Un produs Blogger.

În orașul cu două bulevarde III

joi, 21 februarie 2013


Scriam tot aici pe blog (dacă ai ratat, găsești aici) că viața într-un oraș cu două bulevarde poate fi uneori interesantă. Depinde, vorba cuiva care parte a paharului vrei să o vezi. De obicei o văd pe cea goală, dar în cazul acesta o prefer pe cea plină.

Dacă în urmă cu ceva vreme eram fericiți că tristele orașe fără teatru, acum au, suntem și mai bucuroși că avem și operetă.

Da, în orașul cu două bulevarde va fi o Gală de Operetă la care va fi prezentă soprana Caterina Coresi din Austria. În cadrul Galei se vor interpreta arii din operete precum Liliacul, Contesa Marița sau Văduva Veselă. Dacă la teatru nu am ajuns aici voi fi prezentă și cu siguranță voi împărtăși aici experiență.
Peste câteva zile va fi și un târg hand-made și cu siguranță va fi foarte mișto pentru că de obicei la astfel de evenimente te întâlnești chiar cu cei care fac produsele și poți să stai de vorbă cu ei.

Și pentru că normal, asta este luna iubirii, că tot am auzit așa peste tot, au fost inimioare prin vitrine, câte-un trandafir în vreo mânuță finuță, petreceri în cluburi și căsătorii de o zi.

În curând va veni și primăvara, adică tot sper, dacă tot săptămâna viitoare e 1 Martie, și cu siguranță va fi mai palpitant, pentru că lumea va ieși din casă, pentru că mulți nu s-au mai văzut de mult, pentru că sub efectul asteniei nu se știe niciodată ce chestii mișto se pot întâmpla. 


Castele de nisip

miercuri, 20 februarie 2013




Îmi place nisipul, poate pentru că îmi place și Cartea de Nisip și mereu îmi vin în minte cuvintele, ”cartea e precum nisipul, nu are început și nici sfârșit”.
Îmi place să-l văd cum curge printre degete, cum curge în clepsidră, să-l simt cum arde vara, să-l simt rece după fiecare picătură de ploaie.

Nisipul e frumos, dar efemer. Castele de nisip devin repede ruine, tot ce însemni pe nisip devine repede amintire, nisipul curge precum timpul. Nisipul e și nu e.
Nu poți constru nimic doar din nisip. Și-uneori și-n viață clădim doar castele din nisip. Și-uneori întreaga viața e doar un castel de nisip.

Dar nu ne oprim. Și mereu o luăm de la capăt și mai construim chiar dacă știm după fiecare sfârșit de zi că nisipul doar curge, nu rămâne nimic în urma lui. Îl atingem și ne atinge dar e doar un fir subțire. 

Ne place să cumpărăm haine


În general ne place să cumpărăm iar știri despre cât și ce cumpărăm, găsim ușor. Sunt statistici, studii, tabele, care arată că atunci când intrăm într-un magazin uităm că sacul are fund.

Același lucru este valabil și în cazul hainelor. Piața românească de îmbrăcăminte este evaluată la aproximativ două miliarde de euro iar până în 2020 va crește de peste două ori. Sunt date pe care le-am găsim la o simplă căutare pe internet.
Deci oricum ar fi, să arătam bine. E drept că unii nici așa nu reușesc dar asta este altă discuție J
La bani aruncați pe alte lucruri mai îmi vine să comentez dar la cei care se duc pe cărți, parfumuri și haine, mă abțin, că pentru astfel de cumpărături mi-ar plăcea și mie să am cât mai mulți.

Acum, fie că ieși din casă, fie că nu, găsești o ispită și pe internet, pentru că sunt site-uri de orice fel, ca să nu mai spunem de haine.
Așa este de exemplu site-ul divadress.ro unde găsești rochii de seară, rochii de club, lenjerie intimă, costume de baie. Cum să te abții? Pentru că mereu ai nevoie de câte ceva, nu? J


Sentimentul unui sfârșit





”Ce știm despre viață – eu care trăisem atât de prudent? Care nici nu câștigasem, nici nu pierdusem, ci pur și simplu lăsasem viața să mi se-ntâmple? Care avusesem ambiții obișnuite și mă acomodasem mult prea repede cu neîmplinirea lor? Care evitam să fiu rănit și numeam asta instinct de supraviețuire? Care-mi plăteam facturile și rămâneam în relații bune cu toată lumea atât  cât era cu putință; pentru care extazul și disperarea au devenit în scurtă vreme doar cuvinte citite cândva în romane?” Se întreabă Tony Webster, personajul lui Julian Barnes,spre sfârșitul cărții. O carte, care de la început și până la sfârșit are imprimată, sentimentul unui sfârșit, fie el că este al iubirii, al adolescenței, al inocenței, al prieteniilor, al căsătoriilor sau pur și simplu al vieții.

Cartea lui Julian Barnes este despre viață, acea viață pur și simplu, în care nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine sau cum dintr-o dată ia o altă întorsătură. Și la un moment dat te resemnezi, căci o dată cu vârsta vine și înțelegerea, pentru că, nu-i așa, ”nu e treaba vieții să te răsplătească pentru merite.”

Nu îți mai clocotește sângele prin venele, îți dai seama că ai aruncat prea multe cuvinte de-aiurea și fără rost, că drumurile nu duc chiar unde vrei sau unele care păreau strălucitoare se termină brusc într-un întuneric greu de înțeles.

Cartea începe cu amintirile lui Tony din timpul școlii, prietenii săi de atunci și iubirea pentru Veronica, ce își va pune cumva amprenta asupra vieții sale și ne va face să credem încă o dată că, undeva, cumva, în viața asta, ne vom mai reîntâlni cu cei care au ieșit pe ușa din spate din viețile noastre.

După o viață liniștită și un divorț la fel, aflat la a doua tinerețe, Tony Webster, este nevoit să se reîntâlnească cu trecutul și să pună la cap la cap anumite amintiri după ce află de sinuciderea fostului său prieten Adrian.

Cartea parcă curge, este scrisă într-un limbaj simplu și dacă stai să te gândești bine, nu citești nimic nou. Viața pură nu e nimic nou pentru nimeni. Asta facem și noi zi de zi. Doar că ”aruncă” cuvintele exact când trebuie, pe pagina care trebuia. Uite, de exemplu asta: ”whisky-ul am descoperit limpezește bine gândurile. Și micșorează durerea. Și mai are o virtute: te îmbată sau dacă bei suficient, te îmbată criță”. Cu siguranță ai auzit asta, dacă nu ți s-a întâmplat asta dar nu te-ai fi gândit că poate fi spus atât de simplu, dar atât de bine.

Pentru o lectură plăcută, relaxată despre viață și drumurile sale, este alegerea potrivită.

Dacă îți plac lecturile motivaționale poți încerca cartea Supă de pui pentru suflet. Se recomandă seara în loc de cină. 


Alegerea asigurării

marți, 19 februarie 2013



Am auzit diverse discuții despre asigurări rca, când sunt bune, când nu, cât costă, de ce atât de mult, unde îți faci, îți iei banii la timp sau nu ții mai iei deloc.
Sunt multe povești legate de acest subiect, unele cu final mai fericit, altele mai puțin.
Cred că povestea asta cu asigurările ține pe de o parte cât de bine te informezi și cauți și un pic, pe de altă parte, și de noroc. Nu strică să cauți câteva zile pe internet, să mai întrebi în stânga-n dreapta, să stai de vorbă cu reprezentanții mai multor firme până te decizi. Și de acolo cred că intervine norocul. Pentru că se poate, chiar și după ce ai căutat cu atenție și interes să fi ales neinspirat. Se întâmplă ceva cu firma respectivă, nu ai văzut toate steluțele, nu ai înțeles tu bine și tot așa.
Nu am mașină ca să mă chinui cu asigurările rca dar dacă ar fi, cred că, mai ca toată lumea aș începe căutările și în funcție de preț. De exemplu, acest site de asigurări, bavali.ro informează că au cele mai mici prețuri. Da, normal, m-aș opri să mă informez mai mult. Pentru că dacă e și ieftin, par în regulă, mă rog doar să mai am noroc și drumuri bune.

Leapșa pe unde radio





Săptămână trecută, mai precis pe 13 februarie, a fost Ziua Mondială a Radioului iar Daniel a pornit o leapșă simplă cu trei întrebări, și anume ce, de ce și pe unde ascultăm radio. Cândva am lucrat și eu la radio, așa că leapșa asta, acum în poziție doar de ascultător, e interesantă.

Prima întrebare: Ce radiouri ascultați?
De cele mai multe ori Radio 21, Radio Zu și Vibe Fm. Rareori Europa FM. La unul din locurile de muncă aveam un șef care asculta Radio România Actualități, astfel că, fără neapărat voia mea, l-am ascultat și pe asta.

2. De ce?
Vibe Fm pentru genul de muzică difuzat și pentru că uneori ador să ”urle” ceva în capul meu.
Radio 21 și Radio Zu cred că din obișnuință. Oricum sunt un om cam agitat și stilul acestor radio-uri sunt oarecum pe gustul meu.
Radio România Actualități nu mai ascult pentru că mi se pare că nu avem nimic în comun iar Europa Fm pentru că uneori nu am de ales, adică trebuie. :) De exemplu, prietena mea ascultă mereu când conduce așă că atunci când sunt în mașină cu ea ... ascult Europa Fm.

3. Pe unde?
Pe acasă, când sunt în mașină sau în tren (de pe telefon, la căști). Obișnuiam să ascult și la servici. De fapt, cred că radio poți să asculți oriunde și oricând ai chef.

Ș-aș da leapșa asta mai departe Monicăi, că tot are treabă cu radio-ul. :) Cred că ar fi interesante răspunsurile ei. Evident, oricine mai dorește poate lua leapșa mai departe. 







Despre gătit și alte ustensile

luni, 18 februarie 2013



M-a întrebat cineva dacă îmi place să gătesc iar răspunsul meu a fost simplu: nu știu, pentru că nu prea gătesc, deci nu am de unde să știu.
Acum, fie vorba între noi, nu mă dau în vânt după gătit din niciun motiv anume. Așa pur și simplu iar când o fac, o fac că trebuie și atât.

E nasol, știu dar na, nu poate să îți placă chiar toate în viață. :)

Cândva chiar credeam că eu la casa mea îmi voi transforma bucătaria în bibliotecă sau birou, că oricum aș ține-o degeaba, acum când mi-am mai revenit din nebunie nu mai spun același lucru. Măcar am făcut un pas.

Uneori mă străduiesc dar nu încă nu sunt în categoria ca în loc de o geantă să îmi iau o oală, nu mă interesează să fac schimb de retețe și nici să aflu secretele bucătăriei. Prefer să mă străduiesc așa ușor, în felul meu.
Am asistat la un schimb intens de replici despre cum o faci o cremă, cum înmoi un pișcot, despre farfurii, tigăi, oale și tot felul de astfel de lucruri. Frumos, dar nu m-am descurcat să spun măcar o replică inteligentă. 

Am venit acasă și am căutat pe internet despre una, alta, de-ale bucătăriei. Să înțeleg 
ceva mai mult din tot farmecul discuției. Am găsit Bucătăria Fermecată și am intrat doar pentru că după nume nu știu de ce, mă face să mă gândesc la o casă din turtă dulce.

Am găsit tot felul de chestii interesante de care habar nu aveam. Mda, e un pic interesant. De exemplu, îmi plac ciupercile și am găsit o perie curățătoare pentru ele. Nu m-aș fi gândit prea curând că există așa ceva.

 Până voi ajunge să le folosesc sau să fiu un fel de bubulina gospodina presimt că mai e dar până atunci mă uit de pe un site pe altul, mai curăț doi-trei cartofi și tot așa. :)







 

O Campanie Salvati Copiii

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite