Povestea
mea cu gențile nu a fost chiar dragoste la prima vedere. Pe vremea când eram o
adolescentă în cautarea propriului stil, de nebună sau doar așa să par
originală, nici acum nu îmi dau seama exact de ce, spuneam că nu îmi plac gențile,
că nu înțeleg de ce trebuie să car ceva după mine. Și îmi umpleam buzunarele cu
bani, țigări și mereu ceva de dat pe buze. Adică, elegant, ce să mai! :)
Când
mi-am revenit, și slavă Cerului că s-a întâmplat asta, mi-am dat seama că
gențile sunt chiar utile, unele înnebunitor de frumoase și dacă le potrivești
cu ținuta îți dau și un aer aparte.
Nu
mai plec nicăieri fără geantă și între timp am și adunat câteva, mai mici, mai
mari, colorate, negre, plic, hand-made-uri, ș.a.
Îmi
plac foarte mult gențile pe care le port pe o parte și sunt mari, încăpătoare.
Tot timpul eu sunt pe drum, dintr-o parte în alta și am ceva de cărat. Un
carnețel, o agendă, șde mii de pixuri care multe dintre ele nu mai scriu, dar
nu îmi vine să le arunc, laptopul, încărcătorul de la telefon, stick-ul de net,
o carte, chei, o cremă, ceva de dat pe buze, peria, o clamă, șervețele, bonuri
de pe la magazin, tot felul de hârtiuțe cu idei sau cu ”de făcut”, țigările, portofelul
și uneori ceva de ronțăit sau punga de la ceva de ronțăit pe care nu am găsit
unde să o arunc. Cam astea trebuie să intre între într-o geantă.
Postări
