Găsești tot ce vrei pe internet

Tot mai mulți dintre noi folosim internetul iar România e pe locul cinci la viteza la internet. Mai e și gluma aia care circulă cu dacă nu ai facebook nu exiști. Și cam așa e. Ne-am obișnuit să găsim de toate și pe toată lumea pe internet. O perioadă am mai scris la un ziar care încă nu avea site. Și de câte ori spuneam pentru ce ziar scriu toată lumea mă întreba ”dar pe net unde îl găsesc?” Probabil de asta au apărut site-uri care vând de toate. De la haine, la mâncare, cărți, electrocasnice, electronice, mașini, cosmetice, parfumuri, mobilă, garduri, telecomenzi, de toate găsești pe internet.

Tot căutând ce se mai vinde pe internet am dat și de site-ul http://www.holzertehnic.ro/, unde găsești uși și ferestre din lemn stratificat. Nu mai trebuie să umbli tu pe la ateliere de tâmplărie sau prin magazine ci și pe astea le găsești imediat la o simplă căutare pe internet. Nu aș putea să spun că acesta este un lucru rău. Cred că este o parte bună a internetului în care poți să cumperi ce vrei de acasă. Economisești timpul tău și de multe ori și bani. Nu știu ce te faci când comanzi ceva și primești altceva. Eu încă nu am pățit așa ceva și sper că nici nu se va întâmpla. :)

Informația chiar costă

Cu siguranță și tu ai auzit de foarte multe ori replica ”informația costă” dar ce te faci când pe bune, pentru un răspuns cineva chiar îți cere bani.

Mi-a povestit cineva două întâmplări reale care au avut loc într-o instituție numită Judecătorie.

Într-una personajul principal e fratele care s-a dus să întrebe ceva iar la sfârșit omul care i-a răspuns ia cerut 20 de lei. Evident omul mirat a întrebat total nedumerit ”20 de ce?” Și răspunsul a fost: ”20 de lei pentru informație. Atât costă”. Ia dat 10 lei că atât avea pentru că după cum i-a spus omul cu informația ”merge și atât”. Abia când a ieșit din Judecătorie și-a dat seama ce i s-a întâmplat și cum a dat așa 10 lei fără să primească o chitanță, un bon sau să afle unde se duc banii ăia.

Celălalt personaj, un prieten, care avea treabă la aceeași Judecătorie a întrebat pe cineva dacă îl poate ajuta cu o informație. Iar răspunsul a fost și mai tare ca în celălalt caz: ”Nu ai pus corect întrebarea. Corect era cât mă costă să îmi spuneți această informație?” Și prețul era 25 de lei.

Mi s-a părut mult prea tare, probabil și pentru că încă nu mi s-a întâmplat și mie. :) Și sper nici să nu mi se întâmple prea curând.

Mda, deci, într-adevăr, informația costă, la propriu.

Și dacă tot informațiile chiar costă bani, mai e expresia aia: timpul costă bani. Oare asta la propriu cum e?

Câte expresii știi cu ”gard”?

Cu gândul la cuvintele pe care le folosim,mă gândeam câte expresim știm și folosim cu ele. De exemplu cu cuvântul gard. Simplu, poate că nici nu ne gândim că ar fi unele expresii sau nici nu suntem conștienți că pe unele le folosim destul de des.

Mi-a venit ideea asta cu gardul după ce am nimerit pe acest site care vinde garduri. Și mă gândeam, chiar, gard oare în câte expresii îl folosim. Vedem garduri în fiecare zi, din beton, din lemn, garduri vechi, noi, înalte, mici, colorate, gri dar în vorbirea noastră cât de des apelăm la ele? :)

Păi, cea mai comică și pe care cu siguranță ai auzit-o des e aia cu ”numele proștilor pe toate gardurile”. La fel de folosite și care nu au nevoie de explicație sunt: ”pe-afară vopsit gardul, înăuntru leopardul” sau ”nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard”.

Pe la școală am auzit-o des pe aia cu ”înalt ca bradu, prost ca gardu”. Doar am auzit-o pentru că la înălțimea mea nu se potrivea decât aia cu esențele tari stau în sticluțe mici. :)

O altă expresie pe care deseori am găsit-o în bancuri e aia cu ”a sări gardu’” și știm ce înseamnă. :)

Altele, pe care nu le știam și le-am descoperit acum sunt: ”a da ca Ieremia cu oiștea-n gard” folosită când cineva spune un lucru nepotrivit, ”a lega la gard” adică a prosti pe cineva, ”a se lipi ca cocoșatul de gard” adică a eșua în ceva și ”a umbla cu gardul” care se spune când filezi pe cineva.

Tu câte expresii știi?

Guest-post: Despre origini

Salut, sunt Marius (http://mariusboghici.blogspot.ro).

 Acum vreun an, m-am surprins pe mine însumi gândindu-mă la origini.

Nu la originile creștinismului și nici la originile romanilor. Ci la originile numelui meu de familie.

Eu am un nume de familie mai “ne-românesc”.  Și de aici întrebările: De unde mă “trag”? Cum au ajuns stră, străbunicii mei în România? Când?

Și, stând eu așa și gândindu-mă, și ne știind de unde să încep căutarea, am apelat la google.

Era un banc în care ni se spunea că google le știe pe toate.

“-Na, zic, acum să te văd!”

Și după câteva căutari, am găsit două biblioteci virtuale: http://www.dacoromanica.ro/ (preferata mea) și http://www.bcucluj.ro/bibl-electronica.php

Probabil că mai sunt și alte biblioteci asemănătoare.

Și m-am apucat de răsfoit. Cu răbdare și fără tutun. Și am avut o mare bucurie când am descoperit ce colecție bogată de documente vechi ne sunt puse la dispoziție gratuit.

Nu sunt un pasionat de istorie și în general de trecut, dar este interesant să citești un manual de istorie, un abecedar sau chiar un atlas geografic din epoci de mult apuse. Sunt ziare și reviste, monitoare oficiale, cărți, manuale școlare, cursuri și tehnici de instruire și alte publicații vechi.

În Atlasul din 1899-1900 am citit că:

-         cea mai înaltă clădire din lume era turnul Eiffel cu 300 m, în România acelor  vremuri erau 973 de femei la 1000 de barbati și din 1000 de subiecti, 790 erau analfabeți. Kilometrul se scria “Chilometru”, 10 chilometri = 1 Miriametru, cel mai înalt punct de pe pământ era Guarisancar 8.848 m (Chomolungma/Everestul de azi) și Pluto nu exista (fiind descoperită abia în 1930).

Interesant și chiar funny. :)

Te poți documenta, dar îți poți și însenina o zi mai gri, citind “Furnica” o publicație de satiră și umor din acea vreme.

Enjoy! :)

P.S.: Am găsit ce căutam, și ce a fost “de-a dreptul peste stângul”, în acea perioadă de căutări, am făcut o tranzacție cu o persoană din Târgoviște care avea același nume de familie. Și care mi-a povestit ce știa despre originile noastre.