M-am mutat

M-am mutat pe cughilimele.ro

Lupta cu ANRP-ul pentru despăgubiri. O luptă care poate fi câștigată

Istoria am putea spune că are trei părți. Una frumoasă, una urâtă și una despre care nimeni, sau prea puțini, vor să vorbească. Istoria adevarată, în schimb, o aflăm de la oameni. Oameni care au trăit-o, oameni cărora li s-a schimbat viața, oameni care i-au simțit dreptățile sau nedreptățile. Din istoria românilor putem să ne amintim, referitor la părțile mai puțin frumoase și la oameni cărora li s-a schimbat viață, când țara noastră a pierdut teritorii naționale. 

Anul acesta fii tu Mos-Crăciun

Am mai scris aici pe blog despre faptul ca nu ne nastem egali. Ca nu toti primim dreptul la a avea aceleasi sperante si vise. Copii care viseaza putin pentru ca putin au primit toata viata. La ei ne-am gandit si noi. Impreuna cu colegii mei de la Radio si cu o asociatie din Onesti, Onestin, ne-am gandit sa demaram campania ”Anul acesta fii tu Mos-Craciun” prin care sa strangem diverse produse pentru copii de la casutele din cadrul Centrului de Servicii Sociale Alexandra. Desi copii astia traiesc printre noi zi de zi, macar de sarbatori sa ne facem timp si sa le intindem o mana de ajutor. Sunt tot copii, fiinte cu suflet, ca noi toti, iar sa le aducem un zambet si un cadou de Craciun este cel mai frumos lucru. Un lucru mic poate pentru noi, dar sigur mare si important pentru ei. Donatiile se strang pana pe 20 decembrie. Asadar daca esti din Onesti sau din apropiere si crezi ca poti dona ceva noi te asteptam cu drag si bratele deschise. Donatiile se fac la sediul nostru de la Hotel Trotus, etaj 8, la Biblioteca Municipala ”Radu Rosetti” sau la sediul Onestin, bulevardul Republicii, nr. 43.

De sărbători...

Nu mai e cum a fost odată, dar tot mai miroare a brad și a portocale. Nu mai e atâta inocență dar a mai rămas atâta speranță. Nu mai e Moș-Crăciun dar mai sunt amintirile și desenele pe care le puneam în geam. E miros de sărbătoare și Crăciun. Deși s-au schimbat multe de când eram mică și totul pare că aparține unui timp atât de îndepărtat, tot Crăciun e. Un moment în care amintirile cele mai dragi din trecut renasc și mă fac să mă simt mai bucuroasă, mai încrezătoare, copil, inocent, fără griji, fără doruri, fără probleme. E o clipă și atât.

Nu ne naștem egali

E clar, tot mai clar în fiecare zi, pentru fiecare. Nu ne naștem egali. Nu primi toți aceleași lucruri la naștere. Unii au mai puțin noroc. Fără nici un motiv anume. Pur și simplu. Unii primesc puțin și învață să se mulțumească cu orice și cât de puțină atenție. Nu e corect? Dar până la urmă, ce e corect?

Viața nu mai e doar un joc de copii

Am crescut. Și simt asta în fiecare zi. Și în suflet și pe chip. În fiecare dimineață îmi văd cearcănele și ochii obosiții care nu mai strălucesc oricum dacă nu am dormit bine. Printre firele de păr negru de câte ori mă pieptăn văd firele albe cum își fac loc. Ridul de pe frunte devine tot mai adânc și îl văd mereu, mereu. 

La răsărit de Eden

Una dintre capodoperele secolului XX, un roman bun, cu intrigă bine cusută, de altfel, după cum a spus și autorul, singura carte pe care a scris-o vreodată. Este vorba de romanul ”La răsărit de Eden” de John Steinbeck, câștigător al premiului Nobel pentru literatură în anul 1962. Cartea reconstruiește povestea biblică a lui Cain și Abel. În cele peste 600 de pagini povestește viața familiei Trask. 

Ceva ... de 1 Decembrie

De câte ori m-a prins 1 Decembrie lucrând la vreun ziar m-au pus să scriu un articol cu ”ceva acolo de 1 Decembrie”. Cu toate că am insistat că nu sunt cel mai naționalist om, că nu prea știu ce să spun și că la capitoul istorie nu prea mă descurc, nu am scăpat. Și azi la fel: ”Scrii ceva de 1 Decembrie?” Păi, ce să fac? Mai scriu ceva de 1 Decembrie. 

O străbunică

Era o uşă mică şi veche din lemn. Un lemn atât de uscat că-şi pierduse şi culoarea. Nici măcar încuietoare nu avea şi îi auzeai scârţâitul de câte ori se deschidea. Se bălăngănea şi mereu te izbea în spate. Te enervai şi dacă nu aveai o frică prea mare de Dumnezeu ca ea, nu scăpai fără sa înjuri. Era uşa magaziei de rumeguş. O încăpere destul de lungă cu un acoperiş jos şi mereu plină până aproape de tavan. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată goală. Nu ştiu nici măcar cine îi aducea rumeguşul acolo. Ştiu doar că era mereu plină. Abia târziu mă gândeam oare cum se umplea magazia de avea mereu un aer apocaliptic. Ai crede că făcea ceva vrăji dar nici vorbă pentru o bătrânică cu prea multă credinţă în Dumnezeu. Nu îşi începea ziua şi nu şi-o încheia fără o rugăciune şi fără să citească din Biblie. Iar vrăjile şi Dumnezeu nu locuiesc sub acelaşi cer.

Departe de Romania

Aseara am fost la o gala a invatamantului organizata aici la Onesti si am plecat cu un gand ciudat. Am vazut tineri exceptionali care vorbesc atat de frumos, care stiu ce isi doresc si ce vor sa faca, care au ganduri frumoase si vise marete desi traiesc intr-o tara ca asta, intr-un oras ca asta.

Am revazut-o pe Nadia Comaneci

Astazi a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa vad si sa revad nume mari ale sportului romanesc. Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Doina Melinte, Gabriela Szabo, Simona Amanar, Andreea Raducan. A avut loc o Gala a sportului onestean si astfel am avut ocazia sa stau de vorba cu ei. Ii vedeam cand eram mica la stirile sportive sau diverse competitii sportive. Ii vedeam cum aduceau medalii pentru Romania si faceau ascultat imnul Romaniei in lume. Vorbesc frumos, zambesc frumos. Sunt oameni cu suflet frumos. Un exemplu de determinare, de ambitie si munca. Oameni care si-au stabilit un scop si au demonstrat ca limitele pot fi depasite. Nu am practicat nici un sport, in afara orelor de sport de la scoala, asa cum se tineau ele, dar asta nu ma impiedica sa admir niste oameni, exemplu de bine. Ma bucur si a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa ii vad de data asta aproape, ca am avut ocazia sa o vad pe Nadia, inca o data, de aproape. :)

Un cuplu ciudat

Aseară am fost la teatru, la o super comedie de la care chiar pleci răzând, ”Un cuplu ciudat”. Și acum vă întreb pe voi. Când spun cuplu, la ce vă gândiți? Dar când spun cuplu ciudat? Ei, bine, nu știu la ce vă gândiți dar în nici un caz răspunsul nu e o ea și un el. Sunt doi de ”el”. 

Ceva altfel intr-o zi normala

Printre lucrurile pe care le fac zi de zi, aceeasi alergatura, aceleasi probleme doar alte stiri am luat o pauza si am facut si altceva. Am raspuns pozitiv invitatiei Asociatiei de Dezvoltare Activa la proiectul Acting European. 

S-a lansat noul smartphone Allview X1 Soul

Cei de la Allview au lansat zilele trecute un nou smartphone. Mizand pe faptul că suntem într-o lume mereu în schimbare cei de la Allview vor să dea viață lucrurilor pe care până ieri doar ni le imaginam. Așa s-a lansat noul X1 Soul, device-ul care te conectează cu lumea. Cei de la Allview au pus la un loc cele mai performante componente, cele mai uimitoare funcții și cele mai noi tehnologii.

Zile cu nori și soare cu dinți

Sunt zile bune și mai puțin bune. Zile în care planetele, câte ori fi ele, se aliniază sau nu. Sunt momente, pline de lucruri frumoase, de lucruri gri, amestecate.

Nu am avut cele mai frumoase zile, tocmai de asta nici nu am mai apucat să scriu pe blog. Nu au fost nici cele mai urate dar nicidecum liniște. Și poate cel mai mult mi-a lipsit liniștea sufletească. Deși pe ici pe colo am avut zile frumoase, au câștigat cele mai puțin, în care nu am mai apucat să scriu și să stau în șoaptă de vorbă cu gândurile mele.

Un gând spre Paris

Să vă spun o poveste. După ce am terminat facultatea, prietena mea Ioana, fostă colegă, a plecat în Franță. Nu doar în vacanță, ci de tot. Fiecare revedere cu ea era un deliciu. De altfel și astăzi pentru că din păcate ne vedem rar. Dar, chiar atunci, la început, fiecare întâlnire era o lecție despre cultura și obiceiurile francezilor. Una din poveștile care mi-au plăcut a fost cea legată de brânză și felul în care este tăiată. Nicidecum în două, pe jumătate pentru că așa îi tai miezul, adică inima, exact ce este cel mai bun. Mai întâi decupezi mijlocul și apoi o tai felii. Așa salvezi partea cea mai bună și te bucuri de ea.

Sunt ... și sunt dependent

Așa începe fraza unui om care a transformat tentațiile în dependențe. Odată cu lansare filmului ”Thanks for Sharing” (Tentații (i)rezitibile) începi să te gândești că sigur știi și tu măcar un dependent. Ba se întâmplă să și fi trăit lângă unul. Fiecare zi din viața sa înseamnă o alegere: să lupte ca să se oprească sau să continue. De cele mai multe ori din păcate alege să continue, că nu degeaba se numește dependență.

O toamnă printre raze de soare

E o toamnă frumoasă ... încă. E melancolică dar atât de frumoasă. Și colorată, și caldă căci razele soarelui încă ne mai ating. Ne ating și sufletul și amintirile.

Îmi aduc aminte de toamna trecută și am găsit ce scriam aici pe blog, cam pe vremea asta ... dintr-o toamnă mai întunecată. Întunecată afară ... întunecată în suflet:

La o discuție despre păr

De-a lungul timpului fiecare dintre noi, și mă refer aici la noi fetele J, am făcut modificări părului nostru. L-am vopsit în diverse culori, l-am tuns și i-am dat mereu câte o altă formă, l-am prins în diferite feluri. Cumva am încercat să îl asortăm cu Farmec personalității noastre. Doar că și încercările astea uneori au supărat părul.

Câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură

Astăzi la Stockholm a fost anunțat căștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură. Considerată un Cehov canadian, scriitoarea Alice Munro, este câștigătoarea din acest an.