Un produs Blogger.

Gala SuperBlog

vineri, 14 decembrie 2012



După luni și 30 de probe, unele care mi-au plăcut și altele care într-un final tot mi-au plăcut, după întârzieri la postat articole, am reușit să fiu SuperBlogger, chiar cu diplomă.
Da, am terminat concursul și deci am aterizat la București la Gala SuperBlog.
A meritat drumul lung la dus și și mai lung la întors, pentru că în timp ce eu îmi făceam noi prieteni bloggeri și stăteam printre olteni (se știu eu care), prin județul Bacău a venit iarna și când am ajuns abia am putut să mă dau jos din tren.
Dar, să revenim la lucruri mai calde și mai frumoase.
Prietenii mei Ozana și David au avut grijă să ajung cu bine la NH Hoteles, unde a avut loc premierea și unde am avut ocazia, în sfârșit, după atâta scris să ne cunoaștem și să ne vorbim. Premii, felicitări, poze, pișcoturi, cafea și toate celea, cu alte cuvinte, reușit.
După a urmat o pizza și vin, respectiv bere, undeva la un restaurant în București, alături de Kathy, Luciana, Emil, Daniel, Ramona și Laurențiu. Ei se știau și m-au cooptat frumos și pe mine. M-au inclus inclusiv în poza, deja cu tradiție, de lângă toaletă. 

Seara am încheiat-o la Teatrul Evreiesc de Stat, la piesa Miss Daisy și șoferul ei” cu Maia Morgenstern. Nu cred că mai e nevoie să adaug că a fost foarte mișto jucată dar trebuie să adaug că am vizionată stând frumos, eu moldoveancă, între doi olteni, mai precis între Emil și Daniel. Băi, da și eu sunt oameni, care știu multe bancuri bune cu moldoveni. Deci a fost chiar în regulă chiar dacă la singurul meu banc cu olteni pe care l-am spus nu prea s-au amuzat. Poate până la întâlnirea viitoare cu ei găsesc unul mai bun.
De acolo, restul găștii, împreună cu ceilalți superbloggeri s-au dănțuit în Club Spice, eu și Emil am plecat. (împreună dar la gura de metrou ne-am despărțit, că să nu existe dubii). Pe mine mă aștepta drumul înapoi spre casa, pe el nu știu.
Cam asta a fost și a fost super, că doar a fost SuperBlog. Dat fiind faptul că nu m-am împiedicat, am ajuns la timp, nu am dat nimic pe mine, m-am îmbrăcat frumos, am avut tocuri, am mers drept și tot tacâmul, atipic pentru mine ar spune cei care mă cunosc, a fost chiar bine de tot și parcă aș încerca și la anul.

Și-am ajuns și la final de SuperBlog!

luni, 3 decembrie 2012



Pfff că am ajuns și la final și pentru ultima dată voi scrie la final de articol ”Scris pentru SuperBlog”. A fost pentru prima dată când am participat și indiferent de note și poziția în clasament mă bucur că am reușit să ajung la final. A fost un exercițiu bun de creativitate și cred că un pic, măcar un pic, concursul ăsta m-a făcut să îmi depășesc limitele.
Evident că am vrut să renunț, evident că m-am răzgândit, și bine am făcut, și am continuat. Când m-am înscris habar nu aveam cum va fi, despre ce voi trebui să scriu, cât de des. Era ca și cum mă arunc cu parașuta. Văd eu după aia dacă se deschide.
Toate probele mi-au plăcut chiar dacă la unele am privit așa un pic în gol și mă gândeam ”deci eu despre ce scriu aici?” Dar am încropit eu ceva, am așezat cumva cuvânt lângă cuvânt și l-am final am văzut că se poate.
Nu am înțeles prea bine treaba cu jurizarea dar tot bine e. Poate că e pentru dată și începuturile tot timpul sunt mai grele.
Mi-au plăcut foarte mult probele celor de la Toyota și de la Nemira, mai ales cea cu declarația de iubire. Și proba cu fotografia a fost interesantă pentru că a fost altceva.
O floare merită toți sponsorii dar buchetul meu l-aș dărui celor de la Toyota.
Deci, cu emoție, bucurie și tristețea că e totuși final, pentru ultima dată : Articol scris pentru SuperBlog, etapa 30.


Cum aș promova SuperBlog

sâmbătă, 1 decembrie 2012



Reclama e sufletul comerțului, chiar dacă de data asta nu se vând decât idei interesante așezate în articole.
SuperBlog e un proiect frumos, e altceva, care te pune să-ți imaginezi și să scrii despre lucruri la care nici cu gândul nu gândeai. E un exercițiu bun pentru scris care merită promovat cât mai bine.
Dacă ar fi să promovez SuperBlog, fie că aș face-o prin intermediul unui blog, site, revistă, radio, aș vrea să aduc în prim plan povești. Povestea sponsorilor, povestea organizatorilor, povestea concurenților, povestea unui articol. Povești care scot în evidență dăruirea, pasiunea, practic esența acestei competiții.
Dacă aș fi colaborator cu RadioLynx.ro mi-ar plăcea să fac o reclamă cu foști concurenți în care să descrie SuperBlog cu câte un adjectiv care să fie auzită pe parcursul concursului și câteva interviuri cu sponsorii despre probe, articole, cu organizatorii, cu foști concurenți.
Dacă aș alege Trilulilu să fiu partener media mi-ar plăcea împreună cu organizatorii concursului, foști concurenți și sponsori să facem o reclamă ca o poveste și inspirantă despre SuperBlog, astfel încât să se înscrie cât mai mulți sau măcar să susțină acest proiect. Aș posta video cu declarații despre concurs, despre bloguri, despre bloggeri.
Dacă aș colabora cu PHOTO Magazine aș face colaje de poze de la edițiile anterioare sau cu diverse lucruri care să te ducă cu gândul la SuperBlog. Aș lăsa pozele să vorbească despre acest concurs.
Dacă aș colabora cu JurnalLifeStyle. ro aș face realiza pe parcursul concursului interviuri cu concurenți actuali, foști concurenți, organizatori, sponsori care să vorbească despre ei în cuvinte SuperBlog. Ar fi un interviu cu aceleași 10 întrebări pentru toți.
Dacă aș colabora cu oricare alt partener media SuperBlog, cum ar fi Connect, Prwave, 121.ro, Robintel.ro, Obisnuit.eu, MoneyWatch.ro, ArenaIT.net aș vrea să scriu articole despre cum evoluează competiția, despre probele care apar, despre concurenți și cum fac ei față probelor.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 29.

Self-publishing

vineri, 30 noiembrie 2012



Sunt mulți cărora ne place să scriem. Luăm cuvinte, le șlefuim, le așezăm, le mutăm, le învârtim, le inventăm, le ascultăm, ne ascultă și le punem frumos în cărți, care multe dintre ele nu văd niciodată lumina tiparului. Fie nu sunt publicate de editor, fie nu ajung niciodată la editor, fie sunt prea scump de publicat iar motive tot sunt.
În România timid dar în alte state deja un fenomen, site-urile de self-publishing  sunt tot mai populare și mai căutate. Mulți au spus că era Gutenberg e pe sfârșite și cărți bune zac pe rafturile librăriilor.
Referitor la era Gutenberg e cam adevărat, de mult, multe lucruri s-au mutat în mediul on-line care câștigă tot mai mult teren. Cât despre cărțile bune care zac pe rafturile bibliotecilor și asta e cam adevărat din păcate, pentru că puțini mai cumpără carte în România. Fie ca sunt prea scumpe, fie că nu mai ajung acolo, fie că au e-book, fie că această industrie e slab promovată, motive sunt destule și cifre statistice care să arate acest lucru.
În alte țări s-a găsit o soluție prin site-urile de self-publishing. Îți publici cartea singur, fără să îți mai taie cineva aripile și poți chiar câștiga și bani din asta.
În România e la început acest fenomen încă, chiar dacă, cum am mai spus, sunt atât de mulți care scriu, și scriu cu plăcere.
Dacă ar fi să îmi deschid mâine un magazin on-line l-aș transform într-un laborator de creație. Intri, scrii și publici. Dacă și vinzi, norocul tău. Dar scopul principal e pentru self-publishing. Scrie cu drag, mult, puțin și dacă vrei publică.
Și tocmai pentru că e cam la început acest fenomen în România e și mai frumos să faci așa ceva. Nu știi destinația iar necunoscutul te poate face creativ, optimist și curios. Poți aduna doar oameni pasionați, curajoși care vor să încerce altceva.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 28.
 

O Campanie Salvati Copiii

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite