Oamenii
sunt precum cărțile. Unii îți intră în suflet după primele cuvinte adresate,
alții sunt alături de tine doar pentru o perioadă, la unii te mai gândești, la
alții doar rar, unii devin mai interesanți cu cât îi cunoști mai mult, unii
sunt misterioși, alții prea ușor de descifrat dar sunt unii care îți rămân în
suflet pur și simplu.
O
astfel de persoană este prietena mea Ioana. Ne-am cunoscut în facultate și
cred, nici una dintre noi nu s-ar fi gândit că vom ajunge să strângem împreună atâtea
amintiri și zâmbete. Dar s-a întâmplat.
Timpul
zboară repede, facultatea s-a terminat și ne-am ridicat de pe bordura din fața
blocului unde stăteam deseori și ne ”desenam” visele, ca să le trăim.
Din
Brașov, ea a zburat la Paris iar eu în alt oraș.
Nimic
nu s-a schimbat chiar dacă ne-am mai făcut și alte prietene, chiar dacă ne-am
împărtășit atâtea doar prin e-mailuri, chiar dacă ne-am văzut de doar câteva
ori pe an. Am rămas aproape una de alta, prietene pur și simplu și nu am lăsat
distanța să șteargă ceva.
Ei
i-aș dărui în dar o pânză de desen unde să-și schițeze toate dorințele, culori
cu care să le de-a contur și un pandantiv discret și feminin, în formă de
cheie, de la Borealy, cu care să deschidă toate ușile pe care ea le va crede
încuiate. Cheia este decorată cu cristale Swarovski, în două nuanțe, negru și
roz pal. Feminitate dar și fortă.
Pentru
că mereu ne-am încurajat să credem și să ne urmăm visele acesta este cadou potrivit pentru ea. Își va aduce aminte
că întotdeauna va avea cheia care deschide tot, la ea.
Articol scris pentru SuperBlog, etapa 11.
Postări
