Nimeni si nimic

Drumuri incurcate si intunecate. Usi inchise fara chei. Oameni de tot felul. Sentimente consumate pe jumatate. Promisiuni nerespectate. Inimi mintite. Amintiri sterse. Dezamagiri. Mahniri. Decizii. Inceputuri. ...

”Inca o zi infecta ...

... sau 365 de motive de a nu te ridica din pat”, este titlul unei cărțului pe care întâmplător am găsit-o în coșul cu reduceri al librăriei din drumul meu spre casă. 

Subțirică, cu o copertă roșie și un titlu atrăgător am decis să o achiziționez.

Cartea este scrisă de Pierre Enckell și adună fix 365 de motive de a nu te ridica din pat, din jurnalele intime ale scriitorilor și ale personalităților publice din secolul al XVIII-lea până în zilele noastre.

Uite așa aflăm că Mircea Eliade pe 23 ianuarie 1973, se simțea ”bolnav ca un câine” sau că Lev Tolstoi nota pe 17 decembrie 1897, ”starea mea sufletească e mereu proastă”.

Pasarelă peste timp

De cele mai multe ori până și ziua de ieri este prea departe de ce suntem astăzi. Ne naștem, creștem și învățăm să avem vise, dorințe,  speranțe. Nu învățam cum să le și păstrăm. Suntem schimbători, din motive, o mie. Pentru că ne dorim altceva, pentru că ne este teamă de dureri, pentru că nu mai țintim atât de sus, pentru că ne-am obișnuit, pentru că nu mai vrem, pentru că avem impresia că nu mai putem.

Festivalul luminii

Emisiuni TV

Iată un subiect despre care poți vorbi mult și bine: emisiuni TV. Că te uiți sau nu la televizor, tot afli ce se difuzează și care sunt emisiunile preferate ale majorității.

Nu mă mai uit de ceva vreme la televizor și nici nu îi duc lipsa prea tare fie vorba între noi, dar știu câteva emisiuni și despre ce vorba cu ele de la alții, de pe internet sau ce mai prind când vizitez pe cineva.

Într-o lume mică, mică

Cred că ne definim propria lume și ne stabilim granițele, în funcție de câte știm, de câte suntem dispuși să cunoaștem, încercăm, explorăm. Sunt lucruri cărora le spunem nu din start. Atunci granița nu se mișcă nici măcar un pic. Pe altele le încercăm, măcar un pic. Fie că ne vor plăcea sau nu, am mai făcut un pas înainte iar lumea noastra a mai crescut. Și mai sunt acele pasiuni despre care poți spune că sunt lumea ta. Că ele au definit tot ce ești tu azi.

L’heure d’or du Paris

Seara trecută am fost la o ”plimbare” prin Paris, pe boante. Teatrul Național de Operetă și Balet Oleg Danovski a jucat în Onești spectacolul Ora de aur a Parisului. Cu eleganță și grație, în pași de balet, am fost invitați să ne visăm în Orașul Luminilor.