...
îl inventez pentru tine. Și după o replică din asta, m-am îndrăgostit. Și așa
am făcut mereu. După fiecare vorbă dulce, după fiecare gest plin de tandrețe,
după fiecare îmbrățișare, după fiecare ”mi-e dor de tine” sau ”te iubesc”, m-am
îndrăgostit, fără să văd mai departe. Fără să mă mai gândesc că toate astea vor
dispărea și după ... După vezi un om fără zorzoane, fără parfumul fin, fără
poveștile frumoase, fără gesturile care te dau pe spate. Și ce faci atunci? Ce
mai iubești și cât?
O Cenușăreasă modernă
Povestea
preferată a copilăriei mele este Cenușăreasa. Poate datorită prințului, poate
condurului fermecat și a rochiței de bal sau poate pur și simplu a finalului
fericit, când binele învinge răul, când cei doi, așa cum ne dorim mereu, trăiesc
fericiți până la adânci bătrâneți.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
