La răsărit de Eden

Una dintre capodoperele secolului XX, un roman bun, cu intrigă bine cusută, de altfel, după cum a spus și autorul, singura carte pe care a scris-o vreodată. Este vorba de romanul ”La răsărit de Eden” de John Steinbeck, câștigător al premiului Nobel pentru literatură în anul 1962. Cartea reconstruiește povestea biblică a lui Cain și Abel. În cele peste 600 de pagini povestește viața familiei Trask. 

Ceva ... de 1 Decembrie

De câte ori m-a prins 1 Decembrie lucrând la vreun ziar m-au pus să scriu un articol cu ”ceva acolo de 1 Decembrie”. Cu toate că am insistat că nu sunt cel mai naționalist om, că nu prea știu ce să spun și că la capitoul istorie nu prea mă descurc, nu am scăpat. Și azi la fel: ”Scrii ceva de 1 Decembrie?” Păi, ce să fac? Mai scriu ceva de 1 Decembrie. 

O străbunică

Era o uşă mică şi veche din lemn. Un lemn atât de uscat că-şi pierduse şi culoarea. Nici măcar încuietoare nu avea şi îi auzeai scârţâitul de câte ori se deschidea. Se bălăngănea şi mereu te izbea în spate. Te enervai şi dacă nu aveai o frică prea mare de Dumnezeu ca ea, nu scăpai fără sa înjuri. Era uşa magaziei de rumeguş. O încăpere destul de lungă cu un acoperiş jos şi mereu plină până aproape de tavan. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată goală. Nu ştiu nici măcar cine îi aducea rumeguşul acolo. Ştiu doar că era mereu plină. Abia târziu mă gândeam oare cum se umplea magazia de avea mereu un aer apocaliptic. Ai crede că făcea ceva vrăji dar nici vorbă pentru o bătrânică cu prea multă credinţă în Dumnezeu. Nu îşi începea ziua şi nu şi-o încheia fără o rugăciune şi fără să citească din Biblie. Iar vrăjile şi Dumnezeu nu locuiesc sub acelaşi cer.

Departe de Romania

Aseara am fost la o gala a invatamantului organizata aici la Onesti si am plecat cu un gand ciudat. Am vazut tineri exceptionali care vorbesc atat de frumos, care stiu ce isi doresc si ce vor sa faca, care au ganduri frumoase si vise marete desi traiesc intr-o tara ca asta, intr-un oras ca asta.

Am revazut-o pe Nadia Comaneci

Astazi a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa vad si sa revad nume mari ale sportului romanesc. Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Doina Melinte, Gabriela Szabo, Simona Amanar, Andreea Raducan. A avut loc o Gala a sportului onestean si astfel am avut ocazia sa stau de vorba cu ei. Ii vedeam cand eram mica la stirile sportive sau diverse competitii sportive. Ii vedeam cum aduceau medalii pentru Romania si faceau ascultat imnul Romaniei in lume. Vorbesc frumos, zambesc frumos. Sunt oameni cu suflet frumos. Un exemplu de determinare, de ambitie si munca. Oameni care si-au stabilit un scop si au demonstrat ca limitele pot fi depasite. Nu am practicat nici un sport, in afara orelor de sport de la scoala, asa cum se tineau ele, dar asta nu ma impiedica sa admir niste oameni, exemplu de bine. Ma bucur si a fost o zi frumoasa in care am avut ocazia sa ii vad de data asta aproape, ca am avut ocazia sa o vad pe Nadia, inca o data, de aproape. :)

Un cuplu ciudat

Aseară am fost la teatru, la o super comedie de la care chiar pleci răzând, ”Un cuplu ciudat”. Și acum vă întreb pe voi. Când spun cuplu, la ce vă gândiți? Dar când spun cuplu ciudat? Ei, bine, nu știu la ce vă gândiți dar în nici un caz răspunsul nu e o ea și un el. Sunt doi de ”el”. 

Ceva altfel intr-o zi normala

Printre lucrurile pe care le fac zi de zi, aceeasi alergatura, aceleasi probleme doar alte stiri am luat o pauza si am facut si altceva. Am raspuns pozitiv invitatiei Asociatiei de Dezvoltare Activa la proiectul Acting European.