O lume neconectată la internet

Viața mea fără calculator și internet? Nici nu pot să mi-o închipui acum după ce pierd ore în șir pe blog sau pe rețelele de socializare. Cred că poate ar fi mai mult timp pentru citit lucruri bune, scrise bine. Poate am fi un pic mai boemi și mai creativi. Mai romantici și ne-ar fi mai des dor pentru că acum, la un click distanță pe skipe sau pe mess suntem aproape de toți cei de departe.

Poate ne-am întâlni mai des unii cu alții și ne-am plimba mai des. Am simți natura, am simți anotimpurile altfel cum trec.

Este foarte util internetul azi dar fiecare evoluție are și reversul ei. Ne-a dat de toate dar ne-a luat un pic din sensibiliate și poate și din creativitate. Când le primești pe toate atât de ușor e mai greu să îți pui mintea la contribuție.

Dacă nu ar fi internet pentru o zi cred că ar fi și mai multă liniște. O liniște în care am mai vorbi și cu noi.

Dar totuși? Fără calculator și internet? Greu de imaginat acum după ce le avem pe toate astea la îndemână. E greu să îți închipui că ce stochezi acum pe un hdd, va trebui să le scrii cu cerneală pe hârtie.

E prea greu să îți închipui că mai scrii un articol la mașina de scris și nu la laptop, oriunde ai fi. Ne-ar fi dificil să notăm tot ce ține minte memoria unui calculator sau să mai stăm la rând la cumpărături când avem magazine online.

Are un parfum frumos perioada în care internetul era ”pe drum” dar acum ne place să îl simțit doar când suntem în concediu. Îmi închipui cu plăcere anii fără atâta internet, cred cu convingere că ar fi mai colorată viața noastră, dar cred totuși că doar mi-ar plăcea să îmi închipui.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 23

Nemira- plăcerea lecturii oriunde

M-am întrebat tot timpul ce este viața: gara sau trenul? Orice ar fi până la urmă, dacă suntem însoțiți de o carte, în drumul nostru din gară în gară, din tren în tren, călătoria poate fi mai plăcută.

Trăim într-o perioadă în care suntem mereu în grabă iar uneori singurele noastre momente de liniște și regăsire le avem în timp ce așteptăm trenul sau metroul care să ne ducă acasă.

Banca rece de plastic, din gară, pe care aștept trenul e de cele mai multe ori locul cel mai bun de răsfoit o carte. Un loc care devine cald și liniștit, de unde nu plec doar acasă, ci și în călătoria lecturii. 

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 22.

Primul telefon versus smartphone

Nu eram încă în liceu când am auzit de telefoanele mobile și mă uitam la ele când vedeam, destul de rar câte unul, cum se uitau părinții mei când vedeau bidoane în epoca ceaușistă. Era un uauuuuu foarte lung și îmi închipuiam în fel și chip ce ar putea face chestia aia, încă de dimensiunea unei cărămizi dar care totuși încape destul de bine în buzunar.

În clasa a X-a, după lungi rugăminți am primul un telefon. Era mare, un telefon mobil Nokia, nu mai știu exact modelul, că multe au mai curs de atunci prin mâinile mele. Avea antenă și o culoare cameleonică. Sunete prestabilite, polifonice chiar, care era ceva pe atunci, baterie Li-Ion, infraroșu. Cam asta conta și habar nu aveam că într-o bună zi telefonul va fi mult mai inteligent și îl vom folosi pentru multe alte lucruri nu  doar beepuri, telefoane și mesaje.

Au urmat apoi telefoanele un pic mai mici, cu clapetă sau slide. Telefoane cu melodii, telefoane cu bluetooth, cu cameră foto și într-un final telefoanele cu touch screen. Deja lucrurile avansau și începeam să facem poze, să intrăm pe internet, să ascultăm muzică. Și asta în doar câțiva ani. Când eram la facultate deja aveam primul telefon touch screen ca până să o termin deja să fie smartphone. Astăzi citesc pe telefon, vorbesc pe skipe, stau pe facebook, îmi verific mail-urile. Face mult mai multe și mă uit și acum cu uimire cum de la cărămida aia care doar suna și atât, au ajuns să facă atât de multe. Acum o înțeleg pe bunica mea care se uita uimită și nu înțelegea cum dacă nu are fir cineva te aude și cum îți apare cine te sună.

Mi se păreau tare complicate primele telefoane iar astăzi sunt uimită de saltul rapid de la simplu la complex.

Cam aceeași poveste e și în cazul laptopului. Nu credeam vreodată că o să stau în pat să scriu și nu la masă în fața unui monitor foarte mare. Monitor care în timp și el s-a transformat în ceva subțire, mai ușor de mutat, de ridicat.

Acum o chestie mică numită laptop, notebook  sau tabletă conține toată viața ta. Înainte depozitai ce salvai pe dischete, azi pe un stick mic dar unde încap multe.

Televizorul color iarăși uimitor, la fe la ca și televiziunea prin cablu. Adică în sfârșit vedeam roșu, verde, era incredibil iar acum atât de banal. Uimirea a fost înlocuită  de televizoare LCD.

Primul mixer al mamei cu doar două spatule care printr-o minune făcea maioneza. Acum e un robot care le face pe toate, ba mai mult și o mașină pe care o programezi și îți face pâine.

N-aș fi crezut vreodată că pentru a-mi bea cafeaua caldă, a-mi încâlzi mâncarea, a spăla pe jos, a mă jucă, a-mi aranja părul, a-mi face suc proaspăt, voi băga doar un fir în priză și voi apăsa un buton.

Cum nu credeam că primul meu telefon ar putea fi dus la muzeul telefoanelor mobile și cum nu cred nici acum că vreodată voi spune asta și despre smartphone-ul de azi. Dar da, se pare că schimbările au o viteză uimitoare și ne trag și pe noi după ele.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 21

Un stil de viață sănătos

Cu toții suntem într-o fugă după ceva dar cu toate acestea suntem tot mai bolnavi. Suntem activi, grăbiți dar nu și sportivi. Faptul că apar tot mai des conferințe despre sănătate, sport, cărți despre echilibru în viață este un semn că exact asta ne lipsește. Căutăm și cumpărăm exact ce avem nevoie.

În urmă cu ceva timp am scris un articol despre performanța în sport care este din ce în ce mai slabă. Am vorbit cu antrenori în diverse sporturi iar răspunsul a fost mereu același: nu mai avem cultură în ceea ce privește sportul. Am stat de vorbă și cu copii care practică diverse sporturi precum gimnastică, atletism, badminton, tenis și simțeam că vorbesc cu niște oameni mari, maturi, dar care spre deosebire de restul au înțeles importanța sportului și a unui altfel de stil de viață. Ei nu vor cumpăra niciodată cărți despre un stil de viață sănătos, ei eventual le vor scrie.

Ei nu își închipuie viața fără sport și i-au înțeles importanța.

Eu nu am făcut sport ca ei dar probabil copii mei vor face. Eu doar fug de la muncă acasă și atât.

Până acum mi-am răspuns la întrebarea de ce nu fac sport cu ”nu am timp”. Acum am găsit alt răspuns. Știți cum e, dacă nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed. Nu pot să îmi aduc stadionul în dormitor să dau ture dar pot să mă îmi caut o bandă de alergat. La un click distanță din catalogul Real, pot alege o bandă de alergat magnetică și să încep să alerg și cu scop. Nu e niciodată prea târziu pentru un stil de viață sănătos.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 20.

Print sau online?

Este ca și cum ai întreba ce a apărut prima dată: oul sau găina? Și cu toate acestea și oul și găina își duc viața liniștite. Cam așa este și în această poveste în care, în ultima vreme se dă un ”război rece” între a tipări sau a folosi doar variante online. Fiecare are avantajele și dezavantajele sale dar în același timp și același loc sub soare.

Unii spun ”salvați pădurile” iar alții ”salvați energia” și cu toate acestea se mai tipăresc cărți și se mai citesc și pe e-book-uri.

Evoluția online-ului nu înseamnă moartea printului sau invers. Fiecare are folosul și scopul său.

Scriitorul Radu Cosașu spunea într-un interviu că atât timp cât tu citești înseamnă că se vor mai scrie și tipări cărți. Scrisul pe hârtie a trecut prin multe și a supraviețuit. Și se mai spune că nimic nu poate fi distrus de ceva din exterior ci tot din interior. Așadar printul nu poate fi amenințat de online cum nici online-ul  nu va mai dispărea vreodată în numele hârtiei.

Librăriile, lansările de carte de care auzim tot mai des, bibliotecile, chioșcurile de ziare, caietele pe care le cumpărăm la început de an școlar, ofertele la multifuncționale sunt toate dovada că scrisul mai există și va mai exista. Plăcerea de a răsfoi și a simți hârtia nu poate fi înlocuită de nimic și până la urmă nici nu trebuie.

E-book-urile, laptopurile, notebook-urile, amazon.com sunt o altă dovadă, a online-ului care are și el terenul lui.

Uneori mai mulți utilizatori într-o tabară, alteori în alta, dar de fiecare dată în amândouă.

Și dovada cea mai bună că printul și online pot face casă bună împreună fără a vorbi de funerariile vreuneia, sunt bibliotecile care au laboratoare multimedia și magazinul online Azerty cu oferte și oferte la HP.

Se spune că nu ești om până nu zidești o casă, faci un copil, sădești un pom. Și poți să îl sădești liniștit pentru că s-a inventat hârtia reciclată. Nici pomul și nici energia nu sunt amenințate de nimic atât timp cât le folosim pe amândouă responsabil. Deci, print sau online? Răspunsul e: amândouă.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 19.