Invizibil

Mi-am dorit de câteva ori să fiu invizibilă cu gândul să pătrund în încăperi fără să fiu simțită și să-i aud pe cei din jurul meu. Dar cu timpul am descoperit că poți să fii atât de invizibil totuși, așa în carne și oase. Că poți să treci pe lângă oameni, să mănânci cu ei, să bei cu ei, să dormi cu ei și totuși ... să fii invizibil ... ca și cum nu ai fi. Nu ești simțit, nu ești auzit, nu ești văzut. Nici urmă de prezența ta. Tu vezi tot, dar ei nu văd nimic. 

Când spui mi-e dor?

Eu spun rar pentru că și rar mi-e dor de cineva. Spun după mult timp, după ce nu îl văd și nu îl aud. Ce înseamnă mult timp? Atunci când începi să uiți, când abia îți mai poți imagina chipul, vocea. Când trăiești mai mult căutând amintiri decât trăind pur și simplu. Când ai vrea să retrăiești dar începi să uiți. Când nu îți mai ajungi din urmă amintirile. Totul se sterge ușor, dispare pe un tărâm prea departe.