Un site pentru un hipermarket

Cât timp petreci pe internet? Destul de mult, dacă nu chiar foarte mult, nu?

Din obișnuință sau pentru că așa ne-au dictat vremurile, ne-am mutat mai mult în mediul on-line. Dacă vrem ceva căutam pe internet, dacă nu știm ceva căutam pe internet.

Tot mai mulți folosim internetul pentru tot felul de activități, că nu de aia o fi și vorba, nu ești pe net, nu exiști.

Așa au apărut site-uri de tot felul: de haine, prosoape, lenjerii, marmură, garduri, compresoare, papuci, electronice, cărți, băuturi, construcții.

E nevoie de un site și pentru un hipermarket? Răspunsul e simplu, cred că e nevoie de un site pentru orice.

Cei de la Cora și-au refăcut site-ul dar până să vorbim despre cum arată site-ul să vedem care sunt avantajele. Dincolo de faptul că te promovezi mai bine, că exiști și în mediul on-line, pui la dispoziția clienților tăi informațiile utile de care au nevoie până să se urnească spre magazin. Astfel dacă vreau să știu duminica până la ce oră este deschis caut pe site-ul lor, dacă vreau să cumpăr ceva pot vedea dacă găsesc și la ce preț, dacă mă mut într-un oraș nou vreau să știu dacă găsesc magazinul și unde. Cât despre cumpărăturile online, direct despre site, este iarăși un avantaj prin care îi atragi pe cei care sunt obișnuiți să facă cumpărături de pe internet.

Noul site cora arată exact așa: nou. E fresh, e altceva. Plecând de la sloganul lor Știi de ce revii același lucru trebuia să se întâmple și în online. Pentru că într-adevăr așa este, unele site-uri te fac să revii, altele nu. Unele te atrag și zici că sunt reușite, altele nu, intri, cauți ce ai nevoie și cam atât.

Arată altfel site-ul lor, poate un pic neobișnuit față de alte site-uri, oricum mi se pare o idee provocatoare. Cu siguranță au vrut să arate altfel, să fie altceva față de ce găsești acum pe internet. Asta cred că au reușit și dacă e să mai schimbe ceva, cu siguranță îmbunătățirele le fac în timp.

Oricum una peste alta, site-ul te atrage, te face să îl butonezi, să cauți în el și cu siguranță să mai revii.  

Mai bine despre Dragobete

Povestea cu Eurovisionul e bună de tocat până la ultima bucățică. Toată lumea scrie pe blog, facebook sau twitter despre asta. E un subiect de actualitate și probabil că îți aduce și câteva vizualizări în plus. Dar, cu toate că nu mă dau în vânt după sărbătorile astea ale iubirii, le prefer în locul lui Turcescu și a sa calificare. Știam eu că nu îmi place Eurovisionul.

Deci, mai degrabă despre Dragobete, varianta românească și mai plină de tradiții a lui Valentine's Day. E ziua care vestește primăvară și în care nu trebuie să ne supărăm sau certăm, pentru a avea parte de iubire tot anul.

Din păcate nu e așa de popular Dragobetele nostru și am auzit de el mai des abia după ce am importat Ziua Îndragostiților. Cumva le-am pus laolaltă pe amândouă, să nu se supere nimeni, și am declarat februarie, luna iubirii.

Dragobetele îmi place că e plin de tradiții și poveste.

Se spune că Dragobetele este fiul al Babei Dochia și reprezintă o figură pozitivă, simbol al primăverii.

                              

De Dragobete, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau în pădure să caute flori de primăvară. Când fetele se întorceau acasă trebuiai să fugă iar acel băiat care o prindea din urmă trebuia să o sărute. De aici și expresia Dragobetele sărută fetele.

Unii tineri în această zi deveneau frați de cruce.

Cei mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de animalele din ogradă. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricar rostul împerecherilor. Nu se lucra la câmp și nici nu se făcea curățenie în casă pentru a avea spor tot anul.

Fetele mari strângeau zăpada care a mai rămas iar apa topită din omăt era folosită la descântece de dragoste.