Mai bine despre Dragobete

Povestea cu Eurovisionul e bună de tocat până la ultima bucățică. Toată lumea scrie pe blog, facebook sau twitter despre asta. E un subiect de actualitate și probabil că îți aduce și câteva vizualizări în plus. Dar, cu toate că nu mă dau în vânt după sărbătorile astea ale iubirii, le prefer în locul lui Turcescu și a sa calificare. Știam eu că nu îmi place Eurovisionul.

Deci, mai degrabă despre Dragobete, varianta românească și mai plină de tradiții a lui Valentine's Day. E ziua care vestește primăvară și în care nu trebuie să ne supărăm sau certăm, pentru a avea parte de iubire tot anul.

Din păcate nu e așa de popular Dragobetele nostru și am auzit de el mai des abia după ce am importat Ziua Îndragostiților. Cumva le-am pus laolaltă pe amândouă, să nu se supere nimeni, și am declarat februarie, luna iubirii.

Dragobetele îmi place că e plin de tradiții și poveste.

Se spune că Dragobetele este fiul al Babei Dochia și reprezintă o figură pozitivă, simbol al primăverii.

                              

De Dragobete, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau în pădure să caute flori de primăvară. Când fetele se întorceau acasă trebuiai să fugă iar acel băiat care o prindea din urmă trebuia să o sărute. De aici și expresia Dragobetele sărută fetele.

Unii tineri în această zi deveneau frați de cruce.

Cei mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de animalele din ogradă. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricar rostul împerecherilor. Nu se lucra la câmp și nici nu se făcea curățenie în casă pentru a avea spor tot anul.

Fetele mari strângeau zăpada care a mai rămas iar apa topită din omăt era folosită la descântece de dragoste.

Niște tocilari de aur

Se vorbește rar de ei. Pentru mulți sunt doar niște tocilari cu ochelari sau fără. Din când în când mai apar la știri sau în vreun ziar, dar în rest nimic.

Am citit pe facebook despre olimpicii de la matematică. Știam de anul trecut de ei, de când au participat la Olimpiada Internațională de Matematică în Argentina, la Mar del Plata. S-a scris un pic atunci de cei șase care au ocupat locul 10 în lume. Unul dintre ei e chiar din Bacău, e vorba de Ștefan Ivanovici. Anul acesta olimpiada va fi în Santa Marta, Columbia.

În rest auzi de cei care nu iau bacalaureatul.Tot mai des, pentru că sunt tot mai mulți.

Și nu e trist, e mai degrabă enervant când vezi că acești copii pentru mulți sunt doar niște tocilari. Când de fapt sunt niște tocilari de aur, imaginea unei Românii mai bune și mai deștepte.

Dăruiește din inimă

... și vei primi înapoi bucurie. Ovidius spunea că ”darurile cuceresc pe oameni și pe zei. Până și Jupiter este împăcat prin daruri.” E frumos să le vezi zâmbetele celor dragi atunci când le dăruiești ceva. Fie că le oferi un dar cu o ocazie specială cum ar fi 1 sau 8 Martie, de ziua lor, de Paște, Crăciun sau Ziua Îndrăgostiților ori doar, pur și simplu, pentru a transforma o zi banală într-una deosebită, site-ul silverzone.ro este o alegere bună pentru că nimeni, niciodată nu are suficiente bijuterii. Ele împodobesc orice ținută, fac o zi mohorâtă mai însorită, nu se demodează niciodată.

Și vă spun și de ce sunt o alegere bună. Fie că vrei bijuterii din argint sau placate cu aur, pentru tine, partenerul tău, prietena ta sau copilul tău, le găsești ușor. Dacă îți plac perlele sau bijuteriile cu pietre semiprețioase trebuie doar să arunci o privire. Brățări, inele, cercei, lanțuri, pandantive, inele de logodnă, verighete ... să nu spui că ai căutat ceva și nu ai găsit.

Să-ți și arat că să mă crezi.

Pentru că vine primăvara, care este ca un cântec, un pandativ cu o notă muzicală mi se pare un cadou inspirat pentru o prietenă, sau chiar și pentru mine. J

Știai că fluturii trăiesc 24 de ore timp în care se nasc, cresc, trăiesc, se înmulțesc și mor? Au o poveste frumoasă iar culorile lor îți dau o stare de optimism. Pe lângă faptul că este elegantă și merge oricând, o brosă în formă de fluture este un cadou din suflet pentru suflet.

Îmi plac cerceii, de toate felurile, mici, mari, colorați sau nu. Și i-aș primi oricând cadou.

Și pentru că vine primăvară un cadou de Mărțișor potrivit ar fi un pandativ draguț în formă de stea. E vesel, colorat potrivit unei rochițe diafane. 

În orașul cu două bulevarde III

Scriam tot aici pe blog (dacă ai ratat, găsești aici) că viața într-un oraș cu două bulevarde poate fi uneori interesantă. Depinde, vorba cuiva care parte a paharului vrei să o vezi. De obicei o văd pe cea goală, dar în cazul acesta o prefer pe cea plină.

Dacă în urmă cu ceva vreme eram fericiți că tristele orașe fără teatru, acum au, suntem și mai bucuroși că avem și operetă.

Da, în orașul cu două bulevarde va fi o Gală de Operetă la care va fi prezentă soprana Caterina Coresi din Austria. În cadrul Galei se vor interpreta arii din operete precum Liliacul, Contesa Marița sau Văduva Veselă. Dacă la teatru nu am ajuns aici voi fi prezentă și cu siguranță voi împărtăși aici experiență.

Peste câteva zile va fi și un târg hand-made și cu siguranță va fi foarte mișto pentru că de obicei la astfel de evenimente te întâlnești chiar cu cei care fac produsele și poți să stai de vorbă cu ei.

Și pentru că normal, asta este luna iubirii, că tot am auzit așa peste tot, au fost inimioare prin vitrine, câte-un trandafir în vreo mânuță finuță, petreceri în cluburi și căsătorii de o zi.

În curând va veni și primăvara, adică tot sper, dacă tot săptămâna viitoare e 1 Martie, și cu siguranță va fi mai palpitant, pentru că lumea va ieși din casă, pentru că mulți nu s-au mai văzut de mult, pentru că sub efectul asteniei nu se știe niciodată ce chestii mișto se pot întâmpla. 

Castele de nisip

Îmi place nisipul, poate pentru că îmi place și Cartea de Nisip și mereu îmi vin în minte cuvintele, ”cartea e precum nisipul, nu are început și nici sfârșit”.

Îmi place să-l văd cum curge printre degete, cum curge în clepsidră, să-l simt cum arde vara, să-l simt rece după fiecare picătură de ploaie.

Nisipul e frumos, dar efemer. Castele de nisip devin repede ruine, tot ce însemni pe nisip devine repede amintire, nisipul curge precum timpul. Nisipul e și nu e.

Nu poți constru nimic doar din nisip. Și-uneori și-n viață clădim doar castele din nisip. Și-uneori întreaga viața e doar un castel de nisip.

Dar nu ne oprim. Și mereu o luăm de la capăt și mai construim chiar dacă știm după fiecare sfârșit de zi că nisipul doar curge, nu rămâne nimic în urma lui. Îl atingem și ne atinge dar e doar un fir subțire. 

Ne place să cumpărăm haine

În general ne place să cumpărăm iar știri despre cât și ce cumpărăm, găsim ușor. Sunt statistici, studii, tabele, care arată că atunci când intrăm într-un magazin uităm că sacul are fund.

Același lucru este valabil și în cazul hainelor. Piața românească de îmbrăcăminte este evaluată la aproximativ două miliarde de euro iar până în 2020 va crește de peste două ori. Sunt date pe care le-am găsim la o simplă căutare pe internet.

Deci oricum ar fi, să arătam bine. E drept că unii nici așa nu reușesc dar asta este altă discuție J

La bani aruncați pe alte lucruri mai îmi vine să comentez dar la cei care se duc pe cărți, parfumuri și haine, mă abțin, că pentru astfel de cumpărături mi-ar plăcea și mie să am cât mai mulți.

Acum, fie că ieși din casă, fie că nu, găsești o ispită și pe internet, pentru că sunt site-uri de orice fel, ca să nu mai spunem de haine.

Așa este de exemplu site-ul divadress.ro unde găsești rochii de seară, rochii de club, lenjerie intimă, costume de baie. Cum să te abții? Pentru că mereu ai nevoie de câte ceva, nu? J

Sentimentul unui sfârșit

”Ce știm despre viață – eu care trăisem atât de prudent? Care nici nu câștigasem, nici nu pierdusem, ci pur și simplu lăsasem viața să mi se-ntâmple? Care avusesem ambiții obișnuite și mă acomodasem mult prea repede cu neîmplinirea lor? Care evitam să fiu rănit și numeam asta instinct de supraviețuire? Care-mi plăteam facturile și rămâneam în relații bune cu toată lumea atât  cât era cu putință; pentru care extazul și disperarea au devenit în scurtă vreme doar cuvinte citite cândva în romane?” Se întreabă Tony Webster, personajul lui Julian Barnes,spre sfârșitul cărții. O carte, care de la început și până la sfârșit are imprimată, sentimentul unui sfârșit, fie el că este al iubirii, al adolescenței, al inocenței, al prieteniilor, al căsătoriilor sau pur și simplu al vieții.

Cartea lui Julian Barnes este despre viață, acea viață pur și simplu, în care nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine sau cum dintr-o dată ia o altă întorsătură. Și la un moment dat te resemnezi, căci o dată cu vârsta vine și înțelegerea, pentru că, nu-i așa, ”nu e treaba vieții să te răsplătească pentru merite.”

Nu îți mai clocotește sângele prin venele, îți dai seama că ai aruncat prea multe cuvinte de-aiurea și fără rost, că drumurile nu duc chiar unde vrei sau unele care păreau strălucitoare se termină brusc într-un întuneric greu de înțeles.

Cartea începe cu amintirile lui Tony din timpul școlii, prietenii săi de atunci și iubirea pentru Veronica, ce își va pune cumva amprenta asupra vieții sale și ne va face să credem încă o dată că, undeva, cumva, în viața asta, ne vom mai reîntâlni cu cei care au ieșit pe ușa din spate din viețile noastre.

După o viață liniștită și un divorț la fel, aflat la a doua tinerețe, Tony Webster, este nevoit să se reîntâlnească cu trecutul și să pună la cap la cap anumite amintiri după ce află de sinuciderea fostului său prieten Adrian.

Cartea parcă curge, este scrisă într-un limbaj simplu și dacă stai să te gândești bine, nu citești nimic nou. Viața pură nu e nimic nou pentru nimeni. Asta facem și noi zi de zi. Doar că ”aruncă” cuvintele exact când trebuie, pe pagina care trebuia. Uite, de exemplu asta: ”whisky-ul am descoperit limpezește bine gândurile. Și micșorează durerea. Și mai are o virtute: te îmbată sau dacă bei suficient, te îmbată criță”. Cu siguranță ai auzit asta, dacă nu ți s-a întâmplat asta dar nu te-ai fi gândit că poate fi spus atât de simplu, dar atât de bine.

Pentru o lectură plăcută, relaxată despre viață și drumurile sale, este alegerea potrivită.

Dacă îți plac lecturile motivaționale poți încerca cartea Supă de pui pentru suflet. Se recomandă seara în loc de cină.