Obiectele pierdute în casă

Nici acum nu pot să înțeleg cum unele lucruri dispar în casă și nu le mai găsești de parcă le-a înghițit pământul. Deseori mi s-a întâmplat așa cu telefonul. Doar că era simplu, rugam pe cineva să mă sune și se rezolva. Mai greu în cazul cerceiilor pentru că pe ei nu îi poți suna și de-a dreptul enervant în cazul telecomenzii. Pe vremea când încă mă mai uitam la televizor nu mi s-a întâmplt o dată, ci de vreo câteva ori să o pierd și dusă a fost. Am căutat-o peste tot dar nici urmă de ea.

Pe atunci era mai greu să mai găsești una care să meargă, acum cred că e foarte simplu, găsești telecomenzi universale sau același model la magazine de specialitate sau pe unele site-uri. Pe atunci, nu prea. Scuturai cearșafurile, te uitai de ’nșpe mii de ori, te uitai prin dulap, că deh,  nu te uiți de acolo la televizor, dar mai știi ce ai făcut. Și tot așa.

N-am să înteleg niciodată cum putem pierde ceva în casă și culmea nu îl mai găsim sau și mai culmea, îl găsim fix după ce nu ne mai trebuie că l-am înlocuit. Unde se ascund toate lucrurile astea? :)

”Abia aștept sa plec de aici”

Nu mă pot bate cu pumnii în piept că vai, ce naționalistă sunt eu, dar mă străduiesc, chiar dacă, e drept, uneori mă enervează ignoranța, delăsarea și impolitețea pe care o văd deseori în jurul meu. Dar tot mai cred că va fi bine.

De unde mi-a venit ideea să scriu despre asta? Păi, prietena mea a plecat în Franța imediat după ce a terminat facultatea. A vorbit tot timpul frumos despre România și români ajunsă acolo, cu gândul că măcar atât să facă pentru țara din care a plecat. Și ea chiar credea în ce spunea.

 Astăzi, până să se urce în avion m-a sunat și pentru prima data m auzit-o spunând: ”Abia aștept să plec de aici”.

Și i-a venit să spună asta după ce:

-         a vrut să meargă la schi și pentru că au anunțat la televizor că din cauza vremii nu se poate schia s-a gândit să sune în Poiana Brașov să verifice exact. A primit un da scurt, după care i-a închis telefonul în nas. Și, ghici ce? Când a ajuns acolo toate pârtiile erau închise.

-         a fost la coafor și nu i-a venit să creadă cum cea care o tundea și-a expediat o clientă cât ai clipi. Deși, tăiatul vârfurilor părului ei mai dura câteva minute, când a intrat o doamnă să întrebe dacă are timp să o tundă i-a spus sec nu și atât. Nici dacă să mai revină, nici când, nimic, doar nu. Mișto, parcă ți-ar veni să te mai duci la un astfel de coafor.

-         cireașa de pe tort: i-a dispărut în aeroport ipad-ul. Evident, s-a dus și a semnalat cele întâmplate și pentru că are un program (cu siguranță posesorii de Apple știu despre ce e vorba) le-a explicat celor de acolo, unde și cum i-a fost localizat ipad-ul.  Deci, dacă ar căuta pe acolo poate i l-ar găsi că în el are toate datele firmei unde lucrează. A plecat fără el pentru că în camera unde a fost localizat ipadu-ul nu se poate intra, că este de securitate, că de acolo pleacă și vin președinții din diferite state și nu au voie să intre. Și gata. Dacă îl vor găsi cumva îl vor duce la obiecte pierdute.

  

Și a mai avut câteva conversații de genul celor de mai sus care i-au trezit mai mult ca niciodată dorul de Franța. Cu siguranță îi va trece și iar îi va fi dor de țara ei și va uita toate astea ... mai grav e că ele se vor mai întâmpla, că probabil vom întâlni și noi, dacă nu deja am întâlnit, astfel de oameni sau vom fi martori la astfel de întâmplări care te fac să vrei să te tot duci.Nu cred neapărat că e o idee bună cu plecatul, dar uneori...

Moda vacanțelor rezervate din timp

De ceva vreme am deprins și noi moda vacanțelor rezervate din timp. De obicei când aud că ceva e la modă strâmb din nas și am tendința să resping pentru că nu întotdeauna e și ceva bun sau interesant. ”E la modă”, vine de undeva din spiritul de turmă.

În cazul vacanțelor mi se pare o idee bună cu moda early booking. Agențiile de turism și ele oferă pachete de vacanță cu reduceri tot mai atractive ceea ce pentru tine ca viitor turist nu te poate decât mulțumi.

Vacanța de vară este una din cele mai așteptate și majoritatea românilor aleg să meargă pe undeva. Site-urile agențiilor de turism deja își prezintă cele mai bune oferte chiar dacă până atunci mai sunt luni bune. Dar să te gândești din timp mi se pare din mai multe motive o ”modă” bună. Păi, în primul rând chiar ai timp să te gândești exact ce vrei, unde vrei să mergi, poți să afli și alte păreri ale celor care au mai fost acolo în vacanță, te poți documenta ce poți să vizitezi, faci o economie, dai banii pe rând ceea ce psihologic te face să crezi că cheltui mai puțin, odată ce te-ai hotărât din timp te râzgândești mai greu, deci sigur vei merge în vacanță ... și cu siguranță mai sunt și altele. Astea au fost primele care mi-au venit în minte. Așa că dacă vrei vacanță vara asta te poți gândi din timp că e o modă, cum am mai spus, bună. :)

Din amintirile uitate

Am cunoscut-o în perioada cea mai frumoasă a vieții ei. Era tânără, frumoasă, radia iar râsul ei era molipsitor. Părea un om atât de fericit, de altfel nici nu prea mi-o aduc aminte tristă atunci. Târziu am aflat că râsul ei învelea un suflet melancolic.

Avea niște ochi verzi, mari, limpezi și un păr lung, ușor rebel. Și acum parcă îl mai simt cum îmi gâdilă brațul. Avea culoare nisipului și deseori și-l prindea în coadă. Îi lumina și mai tare fața și îi putea vedea gâtul subțire și alb. Niciodată nu folosea același parfum dar oricum toate erau prea dulci și parcă aveau un pic aromă de lăcrămioare. Mereu îmi zicea zâmbind că astea persistă mai mult și nu le uiți. De parcă ar fi știu ce urma...dar erau doar replici naive.

Trebuia să plece în Africa pentru trei luni ca voluntar. De vreo doi ani își dorea să plece acolo și am reîntâlnit-o cu vreo două luni înainte de călătoria asta.

Îi plăcea să studieze culturi, popoare, obiceiuri, scria articole lungi despre descoperirile ei pe care le publica în reviste de specialitate. Îmi zicea să nu-i zic antropolog că i se pare sofisticat și îi răpești din ambiție. Antropolog va deveni dar mai are până acolo.

O știam de la școală. Am învățat în același loc. Ea era mai mare ca mine cu un an. Nu-mi aduc aminte să-mi fi vorbit vreodată.  Oricum nu prea vorbea cu nimeni mult, în afară de bibliotecară. Mereu avea după ea câte un maldăr de cărți de istorie și geografie. Era un fel de tocilară. Cred că doar ochelarii îi mai lipseau ca să o putem numi așa fără resentimente. Sau poate chiar lipsa lor o făcea mai interesantă. Nu știam ce s-a întâmplat cu ea după școală. Plecase la un liceu în alt oraș și nu am mai auzit nimic de ea până într-o seară.

Mult mai frumoasă, mai vorbăreață, mai interesantă. Crescuse frumos. Era amica celui mai bun prieten al meu și habar nu aveam. S-au întâlnit într-o seară și așa am reîntâlnit-o și eu. Habar nu aveam că acea seară avea să îmi schimbe viața sau că ea, fata cu brațul de cărți care rar vorbea, avea să-mi vorbească acum, mult și despre multe.

Ne-am mai întâlnit de vreo câteve ori până să plece. În realitate, îi căutam compania prietenului meu mai des ca niciodată cu speranța să o mai văd. După mult timp mi-a recunoscut că au încercat-o și pe ea același sentimente dar cu gândul că va pleca, pentru a nu mai complica lucrurile, vroia să pară mai distantă.

Mi-aduc aminte de prima noastră plimbare singuri.Mă uitam la ea, câte vise și ambiții pot încăpea într-un om atât de firav. Iar ea mă lauda pe mine și mă găsea extraordinar dar numai eu știu ce mic mă simțeam dar mi-era atât de dragă că nu conta.

Până să plece ne-am apropiat mai mult decât vreo unul dintre noi ar fi crezut. Vorbeam aproape în fiecare zi. Eram prietenii cei mai buni și cred cumva că amândoi ascundeam ce simțeam cu adevărat.

-O să mai fii prietenul meu și după ce plec?

-Normal. Așa vom vedea ce prieteni suntem. O distanță nu ar trebui să strice nimic.

-Așa-i. Abia aștept să plec dar mi-e și teamă. Dar știu că va fi bine.

-Cu siguranță va fi. Ai grijă de tine și dă-mi un semn cum ajungi acolo dacă poți.

-Sigur și tu să ai grijă de tine. A, și să nu uit, să-ți fie dor de mine, da?

Și mi-a aruncat un zâmbet de care și azi mi-e dor.

...

Vacanțe relaxante în însorita Bulgarie

Vacanțele sunt momentele cele mai frumoase și mai așteptate pentru fiecare dintre noi. Pentru reușita unei vacanțe avem nevoie de o destinație frumoasă, de locuri de cazare care să ne facă să ne simțim ca acasă, de imagini pe care să le imortalizăm în cele mai frumoase amintiri, de cei dragi alături.

Pentru verile însorite la care visăm cu toții, plajele cu nisip fin, marea limpede și curată, stațiunile din Bulgaria sunt foarte căutate de turiști. 
 

Stațiuni precum Duni, Nisipurile de Aur, Sunny Beach, Sozopol, ș.a., oferă turiștilor tot ce se așteaptă de la o vacanță reușită. De cele mai multe ori cei care  au fost acolo se întorc cu impresii frumoase despre cazare, serile tradiționale, ospitalitatea gazdelor.

Și după vorba iarna îți faci car și vara sanie putem spune că iarna te gândești la vacanța de vară și vara la cea de iarnă. Așa că acum este momentul ideal să ne gândim la zile mai calde în care lenevim la soare. Putem găsi de pe acum la agenții de turism oferte care să ne facă să așteptăm cu nerăbdare vara și vacanța. (aici)
Cu gândul la însorita Bulgaria serile încă reci de acum devin mai placute.