Bacau de la Bacovia

In plimbari alegorice spre locuri si oameni am poposit la Bacau, casa marelui poet roman care cu maiestrie a vorbit despre nevroze, zapezi apocaliptice, sange, galben, violet, cimitire, primaveri, iubiri.
Nascut pe 14 septembrie 1881, Gheorghe Vasiliu (pe numele sau adevarat), a avut o copilarie si o tinerete fara mari evenimente importante. Nimic din tineretea acestuia nu anunta natura de geniu a poetului.
Adoloescenta a scos la iveala tulburarile sale psihice, nevrozele si depresiile sale. Cele mai mari trauma le sufera in contact cu liceul ursuz, deformat, cunoscutul “cimitir al tineretii mele”.

“Tăcerea ... e ora laşitaţii”

În fiecare zi ne trezim cu întrebări, idei, răapunsuri ... care în mare parte se pierd în după-amiezile tumultoase. De prea puţine ori ne luăm în seamă curiozităţile, le dăm frâu liber şi luăm drumul căutărilor.
Una din curiozităţile mele sau mai bine zis una din indignările şi nemulţumirile mele a fost legată de grădinile zoologice: “ O fi oare moral?” Invitaţia către răspuns a fost deschisă tuturor ... dar din toţi puţini au avut ceva de spus ca de obicei.
E mult mai simplu şi mult mai comod să alegem tăcerea, mai bine nu ştiu, nu văd, nu fac şi lucrurile sunt în regulă. E drept că ce nu ştii şi nu vezi nu pricinuieşte durere, problema e că multe lucruri grele şi rele au început cam de mult să se vadă şi cam degeaba ... n-a produs mai nimic. Ba câte o scăpare de sărbători când toţi vrem să pozăm într-un tablou numit generic “Bunătate, pace, bucurie”.
Viaţa în schimb nu-i compusă din sărbători ci din zile întregi de muncă şi luptă într-o lume nebună ... nebună de tot.
Curiozitatea mea care a dat şi naştere articolului despre grădinile zoologice a luat contur după o vizită la Zoo in Braşov.
Tristeţea din ochii animalelor m-a făcut să mă întreb cât de moral e ca în fiecare oraş aproape, să facem grădini zoologice. A devenit un fel de mândrie comunală să ai în oraş grădină zoologică. Evident un fel de mândrie şi prostie specifică plaiurilor noastre mioritice.
Din toţi care au votat, ( nu vă zic numărul că-i ruşinos şi să nu credeţi că pentru mine, nici vorbă, ci pentru cei care au luat şi în această problemă ochelari de cal), 18% au fost de părere că e moral iar 81% că nu e deloc moral.
Pentru mine răspunsul s-a cam conturat, moral nu e şi de câte ori o să am ocazia să spun asta o voi spune căci eu nu aleg şi nici nu încurajez tăcerea.
Pentru că nu vrem să avem nici o părere se alege praful de tot. De asta turismul românesc e jalnic, de asta alegem vacanţele la turci unde rahatu-i mai bun sau mai rău la bulgari unde nici măcar rahat nu e.
Tocmai de asta se costruiesc cartiere după cartiere în locul pădurilor. Ne distrugem planeta şi viaţa cu zâmbetul pe buze fără să ne dăm seama că la capătul drumului pe care am ales să mergem e o mare prăpastie ... şi partea cea mai proastă e că am cam trecut de mult de mijlocul drumului ... încotro?
Nu spunem nimic dar dăm indignaţi din umeri şi cap. Plecăm să muncim la alţii pentru că aici pur şi simplu nu vrem să vorbim. Putem schimba ceva dar numai dacă începem ... şi puterea e în fiecare. Dacă tu faci ceva, mai fac ceva şi eu, mai face ceva şi prietenul tău ... şi uite aşa începem să mai mişcăm lucrurile într-o directie mai bună.
De câte ori îndrăyneşti să faci sau să spui ceva, nu uita că întrebarea nu este egal cu neştiinţă ci cu luptă şi îndrăzneală. O părere, o cerectare, o scânteie de îndrăzneală pot însemna multe ... e drept e un fel de ac in carul cu fân dar uneori acest ac poate fi din aur şi poate străluci tare.
De câte ori nu vei vedea nimic şi vei alege să taci nu uita că tăcerea ... e ora laşităţii ... e plină lumea de oameni laşi şi de tăcere ... de ce să nu fii altfel?

O fi oare moral…?

Am fost intr-o duminica la Gradina Zoologica … era frumos afara asa ca la fel ca tot omul satul de frig si stat in casa am iesit la aer. Ca sa fie nu doar o plimbare am fost la Gradina Zoologica. O multime de oameni cu copii si fara, se bucurau si se plimbau de la o cusca la alta sa vada bietele animale. Mi-a placut ca sunt la Zoo caci si eu m-am bucurat sa vad tot felul de animale si eu m-am plimbat de la o cusca la alta … si in timp ce ma plimbam ma uitam la bietele animale si ma gandeam cum s-or simti ele asa acolo, cat de fericite sunt ele … O fi oare moral sa existe asa ceva, Gradina Zoologica – o inchisoare de animale.
Am tot stat si m-am gandit, m-am uitat pe la reactiile celor din jurul meu si in ochii acelor animale. Daca ar putea vorbi, mi s-au parut tare triste, singure si vai de mama lor cu toata multimea aia de oameni in jur.
Pentru cei din jurul meu e la fel ca si pentru mine, un loc de agrement si educatie. E frumos sa vezi animale exotice,sa afli ce mananca, conditiile de trai. E o lectie de zoologie placuta. Dar pentru ele cat de placut o fi sa traiasca acolo? M-am simtit bine si nu prea si m-am tot gandit daca e binesau nu ca exista atat de multe gradini zoologice Habar n-am … pe de o parte fain, e distractiv sa mergi la zoo, pe de alta parte trist sa vezi atatea animale cum stau inchise ca tu sa le admiri si sa te minunezi.
Nu contest ca nu sunt ingrijite si hranite, nici vorba, ma gandesc doar la moralitatea faptului de a inchide niste animale care nu sunt facute pentru a trai in niste custi.
Am ramas cu gandul acolo caci parca mi-e mila de ele dar parca abia astept sa am un copil si sa-l duc la zoo ca-i mai aproape zoo ca Africa si, si biletul este mai ieftin
Am intrat pe net vroiam sa mai aflu ceva despre gradinile astea zoologice. Prima gradina zoological care s-a deschis in Romania este cea de la Sibiu, in anul 1929 in padurea Dumbrava. De atunci in fiecare oras mai mare s-a deschis cate o gradina zoological ajungand ca in gradinile din Romania sa traiasca circa 5000 de mamifere, 5200 de pasari si 450 de reptile.
O fi sau nu o fi moral? Asta-i intrebarea la care nu stiu de unde sa incep sa raspund, nu stiu cu ce sa incep sa raspund. Poate ca adevarul o fi si in problema asta pe calea aurita de mijloc.
Daca articolul asta te-a facut sa spui ceva, sa ai o parere despre asta sau pur si simplu sa spui ca nici tu nu ai gasit nici un raspuns trimite un email pe adresa pintilioaie_otilia@yahoo.com sau intra pe blogul otilia-pintilioaie.blogspot.com si lasa un comentariu si voteaza daca e moral sau nu.

Alege sanatatea … intoarce-te la natura

Intre 7 si 11 aprilie 2008 a fost la Brasov Expo Sanatate. Am fost si eu, din curiozitate si cred ca din dorinta de a trai mai sanatos, si pot sa spun interesant. Am venit acasa cu o mana de pliante si in cap cu o multime de idei sanatoase. Pai sa va spun … ca o data cu Ziua Mondiala a Sanatatii voluntari ai Asociatiei Stundentesti AMICUS impreuna cu Universitatea Transilvania Brasov, Agentia de sanatate publica si Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Brasov, s-au gandit sa demareze o campanie de informare despre beneficiile unui stil de viata sanatos. Generic campania lor s-a numit “ Back to basis”. Aceasta campanie cuprindea mai multe componente, si anume:

1. Sectorul expozitional cu 8 standuri SANATATE ( soare, aer, nutritie, tihna, activitate fizica, temperanta, echilibru spiritual ). La fiecare stand un tanar entuziasmat iti povestea lucruri interesante si te ghida pe drumul sanatatii. In aceste standuri se gaseau panouri informative de unde puteai afla lucruri nu numai interesante ci si utile pentru a incerca sa-ti schimbi stilul de viata alegand sanatatea.

2. Standuri cu teste medicale.
Dupa ce te-ai informat puteai sa te opresti sa-ti faci gratuit o serie de teste precum: masurarea tensiunii arteriale, masurarea greutatii, procentului de grasime corporala, teste de evaluare a stilului de viata.

3 Stand de carti si pliante.
Daca vroiai sa afli si mai multe si sa-ti continui documentarea despre a trai sanatos o multitudine de carti utile iti stateau la dispozitie, trebuia doar sa scoti ceva bani din buzunar, ca de’ sanatatea pe bani se tine.

4. Stand de produse sanatoase.( SANOVITA)
Ca tot vorbeam de bani … puteai sa-ti cumperi produse naturale si sanatoase. Iar chestia cu banii a fost o gluma, pentru ca nu erau scumpe.

5. Conferinte si cursuri de educatie pentru sanatate.
Aici s-au dezbatut cele mai actuale subiecte ale medicinei preventive precum: impactul alimentatiei asupra sanatatii, rolul alimentatiei in mentinerea sanatatii, controlul stresului, renunta la droguri.

6. Expozitia de fotografie pe tema SANATATE.
Cei care iubesc fotografia, puteau sa participle la aceasta expozitie unde s-au pus la bataie si premii: locul 1 un curs de fotografe, locul 2 un abonament pe un an la Photo Magazine, locul 3 un abonament pe 6 luni la Photo Magazine.

Ma credeti acum cand spun ca a fost interesant, nu? Mai mult decat atat mi s-a parut un gest plin de curaj din partea lor de a lupta pentru o viata sanatoasa si ai lua si pe alti de partea lor in aceste vremuri tulburi. Traim, dupa parerea mea, cum apucam si cum putem, credem ca suntem nemuritori si ca probabil nimic nu ne va imbolnavi. In realitate suntem fragili, sensibili, in mijlocul pericolelor cu ochii inchisi. Cu siguranta cei care au fost au gasit la fel ca si mine interesant acest proiect si au incercat atunci cand au ajuns acasa sa mai schimbe cate ceva in modul lor de viata. Cei care nu au fost au pierdut inca un tren care-i ducea spre SANATATE. Credeti ca veti mai putea pierde multe? … nu suntem nemuritori.

La plimbare prin tara

Primavara cand soarele se imprieteneste iarasi cu noi, cand natura intinereste … e timpul excursiilor. Sunt bine incredintata ca sunt locuri frumoase in tara noastra de unde te intorci mai bogat si mai linistit sufleteste. Pe orice drum din tara ai pleca vezi lucruri interesante, revezi lucruri frumoase si afli lucruri noi. Putand profita la maxim de zilele insorite plecam ca un badea Cartan, mai modern cei drept, de-a lungul si de-a latul tarii.
Plecand din Brasov spre Campulung Muscel … la Podu Dambovicioarei se joaca “ hora”. E un sat mic, cu vreo 750 de locuitori, prin care se face intrarea in Muntii Iezer-Papusa. E un loc linistit cu oameni veseli si primitori. Numai nu iti intind mana sa intri in casa lor sa-ti spuna povesti despre oierit, despre iernile grele si primaverile calde, despre obiceiuri, traditii, sa-ti cante doine. Sunt oameni a caror singura bogatie e traditia si-i lasa inima sa o imparta cu orice trecator. Aici artistul Paul Everac a creat statuiele in aer liber. Ele reprezinta o scena a vietii: hora, semnificand faptul ca dincolo de tot ce a infruntat cu greu romanul tot a gasit el un mijloc de a canta si de a dansa.
Ajunsi in Campulung Muscel pentru o altfel de lectie de istorie putem sa ne oprim la Mausoleu. De la portile sale vezi plaiurile intinse, are la picioare Argesul si pe noi … caci a fost ridicat pentru cinstirea eroilor soldati cazuti in luptele din primul razboi mondial. (1916-1918). Vizitand si astfel de locuri sentimentul patriot se retrezeste in noi si macar pentru o clipa ne gandim ca pe unde calcam noi astazi atat de liberi a curs sange, lacrimi si gloante; tocmai ca sa calcam atat de liberi.
Orasul Campulung este plin de istorie. Este prima resedinta domneasca din Tara Romaneasca, unde apare si primul document romanesc: “ Scrisoarea lui Neacsu”. Localitatea este cunoscuta ca fiind spatiul romanesc cu cea mai autentica arhitectura. Este inconjurat de dealuri acoperite cu livezi, pomi, gradini si palcuri de padure. In partea de sud se pot zari ruinele vechii cetati romane Jidava.
La 5 km de Campulung, pe drumul spre cabana Voinea se afla comuna turistica Leresti. Aflata in plina dezvoltare ofera peisaje mirifice, care-ti fura privirea si gandul precum ielele obraznice. La putin timp dupa ce intri in comuna vezi semet, ridicandu-se 2 capete de munti: Iezer si Papusa. Apartin grupei majore a Carpatilor Meridionali cu inaltimi de 2462 si respective 2391. In drumul spre cabana Voinea, admiram barajul raului Rausor cu o inaltime de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri. Nu este un baraj spectaculos cei drept dar este frumos, linistitor, inconjurat de munti semeti care parca se nasc din apele sale.
Cabana Voinea, aflata la o altitudine de 950 de metri este un loc de refugiu pentru turisti si de asemenea un punct de plecare spre ascensiune in masivul Iezer-Papusa. Aici poti auzi povesti interesante despre zona, despre munti, despre trasee. E imposibil sa nu afle despre povesti legate de Lacul fara fund (Lacul Iezer ), de traseul montan greu de pe Papusa si cel usor din Iezer.
Dupa ce vezi toate cate-ti sunt date sa vezi prin imprejurimi o iei spre alte drumuri spre alte frumuseti caci sunt multe locuri frumoase unde natura a creat peisaje minunate. Inchizi ochii la drumurile proaste din Roamnia, la traficul nebun si te gandesti ca-i o aventura care merita si din care te vei intoarce uimit de cate ai putut sa afli si de cati oameni cu suflet cald si simplu ai cunoscut.

In „colivia de fier” a primaverii

In sfarsit, am taiat februarie de pe lista si ... primavara, un nou prilej de a ne mai ura una alta. De fapt dam un „copy” urarilor pe care le-am tot spus mereu, atat de mecanic si de sec si apoi un „paste” pe data de 1 Martie. Dupa care gata, am uitat de tot ce am spus: am uitat de ghiocei, am uitat de martisoare, copaci infloriti, bunatate, speranta. Ne aruncam din nou in valtoarea lumii nebune si mcdonalizate pana la refuz. O lume in care ne complacem, pe care o adoram si o aparam. N-am stat, probabil, nici unul dintre noi sa ne gandim serios la faptul ca nu ne mai bucuram cu intensitatea de-odinioara de nici o sarbatoare, ca uitam tot ce ne uram si ne dorim imediat ce am terminat de rostit. Ne uram unii altora frustrarile noastre dupa care continuam sa traim cu ele fara sa facem ceva deosebit. Hai sa fim seriosi, ne mai bucuram ca vedem ghiocei, ca infloresc copacii, ca sub ochii nostri natura isi expune cele mai frumoase peisaje? Nici vorba, o facem doar ca „se poarta”, ca e la moda sa pari impresionat de natura, sa pari a fi bun si increzator in tot ceea ce iti doresti si primesti ca urari.
Traim cu tot ce-i in jurul nostru in niste „colivii de fier”, atat de prinsi in ele, atat de dezumanizati. Suntem comerciali, invadati de un sentiment de plictiseala de tot ce ne inconjoara. S-au intamplat atatea sub ochii nostri la care am asistat atat de nepasatori si atat de normali. Invadati de tot felul de subiecte, sugrumati de aceleasi sfaturi totul devine neinteresant. Ridicam consternant din umeri, mai dam ochii peste cap si eventual inchidem televizorul care nu mai conteneste sa ne faca pe toti sa simtim la fel, sa fim la fel sa gandim „liber” la fel.
E un fel de rationalizare formala a la Weber. Ne spun altii ce sa facem , cum sa simtim tot ce se intampla in jurul nostru, cum sa gandim si ce e bine sa alegem. Nu mai facem nimic de capul nostru si nu pentru ca nu am putea ci pentru ca suntem atat de manipulati incat ne comportam ca niste roboti. Daca trebuie sa ne bucuram ca a venit primavara, daca trebuie sa credem ca totul reinvie la viata acum si trebuie sa fim mai plini de speranta, asa facem fara sa ne gandim macar un pic daca noi chiar credem.
Cam asta e primavara in lumea moderna, la fel de rationala ca si noi, dominata de tehnologie. Intr-o primavara des-primavaratica suntem niste bucatele de puzzle, fiecare la locul lui, bine stabilit, unde actionam dupa cum spun altii atat de rational, previzibil si eficient.
Referitor la lumea asta mai simt nevoia sa-l citez pe Ronald Takaki care a surprins foarte bine ce se intampla in aceasta perioada: „ eul e incarcerat, emotiile lui controlate si spiritul ingenuncheat”.
Inchei prin a va ura totusi „o primavara frumoasa”, in care sa va bucurati mai putin rational de tot ce-i in jurul vostru, renuntati la tipare, renuntati a mai trai in colivii, a fi terminali de retele, nu fiti de neinduplecat, fiti mai putin comerciali, fiti normali si mizati mai mult pe puterea si unicitatea voastra.

O statiune data uitarii: Slanic – Moldova

Supranumita candva Perla Moldovei, statiunea Slanic-Moldova, a ramas undeva in coltul Moldovei singuratica si trista. E o perla innegrita de necrutatorul timp care nu mai straluceste ca alta data si nu se mai bucura de acelasi impresionant numar de turisti care o viziteaza.
Chiar daca astazi se pare ca nu mai atrage atentia nimanui ramane totusi un loc incarcat de istorie, un loc cu povesti frumoase, un loc cu peisaje minunate in care natura isi arata adevarata maiestrie.
Despre aceste locuri s-a mentionat pentru prima data in hrisovul dat de Constantin Cehan Racovita la 1 ianuarie 1757 cand intreaga vale a Slanicului facea parte din mosia singurului domn din epoca fanariota, nascut intr-o familie pur romaneasca la Racova si care a ocupat in doua randuri scaunul Moldovei.
Inainte de moartea sa daruieste aceasta mosie Epitropiei spitalului Sfantu Spiridon. Pe la 1801 mosia a fost data si tinuta in arenda de serdarul Mihalache Spiridon. Acesta este si cel care intr-o partida de vanatoare descopera primul izvor. Ulterior s-au descoperit alte si alte izvoare cu apa binefacatoare.
De-a lungul timpului apele izvoarelor acestei statiuni au fost comparate cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains. Tot datorita acestor ape, premiate la nenumarate expozitii a primit si numele de Perla Moldovei.
De-a lungul timpului in statiune au poposit numerosi turisti dornici de a degusta apele tamaduitoare.
Unul dintre cei dintai drumeti care au poposi in statiunea care abia incepea sa-si aseze temeliile, a fost Veniamin Costache, mitropolitul carturar al Moldovei, in vara anului 1816.
Printre numerosii drumeti care au urcat pe valea stramta a Slanicului au fost si scriitori care au lasat descrieri ale vremurilor respective.
Unul dintre acestia este povestitorul Nicu Ganea care lasa marturii din viata statiunii in jurul anilor 1890-1900 in nuvela „ 2 zile la Slanic” : „ stancile cele fioroase care stateau atarnate deasupra capetelor calatorilor, excursiile pe cai de munte la Poiana Sarata, petrecerile ori plimbarile la Cascada, vanturisul cel turbat al apei, care de cand lumea se lupta cu stancile si cum hierbe apa printre chietre de te ameteste cand ii vezi.”
Consulul Rusiei in Moldova, Wilhem de Kotzebue a descris drumul anevoios de-a lungul Slanicului umflat de ploi, viata grea din statiune si pustietatea locurilor dand in acelasi timp si primele date despre inceputurile statiunii.
Cea mai impresionanta descriere a fost cea a lui Alexandru Vlahuta: „ Deodat inaintea noastra se descopera luminoase-n rama lor de codru Baile Slanicului-Sinai Moldovei. Aici valea se-nchide din toate partile, o hora de munti o prind de mijloc si apele clocota gramadite ca-ntr-o palnie. Zbucnesc din stanci izvoarele binefacatoare descoperite acum o suta de ani de serdarul Mihalache Spiridon care vana cerbi si ursi, pe unde ne plimbam noi astazi in cantecul muzicii”.
Si marele povestitor Ion Creanga a poposit in cateva seri la Slanic-Moldova.
Tot aici a cantat si George Enescu la varsta de doar 8 ani chiar daca in afise se prezenta ca ar fi avut 9 ani : „ Concert in folosul saracilor: George Enescu in varsta de numai 9 ani”. A prezentat recitalul fanteziilor lui Singlee pe ariile din „ Fata regimentului” si o alta fantezie a aceluiasi compozitor pe arii din „ Faust”.
Statiunea cunoaste probleme in perioada primului razboi mondial in care se produc mari distrugeri. La sfarsitul razboiului Slanicul era o ruina si asa a ramas ani buni. Trupele austro-ungare si germane incercau sa-si deschida drum pe linia Targu-Ocna- Adjud- Marasesti spre inima Moldovei. Pentru a pune stapanire pe Slanic-Moldova dadeau repetate atacuri peste muntii Cerbu si Pufu.
Renascand ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa cunoaste un avant extraordinar reusind sa-si recapete stralucirea. Dupa nationalizarea statiunilor balneoclimaterice, Slanic-Moldova isi ia si mai tare avantul: este racordata la sistemul energetic national, ia nastere o policlinica, se fac reparatii capitale, se construiesc noi cladiri, sanatoriul este dotat cu aparatura si instalatii moderne. Din anul 1974 a fost declarata statiune de interes international.
Acum nu mai e decat o pasare cu aripi frante al carui zbor nu se face decat in jos. A cunoscut o usoara decadere incepand cu anul 1998 ca dupa inundatiile din vara anului 2004 statiunea sa intre intr-un impas mare.
Bani putini, investitori neinteresati, afaceri necurate, destin si lista ar putea continua. Sunt multe lucruri, deloc demne de laudat, care au facut din Slanicul de alta data unul doar al timpului de alta data. Astazi este un peisaj destul de dezolanta: pustiu cat vezi cu ochii, constructii neterminate si gri, oameni ai locului saraci care din cand in cand mai spera ca Slanicul va fi din nou Perla Moldovei. Baza de tratament si ea este cam subreda in ceea ce priveste numarul de locuri. Ar fi multe de facut dar niciodata nu ar fi prea tarziu. Cu strategii bine puse la punct, cu proiecte bine facute si gandite, cu intentii bune, cu oameni drepti se pot face lucruri frumoase care ar aduce din nou farmec statiunii. Din pacate va mai trece ceva vreme pana cand vom invatam sa apreciem locurile noastre frumoase, pana cand vom pretui si pastra ceea ce natura ne-a dat.
E uneori prea trist sa vezi locuri frumoase dar pustii, oameni saraci in locuri bogate si turisti care pleaca spre alte si alte tari in destinatii turistice. Asa-i la noi in Romania, locuri frumoase pier iar imitatiile renasc.
Citind poate va intrebati „ ce sa fac eu ca sa schimb ceva?”, ei bine poti sa faci chiar tu, drag cititor, chiar daca te crezi doar un simplu roman. Poti sa incepi ca pe lista lucrurilor DE FACUT sa adaugi sa te duci sa vezi Slanicul. Ti-am prezentat un pic din istoria ei, ia o carte si citeste tu mai multe, cauta, cerceteaza si apoi du-te printre oamenii locului sa afli noi si noi povesti. Spune-i apoi unui prieten sa faca acelasi lucru si usor dar sigur, vom ajuta ca lucrurile bune sa renasca.