Basme, doar în basme

Se spune ca sunt oameni care de departe par ceva si de aproape nimic. Acelasi lucru il poti spune si despre lucruri. De multe ori cand te-ai uitat mai aproape ai vazut altceva.
Si dupa acelasi tipar de multe ori ai simtit ceva dar mai de aproape era altceva.

Și atunci îmi vine întrebarea, în lumea asta, chiar există suflete pereche? Toți care apar în viața ta  sunt doar scurte opriri care te duc mai aproape de destinația finală?

Ce e de fapt iubirea? Când știi că vine? Când știi că pleacă? Și când îți dai seama că e el, că trebuie să respiri ușurată că va rămâne acolo, că va fi….că nu e nevoie să îți promită, te face să simți pur și simplu.

Am fost învățate să credem în basme cu prinți și prințese cu sfârșit fericit, basme pe care am sperat la un momendat să le trăim. Îmi vine să spun acum, doar basme, nimic adevărat, cred că lucrurile în viața reală stau altfel. Cred că prinții și prințesele aparțin altui timp, unui prea trecut sau a unui care nu va mai veni niciodată.

Ce s-a întâmplat cu: „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți?” De ce azi dragostea se termină cu: „și au trăit fericiți până dimineață?”

Poate că nu există, poate că nu am căutat unde trebuie, poate că iubirea e doar pentru cărți, poeți și poezie.

Poate povestea asta cu suflete pereche e doar o invenție dulce care ne face să mai sperăm că dacă nu e azi, poate e mâine. Totul e poate sau nimic.