Cum aș promova SuperBlog

Reclama e sufletul comerțului, chiar dacă de data asta nu se vând decât idei interesante așezate în articole.

SuperBlog e un proiect frumos, e altceva, care te pune să-ți imaginezi și să scrii despre lucruri la care nici cu gândul nu gândeai. E un exercițiu bun pentru scris care merită promovat cât mai bine.

Dacă ar fi să promovez SuperBlog, fie că aș face-o prin intermediul unui blog, site, revistă, radio, aș vrea să aduc în prim plan povești. Povestea sponsorilor, povestea organizatorilor, povestea concurenților, povestea unui articol. Povești care scot în evidență dăruirea, pasiunea, practic esența acestei competiții.

Dacă aș fi colaborator cu RadioLynx.ro mi-ar plăcea să fac o reclamă cu foști concurenți în care să descrie SuperBlog cu câte un adjectiv care să fie auzită pe parcursul concursului și câteva interviuri cu sponsorii despre probe, articole, cu organizatorii, cu foști concurenți.

Dacă aș alege Trilulilu să fiu partener media mi-ar plăcea împreună cu organizatorii concursului, foști concurenți și sponsori să facem o reclamă ca o poveste și inspirantă despre SuperBlog, astfel încât să se înscrie cât mai mulți sau măcar să susțină acest proiect. Aș posta video cu declarații despre concurs, despre bloguri, despre bloggeri.

Dacă aș colabora cu PHOTO Magazine aș face colaje de poze de la edițiile anterioare sau cu diverse lucruri care să te ducă cu gândul la SuperBlog. Aș lăsa pozele să vorbească despre acest concurs.

Dacă aș colabora cu JurnalLifeStyle. ro aș face realiza pe parcursul concursului interviuri cu concurenți actuali, foști concurenți, organizatori, sponsori care să vorbească despre ei în cuvinte SuperBlog. Ar fi un interviu cu aceleași 10 întrebări pentru toți.

Dacă aș colabora cu oricare alt partener media SuperBlog, cum ar fi Connect, Prwave, 121.ro, Robintel.ro, Obisnuit.eu, MoneyWatch.ro, ArenaIT.net aș vrea să scriu articole despre cum evoluează competiția, despre probele care apar, despre concurenți și cum fac ei față probelor.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 29.

Self-publishing

Sunt mulți cărora ne place să scriem. Luăm cuvinte, le șlefuim, le așezăm, le mutăm, le învârtim, le inventăm, le ascultăm, ne ascultă și le punem frumos în cărți, care multe dintre ele nu văd niciodată lumina tiparului. Fie nu sunt publicate de editor, fie nu ajung niciodată la editor, fie sunt prea scump de publicat iar motive tot sunt.

În România timid dar în alte state deja un fenomen, site-urile de self-publishing  sunt tot mai populare și mai căutate. Mulți au spus că era Gutenberg e pe sfârșite și cărți bune zac pe rafturile librăriilor.

Referitor la era Gutenberg e cam adevărat, de mult, multe lucruri s-au mutat în mediul on-line care câștigă tot mai mult teren. Cât despre cărțile bune care zac pe rafturile bibliotecilor și asta e cam adevărat din păcate, pentru că puțini mai cumpără carte în România. Fie ca sunt prea scumpe, fie că nu mai ajung acolo, fie că au e-book, fie că această industrie e slab promovată, motive sunt destule și cifre statistice care să arate acest lucru.

În alte țări s-a găsit o soluție prin site-urile de self-publishing. Îți publici cartea singur, fără să îți mai taie cineva aripile și poți chiar câștiga și bani din asta.

În România e la început acest fenomen încă, chiar dacă, cum am mai spus, sunt atât de mulți care scriu, și scriu cu plăcere.

Dacă ar fi să îmi deschid mâine un magazin on-line l-aș transform într-un laborator de creație. Intri, scrii și publici. Dacă și vinzi, norocul tău. Dar scopul principal e pentru self-publishing. Scrie cu drag, mult, puțin și dacă vrei publică.

Și tocmai pentru că e cam la început acest fenomen în România e și mai frumos să faci așa ceva. Nu știi destinația iar necunoscutul te poate face creativ, optimist și curios. Poți aduna doar oameni pasionați, curajoși care vor să încerce altceva.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 28.

Viitorul unităților de stocare

În fiecare zi mai scriem ceva la capitolul ”Invenție”. E precum ”Cartea de nisip” a lui Borges, nu are sfârșit și în timp ajungem să trăim tot ce este acolo scris.

Dischete, cd-uri, dvd-uri și mai apoi stick-urile de memorie, din ce în ce mai mici și culmea, cu spațiu din ce în ce mai mare pentru informație. Stick de 4 GB, de 8 GB, de 12 GB, ”să depozitezi” acolo tot ce vrei și ce nu vrei.

Pentru informația cea de toate zilele avem și hdd extern și mai nou, încă nu prieten cu toată lumea serviciul Cloud.

În viitor cred că vor fi atât de comune și folosite stick-urile sau hdd-urile externe încât toată lumea le va folosi. Va fi o ”invazie” asemănătoare cu a telefoanelor mobile. Nu m-aș mira ca peste câțiva ani să aibă și bunica mea sau albumele de la nuntă, botez sau zile onomastice să ni se livreze într-un stick legat cu o fundiță frumoasă.

Serviciul Cloud probabil ca va deveni mai cunoscut și va avea și mai mulți clienți, asta dacă până ajungem în viitor vor rezolva ceva legat de securitatea datelor, care deocamdată poate prezenta probleme și poate aduce neîncredere și de situația legală, care acum este complexă deoarece utilizatorii nu află nici măcar în ce țară e serverul care îi găzduiește datele sale.

Dar cu siguranță se vor inventa cele necesare și acest serviciu va ajunge din ce în ce mai folosit.

Vitorul pare cucerit de stick-uri care vor deveni din ce în ce mai mici dar totuși tot mai mari ca memorie. Vor fi un fel de notebook-urile de astăzi. În loc de agendă un stick de memorie sau un hdd extern.

Nu pare așa urât acest viitor, asta înseamnă o geantă mai ușoară pe care să o cari de dimineața până seara și când e vorba de un cadou, un singur click pe un magazin on-line la rubrica de oferte hdd te poata ajuta oricând. Deci viitorul împachetează amintirile în ceva mic.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 27

De ce să consumăm produse românești?

Bună întrebare. De ce? Pentru că sunt bune, pentru că sunt ale noastre, pentru că ne putem promova și noi pe noi, pentru că merităm.

Mi-aduc aminte gustul merelor sau a roșiior culese din curtea bunicii mele. E gustul bun și dulce al copilării, al lucrurilor sănătoase și proaspete. Rareori la produsele din comerț mai găsești acest gust. Ne-am pierdut identitatea și uneori și gustul printre atâtea alte produse. Ceapa roșie, cașcavalul de la Bran, o, sunt atâtea gusturi românești bune.

Cred că este foarte important să ne cunoaștem istoria, să știm despre noi ca popor și să ne promovăm produsele cât mai bine.

Sănătatea este foarte importantă tocmai de aceea ar trebui să fim atenți la ceea ce consumăm iar produsele românești au gustul sănătos al produselor făcute în casă. Dacă ținem la noi și familia noastră ar trebui să ne oprim mai des la standuririle cu produse românești.

Dincolo de acest aspect al gustului, al sănătății, al promovării noastre, consumul produselor românești înseamnă dezvoltarea agriculturii și a economii.

Am încuraja agricultorii români dar am ajuta în același la creșterea economiei românești, tot mai fragilă în ultima vreme.

Atunci când mergem la cumpărături în coș ar trebui ”să mai aruncăm” și produse românești. Și dacă tot vorbim de cumpărături, cei de la Real, au inițiat o astfel de campanie de promovare a produselor românești pentru că în fond de asta au nevoie. De o promovare mai bună, să auzim mai des și să fim mândri că suntem români nu doar pe 1 decembrie ci în fiecare zi.

Este vorba de ”Standul produselor românești”. Ei au făcut un pas, ce ziceți, facem și noi acasă ”raftul produselor românești”?

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 26.

Romanticul castel blestemat al Franței

Pe Valea Loarei se află cel mai romantic castel din Franța, construi de o femeie pentru femei, pe malul întinsului râu Cher cu valurile sale delicate precum inimile femeilor care l-au locuit.

Chenonceau a fost construit de către Catherine Briconnet la începutul secolului al XVI-lea pe fundațiile unui conac și ale unei mori.

Impresionantul castel construit precum o bijuterie în stil renascentist a fost dăruit de către Henric al II-lea, din dinastia Valois, iubitei sale Diane de Poitiers, una din cele mai frumoase și mai inteligente aristocrate pe care le-a avut Franța. A fost rivala cea mai de temut a reginei Caterina de Medici și a acumulat bogății fabuloase.

Regele pe lângă ”bijuteria” de castel Chenonceau i-a făcut cadou și numeroase bijuterii cu care își împodobea Diane părul bogat, gâtul și cercei.

Poveștile spun că ea a stăpânit cu adevărat Franța cât timp a fost metresa regelui Henric al II-lea.

Caterina de Medici a trăit mereu retrasă, în umbra iubitei soțului ei, cu care a început o relație la numai un an după săvârșirea căsătoriei. Era extrem de geloasă dar nu a avut niciodată atâta forță să îl convingă pe regele Henric al II-lea să renunțe la ea.

O legendă spune că într-una zile Caterina de Medici a auzit de o bijuterie superbă cu smaralde, pe care urma să o primească cadou Diane Poitiers pentru a-și împodobi frumosul păr. Verdele era culoarea preferată a reginei iar acest lucru a făcut-o și mai geloasă dorind din tot sufletul să o alunge pe Diane de la castel. După moartea lui Henric al II-lea Caterina de Medici, se spune că, i-a furat bijuteria cu smaralde de un verde orbitor, a frumoasei Diane Poitiers și a obligat-o să se mute în sumbrul castel de la Chaumont. Tristă, după moarte lui Henric și a exilării, i-a aruncat Caterinei de Medici cuvintele: ”bijuteria care rămâne la tine să vadă în castelul ăsta atâta tristețe câtă e în sufletul meu.”

Și a fost. Bijuteria verde a rămas în Cabinet Vert, biroul deosebit al Caterinei de Medici, și a văzut destulă tristețe cum și-a dorit Diane.

A urmat la tron Carol al IX-lea dar starea sa fragilă de sănătate a făcut ca coroana să îi revină repede lui Henric al III-lea. A fost considerat de mama sa, Caterina de Medici, fiul favorit dar și acesta a avut parte de o viață scurtă. După 15 ani de domnie, la 38 de ani moare asasinat într-un război civil. Pentru că în urma căsătoriei cu Louise de Lorraine-Vaudemont nu au avut copii iar în 1584 moare și ultimul său frate dinastia Valois se stinge, tristă așa cum și-a dorit Diane de Poitiers. Iar la castel a rămas Louise, care s-a retras acolo pentru 11 ani de doliu, decorându-și dormitorul cu catifea neagră cu motive ce simbolizează moartea. Astfel bijuteria cu smaralde a văzut după Henric al II-lea numai tristețe și doliu.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 25.