAAAAAAtQ/9ICrQL5n8EQ/s320/parc.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">E
o toamnă frumoasă ... încă. E melancolică dar atât de frumoasă. Și colorată, și
caldă căci razele soarelui încă ne mai ating. Ne ating și sufletul și
amintirile. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Îmi
aduc aminte de toamna trecută și am găsit ce scriam aici pe blog, cam pe vremea
asta ... dintr-o toamnă mai întunecată. Întunecată afară ... întunecată în
suflet:</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">” De toamna asta … cred că îmi voi aminti ca de o toamnă caldă și apoi
prea rece în care mi-a fost dor de multe: de frunzele colorate, de eșarfele pe
care aș fi vrut să le port, de ceaiul pe care nu l-am bătut niciodată privind
oamenii de pe stradă de la geamul lui, de poeziile lui Bacovia pe care nu am
avut timp să le citesc, de ”Convorbirile de joi” pe care abia le-am citit, de
cineva pe care am rănit, de cineva care m-a uitat mai repede decât a crezut, de
cineva care a fost doar un călător grăbit, de cineva care mi-a spus că vorbesc
mult dar nu exprim și sentimente, un cineva pentru care chiar sentimentele
înseși sunt străine. Câte toamne … câte amintiri … atâția ani … pe toate le
purtăm după noi.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
a venit alta. O altă toamnă iar cealaltă
pare atât de departe și amintirile parcă din altă poveste. O toamnă frumoasă în
care din când în când de la masa noastră ridic capul și văd castanii arămii.
Îmi strâng brațele la piept și mă gândesc că a trecut toamna cea rece. Acum e
alta. Și-atât. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Una
în care îmi port eșarfele, cu frunzele mă joc în parc, am terminat
”Convorbirile de joi”, ceaiul mi-l face el, pe Bacovia l-am descoperit și mai
bine, cel pe care l-am rănit e departe și sper că a iertat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">...
E o toamnă printre raze de soare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-OiB_TbhSdh8/Ulwzuzhl1MI/AAAAAAAAAtI/XcYCTKrvi4U/s1600/ot-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-OiB_TbhSdh8/Ulwzuzhl1MI/AAAAAAAAAtI/XcYCTKrvi4U/s320/ot-3.jpg" width="211" /></a></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-63529897109344147512013-10-11T19:48:00.004+03:002013-10-11T19:48:49.895+03:00La o discuție despre păr<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">De-a
lungul timpului fiecare dintre noi, și mă refer aici la noi fetele </span><span style="font-family: Wingdings; font-size: 14pt;">J</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">, am făcut modificări părului
nostru. L-am vopsit în diverse culori, l-am tuns și i-am dat mereu câte o altă
formă, l-am prins în diferite feluri. Cumva am încercat să îl asortăm cu <a href="http://www.farmec.ro/" target="_blank">Farmec</a>
personalității noastre. Doar că și încercările astea uneori au supărat părul.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Să
vă spun povestea părului meu. S-a născut într-o zi de primăvară sub culoarea
lui șaten. Cam peste vreo 16 ani s-a gândit să încerce cum i-ar sta roșcat.
Cred că la vremea respectivă era și la modă. Și a ținut moda asta o perioadă și
în diverse tonuri. Era tot timpul lung, drept sau în scări, în coadă sau pe
spate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Era
cam tânăr încă să fie afectat și suporta cu brio orice fel de schimbare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">După
o perioada roșcat, a urmat brusc negru și după doar vreo doi ani brusc blond.
Pam – pam. Și cred că a și crescut că a început să fie cam tocit pe la vârfuri,
să cadă mai des, să fie tot mai slăbit. O perioadă, cam exact pe la început,
cadou mai primea din când în când tratamente acasă. Din alea naturiste. Cu ou,
ulei de ricin, ulei de măsline.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Apoi
din lenea proprietarului nu a mai primit. Ba mai mult a primit o vizită
fierbinte din partea placii de îndreptat părul. Și a început să se simtă bătrân
și să cadă precum frunzele toamna. Apoi și-a mai revenit. Fără neapărat ceva
deosebit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Iar
după toate nebuniile, când îi vine mintea omului la cap și se așează liniștit,
a revenit aproape de culoarea naturală. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">În
perioada bolnavă s-a mai bucurat de câte o mască de păr și o bună perioadă de timp
de un ser hidratant termoprotector de la Farmec. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Acum
e bine, șaten, liniștit și doar din când în când o are ca musafir pe acea
placă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Cât
privește lungimea. Prin facultate din lung a devenit odată bob și a stat așa
până de curând când s-a hotărât, gata, să crească. Și tocmai de aceea cred că
s-ar și bucura de mai multe produse de întreținere și tratament, așa preventiv.
Nu a încercat prea multe și crede că ar fi cazul. Și dacă tot la început primea
tratament naturiste ar putea încerca <i>Gerovital
Plant Tratament</i>. Așa ca să își aducă aminte de tinerețe. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">A
învățat, că așa înveți o dată cu vârsta, că mai bine previi decât să tratezi și
în plus contează fiecare detaliu. Așa că e bine să arate și să fie sănătos. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Articol scris pentru SuperBlog 2013. </span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-55967501600737634392013-10-10T16:12:00.003+03:002013-10-10T16:14:08.800+03:00Câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură<div style="text-align: justify;">
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">Astăzi la Stockholm a fost anunțat
căștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură. Considerată un Cehov canadian,
scriitoarea Alice Munro, este câștigătoarea din acest an. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br /><br />
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">Scriitoarea canadiană s-a numărat printre
favoriți alături de scriitorul japonez Haruki Murakami, de autoarea americană
Joyce Carol Oates, de scriitorul ungur Peter Nadas și de poetul sud-coreean Ko
Un.<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">”Maestru al nuvelei contemporane”, Alice
Munro a mai câștigat în anul 2009 Man Booker International Prize. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">Iată câteva titluri ale volumelor sale de
nuvele: ”Dance of the Happy Shades”, ”Lives of Girls and Women”, ”<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">Hateship, Friendship, Courtship Loveship,
Marriage”, ”The Moons of Jupiter”, ”Runaway” sau ”The Love of a Good Woman.”<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">Toate nuvelele sale se remarcă, spun
criticii, prin claritate și realism psihologic. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-size: 14pt;">Pentru că îmi place proza scurtă foarte
mult mă bucur că acest premiu important a mers la un scriitor de proză scurtă.
Recunosc, nu am citit nimic până acum de această scriitoare, dar caut și după
le povestesc aici. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 22px; margin-bottom: 15px;">
<br /></div>
</div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-24177256264787565272013-10-09T21:21:00.004+03:002013-10-09T21:21:49.050+03:00O viață sănătoasă ... de nevoie<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Apreciem
după ce nu mai avem. Și culmea tot timpul învățăm asta pe pielea noastră. Ni
s-a întâmplat cu oameni dragi pe care mai întâi i-am pierdut și apoi apreciat,
cu lucruri pe care le-am văzut importante când nu le-am mai avut și inclusiv cu
sănătatea noastră.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br /><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"> Întâi am neglijat-o, am trăit haotic, am mâncat pe apucate,
am dormit bine când ne-am adus aminte și abia apoi ne-am dat seama că totul e
legat cu un fir de ață. E exact ca atunci când suntem tineri și nu credem că
vom îmbătrâni vreodată. Când ești sănăntos nu crezi că vei ajunge vreodată
bolnav și vei fi nevoi să îți schimbi stilul de viață.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Să
vă povestesc un pic dintr-o zi din viața mea. Primul lucrul pe care îl făceam
când mă trezeam era să beau cafeaua. Mai mult cu ochii închiși, apoi să fumez
și să plec la serviciu. Parcă era și aia cu micul-dejun cea mai importantă masă
dar îmi scăpa întotdeauna. La serviciu mâncam de toate și pe apucate. Covrigi,
napolitate, biscuiți, chipsuri, fast-food-uri și da inclusiv shaorma aia cu de
toate. Apoi alergătura de colo-colo și multă cola. Atât de multă că uneori
uitam și ce gust are apa. Iar seara perfectă se termina cu o porție bună de
cartofi prăjiți.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
acum din zilele noastre. Scriam și ieri pe blog de faptul că am ajuns la
Urgențe că am o problemă cu fierea. Nu știu de la ce, sau poate cumva ghicesc,
dar dintr-o dată s-a gândit să nu mai funcționeze normal. Așa că shaorma aia cu de toate brusc nu a mai fost suportată de
fierea mea și mi s-a făcut rău. Rău de tot, de nu mai puteam mânca nimic și nici
ridica din pat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Iar
doctorii mi-au spus simplu: regim și pastile. Regim? Adică ce e ăla? Ce se
mănâncă la regim? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Îmi
plac, și mai vorbesc la prezent, că deși nu le mai mănânc încă îmi plac, toate
lucrurile nesănătoare. Toată mâncarea aia bună dar care cade greu. Iar regim
însemnă fără cartofi prăjiți, fără cafea, fără țigări, fără ronțăieli în timpul
filmului sau când stau la laptop, fără ciocolată, fără alune, fără multe altele
care îmi plăceau.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Trei
zile am mâncat numai piept de pui fiert pentru că nici măcar nu puteam să îmi
închipui ce înseamnă mâncarea asta mai sănătoasă. Adică din ce să îmi fac
salată? Pe lângă salată să mai pun și ce? Dacă nu aș fi avut o colegă de muncă
cu un astfel de stil de viață cu siguranță în articolul ăsta era și mai multă
disperare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
am învățat că se poate mânca bine și sănătos. Că sunt o mie de feluri de a
combina salata și să iasă delicioasă. Că supa cremă de legume nu e chiar așa de
rea pe cât mi-o închipuiam, că și ceaiul este bun și suc nu înseamnă doar cola.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Acum
mă înteresează și pe mine <a href="http://www.marketonline.ro/electrocasnice/storcatoare/" target="_blank">storcătoarele de fructe</a>, tigăile deștepte, articolele
despre regimuri și sănătate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Habar
nu aveam că sunt <a href="http://www.marketonline.ro/" target="_blank">oferte</a> la astfel de produse, că nu mă interesau, și că au
ajuns atât de departe încât există acum <a href="http://www.marketonline.ro/electrocasnice/storcatoare/hurom/" target="_blank">storcătoare prin presare la rece</a>. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Gvms6pAjwvo/UlWeWa7lOUI/AAAAAAAAAsQ/sUU8th-4O5M/s1600/storcator_Hurom2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-Gvms6pAjwvo/UlWeWa7lOUI/AAAAAAAAAsQ/sUU8th-4O5M/s320/storcator_Hurom2.jpg" width="303" /></a></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Eu
aveam o chestie aruncată în fundul unui dulap, din aia mică de învârți
portocala manual.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">E mai simplă o viață nesănătoasă și mai ieftină
fie vorba între noi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Dar
unii se îmbolnăvesc și trebuie să schimbe povestea asta. Așa că nu îi mai spun
regim că sună auster ci mod de viață. Acum mănânc dimineață, la prânz și seara.
Și nu orice. Acum citesc etichetele de o mie de ori. Acum beau suc natural de
grefe și ceai de sunătoare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">Încă
nu mă pasionează povestea asta. Mă simt doar bine și mă bucur. Încă nu îmi
place. E doar un mod de viață sănătos... de nevoie. Dar dacă e musai, cu
plăcere. </span></div>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 14pt;">Îi apreciez pe cei care doar dintr-o voință proprie aleg un stil de viață
sănătos. Noi restul, abia după ce o luăm peste ochi.</span></div>
<o:p></o:p></span><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Mă
voi învăța și când voi simți că sunt mult mai sănătoasă, că mă simt mult mai
bine și când mă ridic de la masă nu mai simt că pocnesc o să știu că o viață
sănătoasă e o alegere sănătoasă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Articol
scris pentru SuperBlog 2013.<o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-59413985160822447372013-10-08T21:09:00.001+03:002013-10-08T21:09:07.866+03:00Două săptămâni minunate<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Am
avut parte de două săptămâni memorabile dar deloc minunate. Doar am glumit, că
au trecut și cum altfel să vorbești despre lucrurile care s-au dus și de pe urma
cărora ești tot în picioare. Nu degeaba este celebru citatul ”ce nu te omoară
te face mai puternic.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br /><br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Prima
săptămână. Am fost numai pe drumuri și am fost nevoită să dau nas în nas cu
fobia mea. Secretarele. Da, pe bune, am o fobie față de aceste ființe cu un cap
mic și un zâmbet fad. Și nu am văzut niciodată vreo secretară la o instituție
publică draguță. E un oximoron.</span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Frica
mi s-a accentuat și mai tare în facultate când stăteam cu o oră înainte să
înceapă programul că să apuc să intru și să văd una care se uită
tâmp la mine de parcă o întreb ce părere are despre teoria lui Einstein nu ceva legat de facultatea
în care ea lucrează și întâmplător eu învăț. Cred că nu le-a spus nimeni că
meseria lor presupune lucrul cu publicul. Și calm. Ori cine le-a explicat a
făcut-o prost și au înțeles fix pe dos.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Mi-am
făcut curaj și mai mult de nevoie am fost să îmi iau diplomele. Evident m-au
pus să aștept pe lângă ușă vreo oră și ceva pentru un dosar pe care mi l-au dat
în cinci minute. Dar trebuia neapărat să aștept ora 13.00 când începe programul
cu studenții. Dar nu mai sunt studentă ... și nu chiar de ieri! Dar ce contează! </span><span style="font-family: Wingdings; font-size: 14.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Apoi
cu diplomele alea minunate m-am înscris la Bacău la niște cursuri la
Universitate. Și acolo la fel. Veniți la 13.00. Dacă mai aud des asta cred că încep să folosesc înjurături cu această oră. Și ajung la 13.00 și mă pune să mai aștept că are treabă. Când nu mai
are treabă îmi dă de completat o fișă de înscriere și mă poftește fix afară din
birou și să mă întorc după. Păi, afară unde, pe brațe să o completez? M-am
umplut de nervi și sper să nu mi-i și exprim și să le trag data viitoare vreun
dosar peste ochi. Și mă așteaptă un an de cursuri și întâlniri cu secretarele
astea drăguț de obtuze.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">După
ce te enervezi așa și ai o săptămână plină, urmează a doua. În care mă
îmbolnăvesc și din nou ajung la doctor. De data asta la Urgență.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Am
o problemă cu fierea, nu chiar de acum, ci de vreo lună și ceva și zilele
trecute mi s-a făcut din nou foarte rău. Doctor, pastile, ceaiuri, stat în pat,
lipsit de la serviciu ... o minunăție. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Iar
experiența de la Urgență a fost foarte frumoasă. Nu am mai ajuns din fericire
niciodată dar cred că am văzut și prea multe filme cu doctori și
spitale ori am ajuns într-o zi liniștită în care oamenii stăteau la coadă
liniștiți. Eu credeam că e un du-te vino. Și cel mai tare mă amuzau
infirmierele care mai strigau la unii, alții: așteptați liniștiți! Pe bune! Păi, dacă am ajuns aici nu prea îmi vine să stau liniștită. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">N-am
ce să spun despre doctori. Unul s-a purtat frumos cu mine celălalt, care mi-a
făcut ecograful, mi-a văzut doar organele că la mine nici când am dat bună-ziua
nu s-a uitat. Dar bine că s-a uitat la fiere. </span><span style="font-family: Wingdings; font-size: 14.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
după, o poezie ... fără rimă mai degrabă. Regim, pastile ...<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">În
concluzie, a fost bine ... că s-a terminat!<o:p></o:p></span></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-16329577845938331992013-10-07T21:01:00.000+03:002013-10-07T21:01:00.620+03:00Despre mașini și poveștile lor<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Când
vine vorba de mașini îmi plac trei lucruri: reclamele, cursele de mașini și
piloții. </span><span style="font-family: Wingdings; font-size: 14.0pt; mso-ascii-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: "Times New Roman"; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Îmi
plac reclamele pentru că spun povești, cursele de mașini pentru adrenalină și
piloții (unii) pentru că par curajoși și interesanți.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
ca orice pasionat de scris în fiecare lucru văd un suflet și un început de
poveste. Inclusiv când vorbim de mașini. Așa este și cu noua <a href="http://www.toyota.ro/cars/new_cars/corolla/index.tmex" target="_blank">Toyota</a>. Este o
poveste care începe cu ”Frumoasă cu un scop precis.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
să ne închipuim că este o persoană. Că este prietenul nostru de nădejde alături
de care plecăm la drum. La muncă, la plimbare, în vacanță. Și atunci când găsim
pe cineva după sufletul nostru am vrea să nu fie atins de praful efemerității.
Exact așa este și cu noua Corolla. Devine
prietena noastră iar scopul precis este de a ne duce în siguranță la destinație
și sa fie fiabilă.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Ne
atrag lucrurile frumoase. Și e normal. Întâi vedem. Ne îndrăgostim de forme
frumoase, de culori clare, de eleganță, de lux. Cu o mașină e exact ca atunci
când cunoastem o persoană pentru prima dată. Dăm mâna cu ea, spunem îmi pare
bine și ne uităm la ea din cap până-n picioare. Dacă e draguță și carismatică
ne atrage și mai mult. Și ne devine dragă și vrem să petrecem timp în preajma
ei. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">În
cazul unei mașini, până să o conducem, să ne interesăm de
chestiile tehnice, o vedem. Și ne-odorim elegantă, să spună ceva, să atragă
priviri, să ni se lipească de suflet.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-sml_qyaKVxw/UlL04qTG-LI/AAAAAAAAArw/XmINgXmu9so/s1600/toyota1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="141" src="http://1.bp.blogspot.com/-sml_qyaKVxw/UlL04qTG-LI/AAAAAAAAArw/XmINgXmu9so/s320/toyota1.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-oX4n2ME-gvs/UlL0-uP_6sI/AAAAAAAAAr4/P4rnH3hKbP8/s1600/toyota+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="141" src="http://2.bp.blogspot.com/-oX4n2ME-gvs/UlL0-uP_6sI/AAAAAAAAAr4/P4rnH3hKbP8/s320/toyota+2.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-0hRjsLZi_ZY/UlL1ES_DE6I/AAAAAAAAAsA/llv_YF8fKDA/s1600/toyota3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="141" src="http://4.bp.blogspot.com/-0hRjsLZi_ZY/UlL1ES_DE6I/AAAAAAAAAsA/llv_YF8fKDA/s320/toyota3.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Abia
apoi vrem mai mult. În cazul oamenilor vrem să fie și inteligenți, și
ambițioși, și interesanți, și sinceri, și corecți, și loiali ... și atunci ne
plac și mai mult. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">La
fel e și cu mașina. Ne dorim un pic mai mult. Vrem să meargă bine, să fie
confortabilă, funcțională, fiabilă.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Cam
așa este povestea Toyotei Corolla. Este o poveste despre frumusețe și
fiabilitate. Toate la un loc, într-o mașină. Și poate că nu degeaba este cea
mai vândută mașină din toate timpurile. Pentru că ne dorim multe sau mai bine
zis de toate de la oamenii din jurul nostru și de la lucrurile din jurul
nostru. Căutăm perfecțiunea în orice pentru că suntem ființe perfectibile. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Și
pentru că tot am vorbit despre reclame și poveștile din ele, te las cu o
reclamă la Toyota care vorbește cel mai bine despre
fiabilitatea acestei mărci de mașini. <o:p></o:p></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/3dbzNic51Rg?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;">Articol scris pentru SuperBlog 2013.</span>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-87887045365072520592013-09-28T16:24:00.000+03:002013-09-28T16:24:58.760+03:00Zi frumoasa de toamna<br />
Imi place toamna cand e linistita si blanda. Cand razele soarelui se alinta in culorile ruginii ale frunzelor. E un anotimp ca o simfonie de culori si arome. De gutui, de struguri, de mere, de zarzavaturi.<br />
Astazi este exact o zi de toamna de iubit. Cerul inca senin,soarele darnic, vantul doar cat sa auzi frunzele usor fosnind. Ici colo flori care au uitat sa ofileasca, copaci parca pictati, fluturi intr-un ultim dans. E toamna. E doar o zi frumoasa de toamna.<span id="goog_904052927"></span><span id="goog_904052928"></span>Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3185617449384196351.post-17921163265631092742013-09-26T17:36:00.003+03:002013-09-26T17:37:54.661+03:00Cinci povești, o singură piesă de teatru<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Două ore și jumătate. Te ridici și pleci. Răscolit,
întrebător, câutând prin vechi povești. Ți-ai adus aminte de tine, de el, de
poveștile altora pe care le știi atât de bine încât parcă fac parte din tine. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"></span></div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Deși scrisă de un bărbat, Neil LaBute, i-a parte, în
această piesă de teatru, femeilor. Poate de aceea se numește ”Niște fete”.
Este o piesă despre iubire și trădare, voită sau mai puțin voită, dar
întotdeauna vinovată. Cinci iubiri și cinci desparțiri, toate dureroase, pentru
că ”să rupi o relație înseamnă să pleci și să pleci înseamnă să mori, mai mult
sau mai puțin de fiecare dată. Hotărât lucru.”<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Iubirea din liceu. Cu vise, cu promisiuni, cu
idealuri ... pe care mulți am trăit-o. Acea iubire despre care crezi că nu se
va mai termina niciodată dar finalul de cele mai multe ori coincide fix cu
finalul liceului. El se sperie, tu pari mai deșteaptă, mai așezată, știi ce
vrei. El încă nu. Și uită. Uită că te-a iubit și că ți-a spus o dată că veți
îmbătrâni împreună. Pentru fiecare apar alte două drumuri. Nu mai știi de el
dar știi bine de tine că nu ai uitat, doar ai ascuns acea iubire în cel mai
întunecat colț al sufletului. Oamenii uită doar lucrurile mărunte. Uită să
cumpere pâine, să închidă becul dar nu uită de lucrurile importante care le-au
schimbat viața. Doar merg mai departe și încearcă să nu le mai audă sunetul.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">O iubire plină de pasiune, care se stinge repede.
Pasiunile sunt ca focul. Ard și dau multă căldură dar se sting repede și uneori
nici cenusă nu mai rămâne. Dar știi că iubirea ta nu are altceva a fi decât
aventură. El se mai gândește la fosta, tu speri în tăcere că va uita și uite
așa te trezești că de fapt s-a terminat tot. O altă relație de trecut pe o
listă de frigider.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">O iubire vinovată. Una în care ești cu cineva când
altcineva te așteaptă acasă. Unii oameni înșeală. Habar nu am de ce și care-i
raționamentul dar o fac până sunt prinși. Și toți sunt prinși. Nici unul nu a
scăpat deși fiecare crede despre el că se ascunde cel mai bine. El tânăr, ea
căsătorită de mult. Vede în el tinerețea ei, plină de riduri, acum. Vede viața pe
care nu a mai apucat să o trăiască căci timpul a trecut repede. Și minte și se
minte. Iar când totul se termină cel mai tânăr mereu pleacă prea repede și la
pachet cu demnitatea ta și încrederea celui înșelat. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">O iubire care părea perfectă. Până pleacă el. Și nu
știi de ce că doar în urmă nu cu mult timp vorbeați de logodnă. Dar el este
învățat să plece. E cel mai simplu gest. Să pleci, nu să rămâi. Credeai că ești
ce își dorea dar de fapt el nu știa ce își dorea. Și nici nu vroia să afle prea
curând. Ți-ai dat seamă că probabil nu te-ai îndrăgostit decât de un Dean
Moriarty care are averi incertitudinile și ți le lasă cadou ție pe toate.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Iubirea ta de când erai mică și încă mai credeai în
poveștile care se termină cu ”...și au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți”. El mare, mult prea mare iar în ochii tăi fermecător. Râde de tine
pentru că nu vede nimic important. Dar în sufletul tău e un întreg basm. Am să
te iau într-o zi de nevastă. Și îl crezi și nu vrei decât să crești mare. Dar până crești tu mare, el este
și mai mare. Nici el și nici timpul nu a așteptat să crești.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Sunt cinci povești de iubire, cinci roluri
interpretate exceptional de Catrinel Dumitrescu, Irina Velcescu, Cristina
Florea, Andreea Vasile si Diana Cavallioti.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Și partea cealaltă a poveștii. Pentru că întotdeauna
poveștile de iubire sunt scrise de doi, pentru doi, ca și tango-ul. Un el,
același el, jucat de Vlad Zamfirescu. Vrea să se însoare cu cineva despre care,
cum era de așteptat, nu știe dacă este într-adevăr îndrăgostit. Și se
întâlnește cu cinci iubire din trecut să își ceară iertare. Și află și el ,cam
târziu, că în dragostele părerile de rău nu vindecă niciodată. Sunt ilogice,
iraționale și total nefolositoare. <o:p></o:p></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Cu umor, lacrimi și replici savuroase, piesa curge.
E savuroasăși și merită toate cele două ore și jumătate. O piesă care se joacă
de patru ani și daca ai ocazia să o vezi ar fi pacăt că o ratezi. <o:p></o:p></span></div>
</div>
Otilia Pintilioaiehttp://www.blogger.com/profile/13357636234771674423noreply@blogger.com0