Nu îmi place duminica

Duminica nu e deloc ziua mea preferată. Și în completare ar veni:  De ce? Pai, ar fi așa:

1.     Mă trezesc târziu deci ziua nu mi se pare că trece mai repede, chiar trece, și asta îmi provoacă o stare aiurea de tristețe.

2.     Mi-e mai lene ca de obicei și nu am chef de nimic.

3.  Dacă vremea e urâtă e de-a dreptul deprimant iar dacă e frumoasă tot e deprimant când te mai gândești din când în când că mâine e luni.

4.     E liniște și închis peste tot. Și ești și cam plictisit.

5.     Mănânc mai mult ca de obicei că statul de-aiurea îmi provoacă foame.

6.     Îmi vine să citesc dar parcă m-aș uita și la seriale și dacă mă apuc de citit mă gândesc oare ce e în episodul următorul din Grey’s Anatomy și dacă mă uit la seriale mă gândesc că mai bine citeam. Mda, deci nu înțeleg nimic, orice aș alege să fac.

7.     Pentru că nu fac nimic și mă și trezesc târziu nu mă ia somnul. Și stau cu ochi pe pereți, mă gândesc la toate tâmpeniile, îmi deschid din nou laptopul, îl inchid, o nouă sesiune de gândit aiurea și într-un final adorm, dar e aproape de ora la care îmi va suna ceasul.

8.  Dacă plec pe undeva duminca e ziua când trebuie să mă întorc din nou acasă. Deci în mare parte mi-o petrec pe drum, obosită și normal fără chef după mini-vacanță.

9.     Activitatea pe facebook, blog, e aproape zero.

10. Cred că îmi aduce aminte de perioada când mergeam la școală și duminica era ziua aia în care trebuia să îmi termin temele, dacă ieșeam în oraș trebuia să vin devreme în casă, trebuia să mă culc la o oră acceptabilă ca atunci când sună ceasul să îl și aud.

11.  Probabil și pentru că mâine e luni.

În orașul cu două bulevarde

Să locuiești într-un oraș mic, de cele mai multe ori, nu îți surâde. Te gândești că este plictisitor, că e totul prea obișnuit, că nu prea ai ce face. Vrei să pleci. Te gândești la un oraș mare, cu alte perspective și avantaje. Uneori ajungi acolo și da, de cele mai multe ori e bine, așa cum credeai. Iar alteori chiar dacă e bine, te întorci înapoi.

Mai am un pic nostalgia orașului mare cu bulevardele lui largi și mai mult de două. Dar nu e chiar atât de rău pe cât pare nici într-un oraș mai mic. Dorul se estompează și dacă te uiți mai bine e chiar amunzant locul în care trăiești.

Toată comunitatea este ca un fel de google. Trebuie să știi unde dai search dacă vrei să afli de ultimul divorț, de ultima bătaie, de ultimul furt ș.a.m.d.

Toată lumea se știe cu toată lumea dar nu se salută, ca pe facebook. Ai o grămadă de prieteni dar nu vorbești cu toți chiar dacă știi câte ceva cam despre fiecare.

E mișto că în era asta a informației nu ai cum să rămâi neinformat. Dacă nu ai auzit tu, cu siguranță a auzit mama ta, sora ta, bunica ta sau a postat prietena ta pe facebook. Deci nu are cum să îți scape cele mai importante informații. 

Taximetriștii rar îți trag țeapă că doar cunoști fiecare străduță. Ar fi chiar culmea să te ducă acasă prin altă parte și să nu știi drumul.

Nu faci niciodată bube de la berea expirată că doar o știi pe cel/cea care ți-o servește, dacă nu cumva și pe patron, adică tot știi pe cineva care să te atenționeze dacă e ceva în neregulă. Rar când se întâmplă vreun incident de acest gen e cea mai proastă reclamă de care putea să aibă parte cineva. În cel mai scurt timp află toată lumea, da chiar toată lumea.

Când e un film bun sau vreun eveniment în oraș nu ai cum să îl ratezi pentru că toată lumea vorbește despre el și oricum nu prea ai ce face și te și duci.

Devii mai creativ. Trebuie să găsești să faci ceva mișto, trebuie să îți umpli timpul cu ceva util, interesant, altfel, trebuie să descoperi ceva care să îi uimească pe cei care repede știu tot. Și nu-i ușor.

Mereu se întâmplă ceva dar suntem obișnuiți și cu asta încât nu ni se pare mare lucru.

Partea mai proastă e că nu ai Mac sau KFC dar na, bine că măcar ai Cola, oricum zic unii că nu e chiar sănătoasă mâncarea asta, dar e bună, de asta îi duci un pic dorul. :)

Dar într-un final e bine și liniște seara pe străzi. :)

Și pentru că așa cum am spus, și în orașul cu două străzi se întâmplă câte ceva, m-am gândit ca de acum, în fiecare joi, să scriu despre palpitanta viață din orașul mic. :)

Știi vreun job în online?

Dacă da, poți să îmi spui și mie. :)

Dacă ai ajuns pe blogul meu și citești asta cred că un pic mă cunoști. Pe scurt, sunt o persoană energică pe care o ia somnul abia târziu în noapte. Îmi place să scriu, îmi plac cărțile și nu doar să mă uit la ele ci să le și citesc. Când eram mică vroiam să mă fac bibliotecară, de fapt cred că și acum aș vrea, dar sigur nu fac angajări. :)
 

Pentru că mereu îmi place să încerc tot felul de lucruri, să cunosc, să nu îmi pun bariere, m-am dus la facultate la Sociologie. :)Și-acum sunt unii care mă întreabă ”și ce e asta?”, ”ce faci tu de fapt?” Sper să afle și ei într-o zi.  

Cel mai bun lucru pe care l-am învățat în facultate a fost că pot să demonstrez orice dacă vreau și nu mi-e lene să gândesc.

Am încercat câte ceva pe parcursul studenției: cercetări, focus-grup, brainstormig, proiect management up-grade, organizare evenimente.

Am sfârșit jurnalist. :)

Am lucrat în presa scrisă, locală, în județul Bacău. Tot aici am lucrat în radio și un pic în televiziune (dar un pic, că e mai mișto când nu te vede nimeni). Am scris reportaje, investigații, editoriale, anchete, știri. La radio eram omul care aduce știrile și realizam o emisiune despre evenimentele care aveau loc pe plan local, deci am și intrări în locurile unde apar știrile :). Principala pasiune, în schimb, a rămas tot scrisul.

În timpul facultații mi-am exersat scrisul la o revistă de turism și tot atunci m-am apucat de scris pe blog.

Nu sunt cea mai drăguță persoană pe care o întâlnești dar să fac ceva bun și din suflet, mi se pare minunat. Așa am decis să fiu voluntar Salvați Copiii. Acum m-am alăturat unui alt proiect frumos de voluntariat: ”Haideți să schimbăm lumea”.

Mai pe scurt: 
Caut un job sau colaborări în online: content writing, jurnalism online, social media.  Experiență în jurnalism 2 ani. Interesată de colaborări on-line în toată țara.

Dacă știi ceva sau vrei mai multe detalii despre mine sigur mă găsești pe mail la: otiliapintilioaie@yahoo.com sau pe facebook la http://www.facebook.com/pintilioaie.otilia

Nu cred în oamenii drăguți

Oamenii prea drăguți (și nu mă refer la calitățile fizice) nu mi se par sinceri și nici nu prea îi suport. Nu știu de ce. Cred că n-o fi foarte normal dar nu mi se pare prea în regulă un om care e mereu zen, care e extrem de binevoitor în ciuda tuturor barierelor pe care le pui tu.

E bine să fii politicos, să faci fapte bune, să îi asculți pe cei din jurul tău și așa mai departe dar cred foarte bine că toate au o limită. Adică nu în fiecare zi poți fi la fel de drăguț și nu chiar cu toată lumea că doar e normal să ai și tu simpatiile și antipatiile tale.

Îmi plac oamenii frumoși la suflet și îi admir și din fericire unii dintre ei mă și înconjoară și mă umplu de energie. Îmi place să ajut pe cineva și fără să aștept ceva în schimb. Îmi place să cunosc oameni noi cu care să împart idei și pasiuni. Îmi place să zâmbesc și uneori să râd ca nebuna cu lacrimi. Dar toate astea într-o doză normală pentru că da, eu recunosc, am zile în care am niște nervi de îmi vine să dau cu toată lumea de pământ, nu am chef să aud pe nimeni, am chef să stau bosumflată. Și cred că tuturor ni se întâmplă. Chiar tuturor așa că în loc de un zâmbet larg fals și un ton calm prefer din toată inima niște replici tăioase.

Până și cu un operator la telefon care culmea e plătit să nu se enerveze tot ajungi uneori la cuvinte mai puțin delicate și tonuri deloc blânde.

De fiecare dată când dau peste astfel de oameni mă gândesc ce vrea de fapt de la mine?  Poate că nimic și poate că sunt chiar în regulă, poate se străduiesc din greu să fie așa dar eu încă nu îi cred. Încă îi prefer pe cei normali.

Leapșa cu spumă

Mi se pare comic să scriu o leapșă despre bere, personaj feminin fiind. Și tocmai de aia o scriu.

Evident că am băut bere și e bună, uneori chiar foarte bună ar spune prietenii mei care cu siguranță ar fi fericiți că scriu despre chestia asta spumoasă din hamei și apă. Daniel a poftit primul la bere și ne-a invitat la un pahar de cinci grade.

1.     Vă place berea?

Merge. Nu e foarte alcoolizată, e bună vara, e bună când ți-e sete. Deci da, îmi place berea și unele reclame la bere J.

2.     Care este berea preferată?

Păi nu știu. Îmi place berea dar nu exagerez așa. Adică nu sunt din seria: în seara asta ies la o bere ca să am una preferată. Cei din jurul meu care fac asta preferă Tuborg. Deci cred că cel mai des din asta am băut. Acum sincer, nu prea fac diferențe între ele iar singura diferență pe care o sesizes e aia la mintea cocoșului: blondă sau brună.  

3.     Berea îngrasă?

Conform studiilor nu, pentru că nu are multe calorii. Deci am putea spune că e un mit ăsta cu berea care îngrașă. Cred că mai periculoasă e shaorma J

4.     Berea este sănătoasă?

Berea are în compoziția sa grupul de vitamine B, B2, B6, B9, B12, calciu, magneziu, potasiu, antioxidanți, fibre solubile luate de la cerealele folosite în procesul de fabricare, nu conține grăsimi (asta mergea și la pct. 3). Deci cum e?

Și apropo de asta nu am auzit pe niciun consumator fidel de bere să se plângă că-i este rău de la ea. Discuție auzită în autobuz: ”E nebun, mănâncă 2 mici și bea 25 de beri și a doua zi îi este rău și ne spune, băi cred că de la mici”. De aici înțelegem că e foarte sănătoasă.

5.     Berea este aliment?

Berea este bună oricum J