Pfff
că am ajuns și la final și pentru ultima dată voi scrie la final de articol
”Scris pentru SuperBlog”. A fost pentru prima dată când am participat și
indiferent de note și poziția în clasament mă bucur că am reușit să ajung la
final. A fost un exercițiu bun de creativitate și cred că un pic, măcar un pic,
concursul ăsta m-a făcut să îmi depășesc limitele.
Evident
că am vrut să renunț, evident că m-am răzgândit, și bine am făcut, și am
continuat. Când m-am înscris habar nu aveam cum va fi, despre ce voi trebui să
scriu, cât de des. Era ca și cum mă arunc cu parașuta. Văd eu după aia dacă se
deschide.
Toate
probele mi-au plăcut chiar dacă la unele am privit așa un pic în gol și mă
gândeam ”deci eu despre ce scriu aici?” Dar am încropit eu ceva, am așezat cumva
cuvânt lângă cuvânt și l-am final am văzut că se poate.
Nu
am înțeles prea bine treaba cu jurizarea dar tot bine e. Poate că e pentru dată
și începuturile tot timpul sunt mai grele.
Mi-au
plăcut foarte mult probele celor de la Toyota și de la Nemira, mai ales cea cu
declarația de iubire. Și proba cu fotografia a fost interesantă pentru că a
fost altceva.
O
floare merită toți sponsorii dar buchetul meu l-aș dărui celor de la Toyota.
Deci,
cu emoție, bucurie și tristețea că e totuși final, pentru ultima dată : Articol
scris pentru SuperBlog, etapa 30.
Postări
