Un produs Blogger.

Guest-post: Despre a vrea, a încerca, a reuși

marți, 26 februarie 2013


Ne-am împrietenit pe facebook, apoi am mâncat pufuleți, eu, el și Monica, în timp ce l-am bătut la cap să scrie și el un guest-post. Azi și-a amintit, azi l-a scris. A ieșit unul motivațional, zic eu numai bun... e urât afara, avem nevoie de ceva care să ne trezească la viață, vine primăvara, un nou anotimp, un nou început.

Vine, vine primăvara

luni, 25 februarie 2013


Nu știu voi, dar eu m-am săturat de iarna asta de nu mai pot. Abia aștept vineri, 1 martie, măcar calendarisc știu că e primăvară. Deja am văzut o grămadă de vânzători cu mărțișoare, cu ghiocei (am și primit deja J) doar că peticele de zăpada și griul ăsta nu prea mă încântă.
Mi-e dor de zile mai însorite, de verdele proaspăt, de flori.

Pe 1 Martie începe și o primă ediție de SuperBlog, pe care abia o aștept. Sunt curioasă cum va fi. Acesta este încă un motiv pentru care abia aștept primăvara.
Până începe și aflăm cum va fi, știm sigur cum e noul logo. Vesel, proaspăt, colorat și optimist. 





Și tot pe 1 Martie încep și cursurile de pe Coursera, despre internet și istoria internetului. Aștept să văd cum vor fi și cum mă voi descurca.

Deci, cu atâtea motive, trebuie neapărat să vină, vină, primăvara cu al ei alai de flori. J

O pasiune pentru spații frumoase


Sunt pasionată de design interior. Am făcut mai demult și niște cursuri doar pentru a descoperi mai multe despre acest domeniu și a-mi face spațiul de locuit cât mai confortabil și primitor.

Îmi place să pierd vremea pe la magazinele cu articole de design interior și deseori îmi și găsesc câte ceva de cumpărat, pentru acum, pentru mai încolo. Dar dacă tot îl găsești e bun cumpărat.

Am și lucrat o perioadă la un magazin care comercializa astfel de produse și a fost o experiență plăcută, cred și datorită faptului că sunt pasionată de așa ceva.
Îmi place când văd case frumos amenajate sau restaurante, cafenele cu gust și un aer aparte.

Dintre toate produsele care înfrumusețează interiorul îmi plac lumânările parfumate și pernele decorative. Îmi creează impresia unui spațiu mai cald, mai primitor, oarecum boem.
Era o vreme în care de câte ori aveam ocazia îmi cumpăram câte o lumânare cu vreo aromă mai specială sau pernuțe cât mai colorate și în diferite forme. Mi-am adus aminte de asta când am descoperit site-ul marbis.ro, care printre altele au și pernuțe decorative. Pe vremea când îmi cumpăram des nu le găseam pe internet dar acum când le poți cumpăra și așa, nu știu de ce simt că îmi va reînvia pofta de pernuțe decorative. 

Un site pentru un hipermarket

duminică, 24 februarie 2013


Cât timp petreci pe internet? Destul de mult, dacă nu chiar foarte mult, nu?
Din obișnuință sau pentru că așa ne-au dictat vremurile, ne-am mutat mai mult în mediul on-line. Dacă vrem ceva căutam pe internet, dacă nu știm ceva căutam pe internet.
Tot mai mulți folosim internetul pentru tot felul de activități, că nu de aia o fi și vorba, nu ești pe net, nu exiști.
Așa au apărut site-uri de tot felul: de haine, prosoape, lenjerii, marmură, garduri, compresoare, papuci, electronice, cărți, băuturi, construcții.
E nevoie de un site și pentru un hipermarket? Răspunsul e simplu, cred că e nevoie de un site pentru orice.

Cei de la Cora și-au refăcut site-ul dar până să vorbim despre cum arată site-ul să vedem care sunt avantajele. Dincolo de faptul că te promovezi mai bine, că exiști și în mediul on-line, pui la dispoziția clienților tăi informațiile utile de care au nevoie până să se urnească spre magazin. Astfel dacă vreau să știu duminica până la ce oră este deschis caut pe site-ul lor, dacă vreau să cumpăr ceva pot vedea dacă găsesc și la ce preț, dacă mă mut într-un oraș nou vreau să știu dacă găsesc magazinul și unde. Cât despre cumpărăturile online, direct despre site, este iarăși un avantaj prin care îi atragi pe cei care sunt obișnuiți să facă cumpărături de pe internet.


Noul site cora arată exact așa: nou. E fresh, e altceva. Plecând de la sloganul lor Știi de ce revii același lucru trebuia să se întâmple și în online. Pentru că într-adevăr așa este, unele site-uri te fac să revii, altele nu. Unele te atrag și zici că sunt reușite, altele nu, intri, cauți ce ai nevoie și cam atât.
Arată altfel site-ul lor, poate un pic neobișnuit față de alte site-uri, oricum mi se pare o idee provocatoare. Cu siguranță au vrut să arate altfel, să fie altceva față de ce găsești acum pe internet. Asta cred că au reușit și dacă e să mai schimbe ceva, cu siguranță îmbunătățirele le fac în timp.
Oricum una peste alta, site-ul te atrage, te face să îl butonezi, să cauți în el și cu siguranță să mai revii.  

Mai bine despre Dragobete



Povestea cu Eurovisionul e bună de tocat până la ultima bucățică. Toată lumea scrie pe blog, facebook sau twitter despre asta. E un subiect de actualitate și probabil că îți aduce și câteva vizualizări în plus. Dar, cu toate că nu mă dau în vânt după sărbătorile astea ale iubirii, le prefer în locul lui Turcescu și a sa calificare. Știam eu că nu îmi place Eurovisionul.

Deci, mai degrabă despre Dragobete, varianta românească și mai plină de tradiții a lui Valentine's Day. E ziua care vestește primăvară și în care nu trebuie să ne supărăm sau certăm, pentru a avea parte de iubire tot anul.

Din păcate nu e așa de popular Dragobetele nostru și am auzit de el mai des abia după ce am importat Ziua Îndragostiților. Cumva le-am pus laolaltă pe amândouă, să nu se supere nimeni, și am declarat februarie, luna iubirii.
Dragobetele îmi place că e plin de tradiții și poveste.

Se spune că Dragobetele este fiul al Babei Dochia și reprezintă o figură pozitivă, simbol al primăverii.
                              
De Dragobete, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau în pădure să caute flori de primăvară. Când fetele se întorceau acasă trebuiai să fugă iar acel băiat care o prindea din urmă trebuia să o sărute. De aici și expresia Dragobetele sărută fetele.
Unii tineri în această zi deveneau frați de cruce.
Cei mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de animalele din ogradă. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricar rostul împerecherilor. Nu se lucra la câmp și nici nu se făcea curățenie în casă pentru a avea spor tot anul.
Fetele mari strângeau zăpada care a mai rămas iar apa topită din omăt era folosită la descântece de dragoste.



Niște tocilari de aur

sâmbătă, 23 februarie 2013



Se vorbește rar de ei. Pentru mulți sunt doar niște tocilari cu ochelari sau fără. Din când în când mai apar la știri sau în vreun ziar, dar în rest nimic.
Am citit pe facebook despre olimpicii de la matematică. Știam de anul trecut de ei, de când au participat la Olimpiada Internațională de Matematică în Argentina, la Mar del Plata. S-a scris un pic atunci de cei șase care au ocupat locul 10 în lume. Unul dintre ei e chiar din Bacău, e vorba de Ștefan Ivanovici. Anul acesta olimpiada va fi în Santa Marta, Columbia.
În rest auzi de cei care nu iau bacalaureatul.Tot mai des, pentru că sunt tot mai mulți.
Și nu e trist, e mai degrabă enervant când vezi că acești copii pentru mulți sunt doar niște tocilari. Când de fapt sunt niște tocilari de aur, imaginea unei Românii mai bune și mai deștepte.



Dăruiește din inimă


... și vei primi înapoi bucurie. Ovidius spunea că ”darurile cuceresc pe oameni și pe zei. Până și Jupiter este împăcat prin daruri.” E frumos să le vezi zâmbetele celor dragi atunci când le dăruiești ceva. Fie că le oferi un dar cu o ocazie specială cum ar fi 1 sau 8 Martie, de ziua lor, de Paște, Crăciun sau Ziua Îndrăgostiților ori doar, pur și simplu, pentru a transforma o zi banală într-una deosebită, site-ul silverzone.ro este o alegere bună pentru că nimeni, niciodată nu are suficiente bijuterii. Ele împodobesc orice ținută, fac o zi mohorâtă mai însorită, nu se demodează niciodată.

Și vă spun și de ce sunt o alegere bună. Fie că vrei bijuterii din argint sau placate cu aur, pentru tine, partenerul tău, prietena ta sau copilul tău, le găsești ușor. Dacă îți plac perlele sau bijuteriile cu pietre semiprețioase trebuie doar să arunci o privire. Brățări, inele, cercei, lanțuri, pandantive, inele de logodnă, verighete ... să nu spui că ai căutat ceva și nu ai găsit.

Să-ți și arat că să mă crezi.

Pentru că vine primăvara, care este ca un cântec, un pandativ cu o notă muzicală mi se pare un cadou inspirat pentru o prietenă, sau chiar și pentru mine. J


Știai că fluturii trăiesc 24 de ore timp în care se nasc, cresc, trăiesc, se înmulțesc și mor? Au o poveste frumoasă iar culorile lor îți dau o stare de optimism. Pe lângă faptul că este elegantă și merge oricând, o brosă în formă de fluture este un cadou din suflet pentru suflet.


Îmi plac cerceii, de toate felurile, mici, mari, colorați sau nu. Și i-aș primi oricând cadou.


Și pentru că vine primăvară un cadou de Mărțișor potrivit ar fi un pandativ draguț în formă de stea. E vesel, colorat potrivit unei rochițe diafane. 

În orașul cu două bulevarde III

joi, 21 februarie 2013


Scriam tot aici pe blog (dacă ai ratat, găsești aici) că viața într-un oraș cu două bulevarde poate fi uneori interesantă. Depinde, vorba cuiva care parte a paharului vrei să o vezi. De obicei o văd pe cea goală, dar în cazul acesta o prefer pe cea plină.

Dacă în urmă cu ceva vreme eram fericiți că tristele orașe fără teatru, acum au, suntem și mai bucuroși că avem și operetă.

Da, în orașul cu două bulevarde va fi o Gală de Operetă la care va fi prezentă soprana Caterina Coresi din Austria. În cadrul Galei se vor interpreta arii din operete precum Liliacul, Contesa Marița sau Văduva Veselă. Dacă la teatru nu am ajuns aici voi fi prezentă și cu siguranță voi împărtăși aici experiență.
Peste câteva zile va fi și un târg hand-made și cu siguranță va fi foarte mișto pentru că de obicei la astfel de evenimente te întâlnești chiar cu cei care fac produsele și poți să stai de vorbă cu ei.

Și pentru că normal, asta este luna iubirii, că tot am auzit așa peste tot, au fost inimioare prin vitrine, câte-un trandafir în vreo mânuță finuță, petreceri în cluburi și căsătorii de o zi.

În curând va veni și primăvara, adică tot sper, dacă tot săptămâna viitoare e 1 Martie, și cu siguranță va fi mai palpitant, pentru că lumea va ieși din casă, pentru că mulți nu s-au mai văzut de mult, pentru că sub efectul asteniei nu se știe niciodată ce chestii mișto se pot întâmpla. 


Castele de nisip

miercuri, 20 februarie 2013




Îmi place nisipul, poate pentru că îmi place și Cartea de Nisip și mereu îmi vin în minte cuvintele, ”cartea e precum nisipul, nu are început și nici sfârșit”.
Îmi place să-l văd cum curge printre degete, cum curge în clepsidră, să-l simt cum arde vara, să-l simt rece după fiecare picătură de ploaie.

Nisipul e frumos, dar efemer. Castele de nisip devin repede ruine, tot ce însemni pe nisip devine repede amintire, nisipul curge precum timpul. Nisipul e și nu e.
Nu poți constru nimic doar din nisip. Și-uneori și-n viață clădim doar castele din nisip. Și-uneori întreaga viața e doar un castel de nisip.

Dar nu ne oprim. Și mereu o luăm de la capăt și mai construim chiar dacă știm după fiecare sfârșit de zi că nisipul doar curge, nu rămâne nimic în urma lui. Îl atingem și ne atinge dar e doar un fir subțire. 

Ne place să cumpărăm haine


În general ne place să cumpărăm iar știri despre cât și ce cumpărăm, găsim ușor. Sunt statistici, studii, tabele, care arată că atunci când intrăm într-un magazin uităm că sacul are fund.

Același lucru este valabil și în cazul hainelor. Piața românească de îmbrăcăminte este evaluată la aproximativ două miliarde de euro iar până în 2020 va crește de peste două ori. Sunt date pe care le-am găsim la o simplă căutare pe internet.
Deci oricum ar fi, să arătam bine. E drept că unii nici așa nu reușesc dar asta este altă discuție J
La bani aruncați pe alte lucruri mai îmi vine să comentez dar la cei care se duc pe cărți, parfumuri și haine, mă abțin, că pentru astfel de cumpărături mi-ar plăcea și mie să am cât mai mulți.

Acum, fie că ieși din casă, fie că nu, găsești o ispită și pe internet, pentru că sunt site-uri de orice fel, ca să nu mai spunem de haine.
Așa este de exemplu site-ul divadress.ro unde găsești rochii de seară, rochii de club, lenjerie intimă, costume de baie. Cum să te abții? Pentru că mereu ai nevoie de câte ceva, nu? J


Sentimentul unui sfârșit





”Ce știm despre viață – eu care trăisem atât de prudent? Care nici nu câștigasem, nici nu pierdusem, ci pur și simplu lăsasem viața să mi se-ntâmple? Care avusesem ambiții obișnuite și mă acomodasem mult prea repede cu neîmplinirea lor? Care evitam să fiu rănit și numeam asta instinct de supraviețuire? Care-mi plăteam facturile și rămâneam în relații bune cu toată lumea atât  cât era cu putință; pentru care extazul și disperarea au devenit în scurtă vreme doar cuvinte citite cândva în romane?” Se întreabă Tony Webster, personajul lui Julian Barnes,spre sfârșitul cărții. O carte, care de la început și până la sfârșit are imprimată, sentimentul unui sfârșit, fie el că este al iubirii, al adolescenței, al inocenței, al prieteniilor, al căsătoriilor sau pur și simplu al vieții.

Cartea lui Julian Barnes este despre viață, acea viață pur și simplu, în care nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine sau cum dintr-o dată ia o altă întorsătură. Și la un moment dat te resemnezi, căci o dată cu vârsta vine și înțelegerea, pentru că, nu-i așa, ”nu e treaba vieții să te răsplătească pentru merite.”

Nu îți mai clocotește sângele prin venele, îți dai seama că ai aruncat prea multe cuvinte de-aiurea și fără rost, că drumurile nu duc chiar unde vrei sau unele care păreau strălucitoare se termină brusc într-un întuneric greu de înțeles.

Cartea începe cu amintirile lui Tony din timpul școlii, prietenii săi de atunci și iubirea pentru Veronica, ce își va pune cumva amprenta asupra vieții sale și ne va face să credem încă o dată că, undeva, cumva, în viața asta, ne vom mai reîntâlni cu cei care au ieșit pe ușa din spate din viețile noastre.

După o viață liniștită și un divorț la fel, aflat la a doua tinerețe, Tony Webster, este nevoit să se reîntâlnească cu trecutul și să pună la cap la cap anumite amintiri după ce află de sinuciderea fostului său prieten Adrian.

Cartea parcă curge, este scrisă într-un limbaj simplu și dacă stai să te gândești bine, nu citești nimic nou. Viața pură nu e nimic nou pentru nimeni. Asta facem și noi zi de zi. Doar că ”aruncă” cuvintele exact când trebuie, pe pagina care trebuia. Uite, de exemplu asta: ”whisky-ul am descoperit limpezește bine gândurile. Și micșorează durerea. Și mai are o virtute: te îmbată sau dacă bei suficient, te îmbată criță”. Cu siguranță ai auzit asta, dacă nu ți s-a întâmplat asta dar nu te-ai fi gândit că poate fi spus atât de simplu, dar atât de bine.

Pentru o lectură plăcută, relaxată despre viață și drumurile sale, este alegerea potrivită.

Dacă îți plac lecturile motivaționale poți încerca cartea Supă de pui pentru suflet. Se recomandă seara în loc de cină. 


Alegerea asigurării

marți, 19 februarie 2013



Am auzit diverse discuții despre asigurări rca, când sunt bune, când nu, cât costă, de ce atât de mult, unde îți faci, îți iei banii la timp sau nu ții mai iei deloc.
Sunt multe povești legate de acest subiect, unele cu final mai fericit, altele mai puțin.
Cred că povestea asta cu asigurările ține pe de o parte cât de bine te informezi și cauți și un pic, pe de altă parte, și de noroc. Nu strică să cauți câteva zile pe internet, să mai întrebi în stânga-n dreapta, să stai de vorbă cu reprezentanții mai multor firme până te decizi. Și de acolo cred că intervine norocul. Pentru că se poate, chiar și după ce ai căutat cu atenție și interes să fi ales neinspirat. Se întâmplă ceva cu firma respectivă, nu ai văzut toate steluțele, nu ai înțeles tu bine și tot așa.
Nu am mașină ca să mă chinui cu asigurările rca dar dacă ar fi, cred că, mai ca toată lumea aș începe căutările și în funcție de preț. De exemplu, acest site de asigurări, bavali.ro informează că au cele mai mici prețuri. Da, normal, m-aș opri să mă informez mai mult. Pentru că dacă e și ieftin, par în regulă, mă rog doar să mai am noroc și drumuri bune.

Leapșa pe unde radio





Săptămână trecută, mai precis pe 13 februarie, a fost Ziua Mondială a Radioului iar Daniel a pornit o leapșă simplă cu trei întrebări, și anume ce, de ce și pe unde ascultăm radio. Cândva am lucrat și eu la radio, așa că leapșa asta, acum în poziție doar de ascultător, e interesantă.

Prima întrebare: Ce radiouri ascultați?
De cele mai multe ori Radio 21, Radio Zu și Vibe Fm. Rareori Europa FM. La unul din locurile de muncă aveam un șef care asculta Radio România Actualități, astfel că, fără neapărat voia mea, l-am ascultat și pe asta.

2. De ce?
Vibe Fm pentru genul de muzică difuzat și pentru că uneori ador să ”urle” ceva în capul meu.
Radio 21 și Radio Zu cred că din obișnuință. Oricum sunt un om cam agitat și stilul acestor radio-uri sunt oarecum pe gustul meu.
Radio România Actualități nu mai ascult pentru că mi se pare că nu avem nimic în comun iar Europa Fm pentru că uneori nu am de ales, adică trebuie. :) De exemplu, prietena mea ascultă mereu când conduce așă că atunci când sunt în mașină cu ea ... ascult Europa Fm.

3. Pe unde?
Pe acasă, când sunt în mașină sau în tren (de pe telefon, la căști). Obișnuiam să ascult și la servici. De fapt, cred că radio poți să asculți oriunde și oricând ai chef.

Ș-aș da leapșa asta mai departe Monicăi, că tot are treabă cu radio-ul. :) Cred că ar fi interesante răspunsurile ei. Evident, oricine mai dorește poate lua leapșa mai departe. 







 

O Campanie Salvati Copiii

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite