Un gând spre Paris

Să vă spun o poveste. După ce am terminat facultatea, prietena mea Ioana, fostă colegă, a plecat în Franță. Nu doar în vacanță, ci de tot. Fiecare revedere cu ea era un deliciu. De altfel și astăzi pentru că din păcate ne vedem rar. Dar, chiar atunci, la început, fiecare întâlnire era o lecție despre cultura și obiceiurile francezilor. Una din poveștile care mi-au plăcut a fost cea legată de brânză și felul în care este tăiată. Nicidecum în două, pe jumătate pentru că așa îi tai miezul, adică inima, exact ce este cel mai bun. Mai întâi decupezi mijlocul și apoi o tai felii. Așa salvezi partea cea mai bună și te bucuri de ea.