Un produs Blogger.

În orașul cu două bulevarde IV

sâmbătă, 2 martie 2013


După cum v-am mai spus, a avut loc, în orașul cu două bulevarde, un târg hand-made de primăvară. Am ajuns acolo nu doar să mă uit ci să și petrec câteva ore împreună cu cei din Haideți să schimbăm lumea, la standul nostru cu produse hand-made. Evident banii stânși vor fi folosiți în proiectele pe care ni le-am propus. La prima ediție a târgului, de la sfârșitul anului trecut, banii strânși au fost folosiți pentru amenajarea spațiului de joacă de la Secția de Pediatrie. Pe atunci nu eram parte din acest grup, dar îmi zic ca și scuză, mai bine mai târziu decât niciodată.

Am văzut la târg o grămadă de lucruri frumoase, de la mărțișoare din hârtie sau împletite, la broșe, eșarfe, bijuterii, tablouri. Unele obiecte mi-au plăcut, altele sincer nu m-au impresionat prea tare.

Oricum, nu m-am putut abține în fața unui tablou cu Paris. Așa cum am mai spus până ajung acolo, îmi aduc Parisul la mine cum pot. Acesta este tablouașul meu frumos.




Nu știu exact unde îl pun, pentru că deocamdată mă cam plimb ca țiganul cu cortul, dintr-un oraș cu două bulevarde într-altul la fel, dar îi găsesc eu un loc, în raza mea vizuală.

Tot de acolo, am primit ca mărțișor, un semn de carte făcut manual. Să tot citești, să îl muți de la o pagină la alta. J



Guest-post: Despre a vrea, a încerca, a reuși

marți, 26 februarie 2013


Ne-am împrietenit pe facebook, apoi am mâncat pufuleți, eu, el și Monica, în timp ce l-am bătut la cap să scrie și el un guest-post. Azi și-a amintit, azi l-a scris. A ieșit unul motivațional, zic eu numai bun... e urât afara, avem nevoie de ceva care să ne trezească la viață, vine primăvara, un nou anotimp, un nou început.

Vine, vine primăvara

luni, 25 februarie 2013


Nu știu voi, dar eu m-am săturat de iarna asta de nu mai pot. Abia aștept vineri, 1 martie, măcar calendarisc știu că e primăvară. Deja am văzut o grămadă de vânzători cu mărțișoare, cu ghiocei (am și primit deja J) doar că peticele de zăpada și griul ăsta nu prea mă încântă.
Mi-e dor de zile mai însorite, de verdele proaspăt, de flori.

Pe 1 Martie începe și o primă ediție de SuperBlog, pe care abia o aștept. Sunt curioasă cum va fi. Acesta este încă un motiv pentru care abia aștept primăvara.
Până începe și aflăm cum va fi, știm sigur cum e noul logo. Vesel, proaspăt, colorat și optimist. 





Și tot pe 1 Martie încep și cursurile de pe Coursera, despre internet și istoria internetului. Aștept să văd cum vor fi și cum mă voi descurca.

Deci, cu atâtea motive, trebuie neapărat să vină, vină, primăvara cu al ei alai de flori. J

O pasiune pentru spații frumoase


Sunt pasionată de design interior. Am făcut mai demult și niște cursuri doar pentru a descoperi mai multe despre acest domeniu și a-mi face spațiul de locuit cât mai confortabil și primitor.

Îmi place să pierd vremea pe la magazinele cu articole de design interior și deseori îmi și găsesc câte ceva de cumpărat, pentru acum, pentru mai încolo. Dar dacă tot îl găsești e bun cumpărat.

Am și lucrat o perioadă la un magazin care comercializa astfel de produse și a fost o experiență plăcută, cred și datorită faptului că sunt pasionată de așa ceva.
Îmi place când văd case frumos amenajate sau restaurante, cafenele cu gust și un aer aparte.

Dintre toate produsele care înfrumusețează interiorul îmi plac lumânările parfumate și pernele decorative. Îmi creează impresia unui spațiu mai cald, mai primitor, oarecum boem.
Era o vreme în care de câte ori aveam ocazia îmi cumpăram câte o lumânare cu vreo aromă mai specială sau pernuțe cât mai colorate și în diferite forme. Mi-am adus aminte de asta când am descoperit site-ul marbis.ro, care printre altele au și pernuțe decorative. Pe vremea când îmi cumpăram des nu le găseam pe internet dar acum când le poți cumpăra și așa, nu știu de ce simt că îmi va reînvia pofta de pernuțe decorative. 

Un site pentru un hipermarket

duminică, 24 februarie 2013


Cât timp petreci pe internet? Destul de mult, dacă nu chiar foarte mult, nu?
Din obișnuință sau pentru că așa ne-au dictat vremurile, ne-am mutat mai mult în mediul on-line. Dacă vrem ceva căutam pe internet, dacă nu știm ceva căutam pe internet.
Tot mai mulți folosim internetul pentru tot felul de activități, că nu de aia o fi și vorba, nu ești pe net, nu exiști.
Așa au apărut site-uri de tot felul: de haine, prosoape, lenjerii, marmură, garduri, compresoare, papuci, electronice, cărți, băuturi, construcții.
E nevoie de un site și pentru un hipermarket? Răspunsul e simplu, cred că e nevoie de un site pentru orice.

Cei de la Cora și-au refăcut site-ul dar până să vorbim despre cum arată site-ul să vedem care sunt avantajele. Dincolo de faptul că te promovezi mai bine, că exiști și în mediul on-line, pui la dispoziția clienților tăi informațiile utile de care au nevoie până să se urnească spre magazin. Astfel dacă vreau să știu duminica până la ce oră este deschis caut pe site-ul lor, dacă vreau să cumpăr ceva pot vedea dacă găsesc și la ce preț, dacă mă mut într-un oraș nou vreau să știu dacă găsesc magazinul și unde. Cât despre cumpărăturile online, direct despre site, este iarăși un avantaj prin care îi atragi pe cei care sunt obișnuiți să facă cumpărături de pe internet.


Noul site cora arată exact așa: nou. E fresh, e altceva. Plecând de la sloganul lor Știi de ce revii același lucru trebuia să se întâmple și în online. Pentru că într-adevăr așa este, unele site-uri te fac să revii, altele nu. Unele te atrag și zici că sunt reușite, altele nu, intri, cauți ce ai nevoie și cam atât.
Arată altfel site-ul lor, poate un pic neobișnuit față de alte site-uri, oricum mi se pare o idee provocatoare. Cu siguranță au vrut să arate altfel, să fie altceva față de ce găsești acum pe internet. Asta cred că au reușit și dacă e să mai schimbe ceva, cu siguranță îmbunătățirele le fac în timp.
Oricum una peste alta, site-ul te atrage, te face să îl butonezi, să cauți în el și cu siguranță să mai revii.  

Mai bine despre Dragobete



Povestea cu Eurovisionul e bună de tocat până la ultima bucățică. Toată lumea scrie pe blog, facebook sau twitter despre asta. E un subiect de actualitate și probabil că îți aduce și câteva vizualizări în plus. Dar, cu toate că nu mă dau în vânt după sărbătorile astea ale iubirii, le prefer în locul lui Turcescu și a sa calificare. Știam eu că nu îmi place Eurovisionul.

Deci, mai degrabă despre Dragobete, varianta românească și mai plină de tradiții a lui Valentine's Day. E ziua care vestește primăvară și în care nu trebuie să ne supărăm sau certăm, pentru a avea parte de iubire tot anul.

Din păcate nu e așa de popular Dragobetele nostru și am auzit de el mai des abia după ce am importat Ziua Îndragostiților. Cumva le-am pus laolaltă pe amândouă, să nu se supere nimeni, și am declarat februarie, luna iubirii.
Dragobetele îmi place că e plin de tradiții și poveste.

Se spune că Dragobetele este fiul al Babei Dochia și reprezintă o figură pozitivă, simbol al primăverii.
                              
De Dragobete, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau în pădure să caute flori de primăvară. Când fetele se întorceau acasă trebuiai să fugă iar acel băiat care o prindea din urmă trebuia să o sărute. De aici și expresia Dragobetele sărută fetele.
Unii tineri în această zi deveneau frați de cruce.
Cei mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de animalele din ogradă. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricar rostul împerecherilor. Nu se lucra la câmp și nici nu se făcea curățenie în casă pentru a avea spor tot anul.
Fetele mari strângeau zăpada care a mai rămas iar apa topită din omăt era folosită la descântece de dragoste.



Niște tocilari de aur

sâmbătă, 23 februarie 2013



Se vorbește rar de ei. Pentru mulți sunt doar niște tocilari cu ochelari sau fără. Din când în când mai apar la știri sau în vreun ziar, dar în rest nimic.
Am citit pe facebook despre olimpicii de la matematică. Știam de anul trecut de ei, de când au participat la Olimpiada Internațională de Matematică în Argentina, la Mar del Plata. S-a scris un pic atunci de cei șase care au ocupat locul 10 în lume. Unul dintre ei e chiar din Bacău, e vorba de Ștefan Ivanovici. Anul acesta olimpiada va fi în Santa Marta, Columbia.
În rest auzi de cei care nu iau bacalaureatul.Tot mai des, pentru că sunt tot mai mulți.
Și nu e trist, e mai degrabă enervant când vezi că acești copii pentru mulți sunt doar niște tocilari. Când de fapt sunt niște tocilari de aur, imaginea unei Românii mai bune și mai deștepte.



 

O Campanie Salvati Copiii

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite