Dacă ați da timpul înapoi

Deseori, în interviuri și povești despre și cu oameni, am auzit întrebarea: ”dacă ați da timpul înapoi, ați face toate lucrurile la fel?”

De cele mai multe ori am auzit că nu, nu ar schimba nimic, cu toate că deseori cărăm după noi regretele lucrurilor nefăcute sau a drumurilor nealese. Dar am învățat că e bine să ne împăcăm cu tot ce primim și cu tot ce ne este luat. Că nimic nu-i întâmplător și toate vin la momentul potrivit, dacă le e dat să vină. Mă gândesc că o dată cu vârsta vine acea liniște care te face să spui că nu ai schimba nimic și să fii mulțumit cu tot ce ai și cine ești.

Dacă nu am timp...

... îl inventez pentru tine. Și după o replică din asta, m-am îndrăgostit. Și așa am făcut mereu. După fiecare vorbă dulce, după fiecare gest plin de tandrețe, după fiecare îmbrățișare, după fiecare ”mi-e dor de tine” sau ”te iubesc”, m-am îndrăgostit, fără să văd mai departe. Fără să mă mai gândesc că toate astea vor dispărea și după ... După vezi un om fără zorzoane, fără parfumul fin, fără poveștile frumoase, fără gesturile care te dau pe spate. Și ce faci atunci? Ce mai iubești și cât?

Timpul îmbătrânește în pripă

Este un titlu de carte care m-a atras și m-a împins să o citesc. Este semnată de Antonio Tabucchi, un scriitor italian, și după cum ne putem da seama încă din titlu, tema principală este timpul, cu toate fețele sale.

Informația chiar costă

Cu siguranță și tu ai auzit de foarte multe ori replica ”informația costă” dar ce te faci când pe bune, pentru un răspuns cineva chiar îți cere bani.

Mi-a povestit cineva două întâmplări reale care au avut loc într-o instituție numită Judecătorie.

Într-una personajul principal e fratele care s-a dus să întrebe ceva iar la sfârșit omul care i-a răspuns ia cerut 20 de lei. Evident omul mirat a întrebat total nedumerit ”20 de ce?” Și răspunsul a fost: ”20 de lei pentru informație. Atât costă”. Ia dat 10 lei că atât avea pentru că după cum i-a spus omul cu informația ”merge și atât”. Abia când a ieșit din Judecătorie și-a dat seama ce i s-a întâmplat și cum a dat așa 10 lei fără să primească o chitanță, un bon sau să afle unde se duc banii ăia.

Celălalt personaj, un prieten, care avea treabă la aceeași Judecătorie a întrebat pe cineva dacă îl poate ajuta cu o informație. Iar răspunsul a fost și mai tare ca în celălalt caz: ”Nu ai pus corect întrebarea. Corect era cât mă costă să îmi spuneți această informație?” Și prețul era 25 de lei.

Mi s-a părut mult prea tare, probabil și pentru că încă nu mi s-a întâmplat și mie. :) Și sper nici să nu mi se întâmple prea curând.

Mda, deci, într-adevăr, informația costă, la propriu.

Și dacă tot informațiile chiar costă bani, mai e expresia aia: timpul costă bani. Oare asta la propriu cum e?