”Aici sunt eu,
Un
solitar
Ce-a
râs amar
Și-a
plâns mereu.
Cu-al
meu aspect
Făcea
să mor
Căci
tuturor
Păream
suspect.”
... și-a râs amar, solitarul, în condiția
sa de trist, plin de nevroze, de țap ispășitor, cu obsesii și chinuit parcă de
lumea goală de vise, un timid, un simplu funcționar la stat, cu înclinații
literare.
Postări
