In „colivia de fier” a primaverii

In sfarsit, am taiat februarie de pe lista si ... primavara, un nou prilej de a ne mai ura una alta. De fapt dam un „copy” urarilor pe care le-am tot spus mereu, atat de mecanic si de sec si apoi un „paste” pe data de 1 Martie. Dupa care gata, am uitat de tot ce am spus: am uitat de ghiocei, am uitat de martisoare, copaci infloriti, bunatate, speranta. Ne aruncam din nou in valtoarea lumii nebune si mcdonalizate pana la refuz. O lume in care ne complacem, pe care o adoram si o aparam. N-am stat, probabil, nici unul dintre noi sa ne gandim serios la faptul ca nu ne mai bucuram cu intensitatea de-odinioara de nici o sarbatoare, ca uitam tot ce ne uram si ne dorim imediat ce am terminat de rostit. Ne uram unii altora frustrarile noastre dupa care continuam sa traim cu ele fara sa facem ceva deosebit. Hai sa fim seriosi, ne mai bucuram ca vedem ghiocei, ca infloresc copacii, ca sub ochii nostri natura isi expune cele mai frumoase peisaje? Nici vorba, o facem doar ca „se poarta”, ca e la moda sa pari impresionat de natura, sa pari a fi bun si increzator in tot ceea ce iti doresti si primesti ca urari.
Traim cu tot ce-i in jurul nostru in niste „colivii de fier”, atat de prinsi in ele, atat de dezumanizati. Suntem comerciali, invadati de un sentiment de plictiseala de tot ce ne inconjoara. S-au intamplat atatea sub ochii nostri la care am asistat atat de nepasatori si atat de normali. Invadati de tot felul de subiecte, sugrumati de aceleasi sfaturi totul devine neinteresant. Ridicam consternant din umeri, mai dam ochii peste cap si eventual inchidem televizorul care nu mai conteneste sa ne faca pe toti sa simtim la fel, sa fim la fel sa gandim „liber” la fel.
E un fel de rationalizare formala a la Weber. Ne spun altii ce sa facem , cum sa simtim tot ce se intampla in jurul nostru, cum sa gandim si ce e bine sa alegem. Nu mai facem nimic de capul nostru si nu pentru ca nu am putea ci pentru ca suntem atat de manipulati incat ne comportam ca niste roboti. Daca trebuie sa ne bucuram ca a venit primavara, daca trebuie sa credem ca totul reinvie la viata acum si trebuie sa fim mai plini de speranta, asa facem fara sa ne gandim macar un pic daca noi chiar credem.
Cam asta e primavara in lumea moderna, la fel de rationala ca si noi, dominata de tehnologie. Intr-o primavara des-primavaratica suntem niste bucatele de puzzle, fiecare la locul lui, bine stabilit, unde actionam dupa cum spun altii atat de rational, previzibil si eficient.
Referitor la lumea asta mai simt nevoia sa-l citez pe Ronald Takaki care a surprins foarte bine ce se intampla in aceasta perioada: „ eul e incarcerat, emotiile lui controlate si spiritul ingenuncheat”.
Inchei prin a va ura totusi „o primavara frumoasa”, in care sa va bucurati mai putin rational de tot ce-i in jurul vostru, renuntati la tipare, renuntati a mai trai in colivii, a fi terminali de retele, nu fiti de neinduplecat, fiti mai putin comerciali, fiti normali si mizati mai mult pe puterea si unicitatea voastra.