Nostalgia drumurilor nefăcute

Nu pot să înțeleg de ce păstrez aproape ca un talisman toată nostalgia drumurilor pe care nu le-am ales. Sau în care m-am oprit la jumătate. Le-am jelit atunci, m-am uitat cu jind spre ce am întors spatele, le-am purtat destul doliu, dar cu toate astea nu le-am lăsat acolo, într-un trecut de care să nu mă mai ating.

Drumuri mocirloase

Nu am ajuns încă la vârsta la care să știu dinainte de a păși că voi da de drumuri mocirloase. Nu le simt de la început, nu le cunosc dinainte. Poate cu timpul voi învața cărora să le întorc spatele înainte să mă murdărească, să mă prindă precum ielele și să mă arunce afară după ce au mai tăiat un pic din mine, omul.