Fragmente din viața unei cititoare de profesie

Un titlu interesant, mai ales pentru cineva care tinde să fie cititoare de profesie. Cartea am primit-o cadou de la colegii de muncă, nu știu dacă și cu dedicație sau nu. Oricum sub un titlu interesant și un nume de autoare, de care nu am mai auzit până acum (nu e o laudă e un auto-repoș), Jodie Rhodes, am descoperit o carte în mare parte bună.

Ganduri imprumutate

Sunt vreo cateva bloguri pe care le citesc cu drag si frecvent. Uneori ma pierd in cuvintele lor, alteori ma revolta sau imi dau de gandit.

Asa am gasit in finalul unei postari de pe un blog, aceste ganduri: „O să fiu neant când o să-mi vină rândul la mai bine. Dar dacă-mi vine rândul și eu nu-s, să-l luați voi, să nu-l lăsați să se risipiească!”

Brandul de tara al Romaniei

Ce stim despre Romania? Și ce știm, cum promovăm? Dacă ne luăm după statistici, nu ne descurcăm prea bine. În anul 2012, intr-un studiul realizat de Future Brand, ”Country Brand Index”, Romania era spre coada clasamentului. Studiul a fost efectuat pe 118 tari si Romania a ocupat locul 100.

Nimeni si nimic

Drumuri incurcate si intunecate. Usi inchise fara chei. Oameni de tot felul. Sentimente consumate pe jumatate. Promisiuni nerespectate. Inimi mintite. Amintiri sterse. Dezamagiri. Mahniri. Decizii. Inceputuri. ...

”Inca o zi infecta ...

... sau 365 de motive de a nu te ridica din pat”, este titlul unei cărțului pe care întâmplător am găsit-o în coșul cu reduceri al librăriei din drumul meu spre casă. 

Subțirică, cu o copertă roșie și un titlu atrăgător am decis să o achiziționez.

Cartea este scrisă de Pierre Enckell și adună fix 365 de motive de a nu te ridica din pat, din jurnalele intime ale scriitorilor și ale personalităților publice din secolul al XVIII-lea până în zilele noastre.

Uite așa aflăm că Mircea Eliade pe 23 ianuarie 1973, se simțea ”bolnav ca un câine” sau că Lev Tolstoi nota pe 17 decembrie 1897, ”starea mea sufletească e mereu proastă”.

Pasarelă peste timp

De cele mai multe ori până și ziua de ieri este prea departe de ce suntem astăzi. Ne naștem, creștem și învățăm să avem vise, dorințe,  speranțe. Nu învățam cum să le și păstrăm. Suntem schimbători, din motive, o mie. Pentru că ne dorim altceva, pentru că ne este teamă de dureri, pentru că nu mai țintim atât de sus, pentru că ne-am obișnuit, pentru că nu mai vrem, pentru că avem impresia că nu mai putem.

Festivalul luminii