Tot
timpul e cu noi. E ca o umbră. Tot timpul avem o scuză în nealegeri. Tot timpul
ne pansăm rănile propriilor alegeri proaste cu nostalgia drumurilor nefăcute.
”Mergeam
așa când în țata mea s-au desfăcut două drumuri: unul la dreapta și altul la
stânga. Am stat, am făcut ochii mici, mi-am țuguiat buzele, am tușit și-am
luat-o pe cel din dreapta. Exact cel care nu trebuia după cum s-a dovedit după
aceia.”
Postări
