Am auzit de nenumarate ori replica asta care aduce dupa sine dezamagirea. Da, multe nu sunt corecte pentru ca de multe ori ne dorim sa primim de la viata altceva crezand mereu ca planurile noastre sunt bune si nu trebuie schimbate.
Mai in gluma spuneam cuiva zilele trecute, cu varsta acumulezi tot mai multe dezamagiri, dar mi-am dat seama ca nu e doar o gluma. In fiecare zi te trezesti intr-o lume spoita, cu fel de fel, la care vrei sa te aliniezi. In lumea asta iti sunt iertate multe dar niciodata curajul de a fi altfel.
Candva traiam dupa planuri mai ceva ca un constructor, am fost invatata ca nu e bine sa ne facem planuri, Dumnezeu are un plan cu fiecare. Cand am inteles asta traiam senin fiecare zi, in ultima luna in schimb m-am trezit de nenumarate ori dezamagita si cu replica "nu-i corect" pe buze. Mi-am pierdut eu busola sau lumea in care traiesc?
Pai cum sa fie corect dupa ce unui om drag tie i se mai intampla un lucru trist, dupa o sumedie de alte lucruri triste. Cum sa ii dai povara sa aleaga un lucru greu si sa ii cer sa treaca usor peste? Dar a trecut, invatand ca nu-i corect!
Cum sa auzi ca cineva, candva aerian si increzator, se trezeste brusc la viata si daca nu lupta cu ea, va fi invins? Din nou, cat de corect e? De ce pentru unii sunt planuri mai mari si mai marete iar pentru altii fie prea lungi dar intortocheate fie se opresc brusc?
La fel de nedrept e sa intorci spatele cuiva pentru care contezi doar pentru a arata fata cuiva pentru care nu contezi. Incurcate sunt caile.....
Ma intreb de ce mi se intampla niste lucruri acum, la fel de mult cum ma intreb de ce li se intampla si unora ce poate nu merita.
Oricum ar fi, nu-i corect in general si nu stiu ce e mai trist, sa spui asta sec dar sa speri prosteste sau sa spui asta ca o concluzie despre viata?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
