Nu
mai e cum a fost odată, dar tot mai miroare a brad și a portocale. Nu mai e
atâta inocență dar a mai rămas atâta speranță. Nu mai e Moș-Crăciun dar mai
sunt amintirile și desenele pe care le puneam în geam. E miros de sărbătoare și
Crăciun. Deși s-au schimbat multe de când eram mică și totul pare că aparține
unui timp atât de îndepărtat, tot Crăciun e. Un moment în care amintirile cele
mai dragi din trecut renasc și mă fac să mă simt mai bucuroasă, mai
încrezătoare, copil, inocent, fără griji, fără doruri, fără probleme. E o clipă
și atât.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
