În orașul cu două bulevarde (V)

Ieri, mai precis sâmbătă, m-a apuc muncitul. De obicei sâmbăta dorm și duminica lenevesc, acum am schimbat un pic pentru că dacă tot s-au ivit două evenimente salvatoare pentru căutările mele de zi cu zi a știrilor, am zis să profit.

M-am inspirat din ...

De când ne ridicăm pe două picioare și încep să facem primii pași căutăm modele, oameni care să ne inspire, de la care ”să furăm” idei frumoase, comportamente exemplare.

Olimpicii

Știu că deseori auzim despre sistemul de învățământ prost din România. Despre elevi care uită să mai dea pe la școală, care nu iau bacul, care nu mai termină facultatea, despre profesori prost plătiți, despre lipsă de interes.

Schimbarea începe cu tine

Deseori am folosit această replică atunci când alții mă întrebau de ce fac anumite lucruri care ar intra în categoria ”voluntariat”. Nu câștig nimic material și nimic palpabil acum, e doar o investiție pe termen lung pentru o lume mai bună. Nu azi, nu mâine, poate nici poimâine, dar cândva în viitor. E un lucru pe care îl oferi și atât, pentru că nu tot timpul trebuie să primești ceva la schimb ca să fii fericit.

Celui care încă n-a sosit

Ne întrebăm mereu, ce e iubirea? O fi un fluture, o petală de floare, un vis, un dor, sau vorba poetului ”... e un lung prilej pentru durere”.

Oricum ar fi, ne naștem, trăim și căutăm acel suflet care să ni-l întregească pe al nostru.

Știu că pe undeva rătăcești și vreau să cred că într-o zi vei reveni căci de nu, de fiecare clipă atârnă bolovani. Și greu se duc.

Tag: Vânătoare în bibliotecă

Întâmplător, în urmă cu câteva zile, am găsit pe un blog o provocare tare frumoasă despre cărți. Și cum îmi plac cărțile, pentru că ele sunt ”prieteni reci dar siguri” m-am gândit să îi dau curs. Cu ocazia asta am mai făcut un tur în propria bibliotecă. :)

Un răspuns bun...

Oare este adevărat că un fluture trăiește numai 24 de ore, timp în care se naște, trăiește și moare? Și dacă da, noi de ce nu am putea trăi așa? Fiecare zi ca pe o singură zi. Ne asaltăm mereu cu întrebări, cu liste ”de făcut”, îi învidiem pe cei din jurul nostru, ne dorim ceva numai după ce pierdem, căutăm, căutăm și de primit? Când ne oprim doar să primim viață? Să trăim?