Cu drag, Emoții

Oamenii sunt precum cărțile. Unii îți intră în suflet după primele cuvinte adresate, alții sunt alături de tine doar pentru o perioadă, la unii te mai gândești, la alții doar rar, unii devin mai interesanți cu cât îi cunoști mai mult, unii sunt misterioși, alții prea ușor de descifrat dar sunt unii care îți rămân în suflet pur și simplu.

O astfel de persoană este prietena mea Ioana. Ne-am cunoscut în facultate și cred, nici una dintre noi nu s-ar fi gândit că vom ajunge să strângem împreună atâtea amintiri și zâmbete. Dar s-a întâmplat.

Timpul zboară repede, facultatea s-a terminat și ne-am ridicat de pe bordura din fața blocului unde stăteam deseori și ne ”desenam” visele, ca să le trăim.

Din Brașov, ea a zburat la Paris iar eu în alt oraș.

Nimic nu s-a schimbat chiar dacă ne-am mai făcut și alte prietene, chiar dacă ne-am împărtășit atâtea doar prin e-mailuri, chiar dacă ne-am văzut de doar câteva ori pe an. Am rămas aproape una de alta, prietene pur și simplu și nu am lăsat distanța să șteargă ceva.

Ei i-aș dărui în dar o pânză de desen unde să-și schițeze toate dorințele, culori cu care să le de-a contur și un pandantiv discret și feminin, în formă de cheie, de la Borealy, cu care să deschidă toate ușile pe care ea le va crede încuiate. Cheia este decorată cu cristale Swarovski, în două nuanțe, negru și roz pal. Feminitate dar și fortă.

Pentru că mereu ne-am încurajat să credem și să ne urmăm visele acesta este  cadou potrivit pentru ea. Își va aduce aminte că întotdeauna va avea cheia care deschide tot, la ea.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 11. 

Surprinde tot ce-i dulce!

Un birou mic și frumos, cinci personaje la număr și o întâmplare dulce și frumoasă.

Una din cele cinci personaje este șefa noastră  cu o slăbiciune pentru dulciuri și a cărei zi de naștere urma să fie peste doar câteva zile. Într-una in zile ne-am gândit imediat după ce ne terminăm treburile să dăm o fugă prin magazine pentru un cadou-surpriză. Nu știm cum am ajuns într-un magazin de electrocasnice dar am nimerit cum nu se poate mai bine. ”Mașină vată de zahăr”, uau, am făcut toți, asta e. Îi plac dulciurile, împlinește 30 de ani așa că ceva dulce și care să îi amintescă de copilărie nu strică.

Nu ne strică nici nouă ne-am gândit și ne-a fulgerat așa ideea să ne întoarcem la birou să o mai studiem un pic și să încercăm să ne facem și noi o vată de zahăr pe băț. Ni s-a părut extrem de amuzant și nu ne venea să credem că ar putea ieși din chestia asta mică și roz ce mâncam noi pe la bâlciuri.

Am ajuns la birou, toți o veselie, am improvizat bețe, am luat zahărul de la cafea și am început ”operațiunea vată pe băț”. Evident că am uitat de camera Edimax din birou și de faptul că dacă după ora 19.00 dacă intră cineva în birou, șefa noastră este anunțată pe telefon și email. Așa, preventiv, că nu se știe niciodată și jurnalistă de meserie, simte mereu nevoia să verifice.

Credem noi că i s-a părut ciudat să ne vadă acolo, înghesuiți lângă o chestie indescifrabilă pentru ea și la ora aia în birou. Când ne așteptam mai puțin am auzit ușa și hop șefa. Am fost prinși cu vata de zahăr-n sac.

I-am explicat tot și că ne-am fi dorit ca această mașinărie, care este de fapt cadoul ei, să fie un pic mai împachetat și mai curățat.  

Ne-am amuzat copios, ne-a luat cadoul și uite așa pentru noi toți chestia aia de făcut vată de zahăr a fost un fel de mașina timpului care ne-a teleportat pe tărâmurile copilăriei iar partea bună cu Edimax-ul este că a rămas înregistrarea, așa să ne aducem aminte și peste ani, că doar o dată împlinește șefa 30 de ani.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 10. 

                                                    

Aventuri pe gheață

Mi-a rămas aproape de suflet pentru că am petrecut mult timp și am strâns multe amintiri. E vorba de Brașov, orașul unde am învățat, am cunoscut oameni frumoși și interesanți, am descoperit lucruri minunate. Cum e un timp pentru toate, a venit timpul să mă mut dar l-am păstrat aproape de inimă și întotdeauna în concediul de iarnă revin după amintiri în orașul de la poalele Tâmpei.

Cred că iarna e anotimpul preferat al acestui oraș care se transformă într-o poveste. De fiecare dată în anotimpul rece  îl găsesc altfel, tot mai frumos, tot mai luminat, cu tot mai mulți turiști, cu târguri, cu concerte, cu localuri calde și chic, cu  pârtii de schi, cu patinoare. Și apropo de patinoare. Anul trecut am avut parte de un moment foarte frumos și distractiv. M-am reîntâlnit cu prieten care mi-a propus o după-amiază la patinoar. O da, cum să nu, dar am o problemă, nu știu să patinez. Nu sunt nici prea sportivă din fire și pe deasupra nu mă arunc să fac  lucruri pe care nu sunt stăpână că le știu. Unii o numesc paranoia eu doar precauție. Atunci nu știu cum mi-a ieșit și am zis un da din toata inima. Aveam chef să încerc ceva nou și mi s-a părut interesant. Așa a și fost. Evident nu m-am mișcat un milimetru fără să nu îl țin strâns de mână și am avut un pic inima-n gât dar în același timp eram atât de relaxată și fericită. Normal că nu am căzut dacă am refuzat categoric până ies de pe gheață să îi dau drumul iar în mintea mea am tradus asta cu ”m-am descurcat excelent, revin”.

Între timp acel prieten s-a transformat în altceva și îmi place să cred că fără să ne dăm seama a început de atunci de când ore bune l-am ținut strâns de mână.

Anul acesta m-am gândit să îi fac o surpriză și în concediu la Brașov să îl duc eu la patinoar. Locul acela în care am descoperit încrederea că nu îmi dă drumul și un sport frumos. Și primul pas: patine. Am intrat pe aventuria. ro, un loc unde găsești tot ce vrei pentru sportul tău preferat și tot ce ai avea nevoie pentru călătoria ta ba  mai mult primești și asistență gratuită prin telefon sau email în caz că nu te descurci cu produsele sau nu știi exact de ce ai nevoie. Acolo mi-am găsit patinele cu care abia aștept să alunec pe gheață. Sper grațios ca și modelul florar de pe ele iar în caz contrar mi-a șoptit rubrica accesorii de pe site: ”set protecție patine.”

Acum nu îmi rămâne decât să aștept cu sufletul la gură iarna, concediul și partea a doua a aventurii pe gheață, de data asta în patinele mele.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 9.

Cum ar fi ...

... Veneția, cu puțin timp înainte de Carnaval ... rătăceam pe străzi cu ochii la gondole, îndrăgostiți și la seara minunată care avea să înceapă peste câteva ore.

Mă aștepta o rochie neagră și o mască cu perle și acolo, undeva, printre toți cei prezenți, el ... Pierce Brosnan. Era singura mea ocazie pentru un dans, acolo unde sub o mască erai cine vroiai tu să fii iar misterul mereu fascinează.

Eleganță, strălucire, senzualitate; acesta e Carnavalul și parfumul meu Playboy, care mă întregește și mă va duce exact în fața lui.

-Un dans?

-Un dans, cât o viață, la brațul tău. Asta spuneau buzele mele mute și ochii verzi de sub mască.

Nu m-a văzut niciodată dar m-a simțit un dans, i-am atins umăr și mi-a atins părul, mi-a atins mijlocul iar eu l-am strâns de mână. Ne-am simțit bătăile inimile și respirația iar în jurul nostru, parfumul meu care ne învăluia și îmbrățișa. Era amețitor, captivant, fermecător, el, dansul.

Mi-am primit zâmbetul acela, ușor în colțul gurii, iar eu mi-am adâncit privirea în ochii lui. Vroiam să iau pentru totdeauna amintirea, dansul și urmele atingerilor lui și să îi las un strop din mirosul meu.

În zori și fără mască totul e doar o dâră de parfum dulce și jucăușă, la fel ca și imaginația.

Articol scris pentru Superblog, etapa 8.

Lista BrânzoDorințelor

Toți avem sau am avut câte o listă în viața noastră: lista de cumpărături pe care de cele mai multe ori o uităm acasă, lista planurilor ”de făcut” pentru începutul de an, lista iubitelor de pe frigider. Și tot așa, lista listelor poate continua.

Cu gândul la toate listele din viața mea, la toate așteptările care au venit sau pe care le-am pierdut, mi-am trecut în revistă lista BrânzoDorințelor.

Ce am așteptat?

-         când eram încă în liceu, să primesc telefon mobil; mare brânză o fi zis tata în sinea lui căci l-am primit fix când am terminat liceul.

-         să mă ceară de nevastă primul meu iubit; după o vreme, a cerut-o pe alta, brânza măsi.

-         să scriu o carte; sunt un fel de brânză bună în burduf de câine, deci ... e lesne de înțeles de ce nu încă.

-         să îmi iau carnetul; e un fel de strică brânza cu bărbatul, la ce am nevoie când sunt atâtea mijloace de transport în comun. De fapt mi-e frică: eu la volan.

-         să am mulți pantofi: frate, frate, dar brânza-i pe bani!

-         să uit mai ușor; toate amintirile astea, prea multe, nu fac nicio brânză.

-         să văd Parisul; ar fi o brânză bună, dar sunt la dietă acum.

-         să mă îndrăgostesc; știi cum e, în povestea asta cu iubirea intri ca în brânză, mai greu e la sfârșit.

-         să am o casă mare, luminoasă, cu multe lalele: în vremurile de astăzi, deja mă întind la brânză.

-         să am propriul meu parfum: dacă aș fi inventat eu ”brânza călare”, cu siguranță aveam.

-         să am kilogramele din liceu; nu ar fi rău dar când ești fan brânză bună care face masa gustoasă, e mai greu.

-         să nu mă mai simt vinovată pentru toate neîmplinirile mele; mă simt, sunt zgârie-brânză când vine vorba de livrat mie cuvinte frumoase.

-         să plec de nebună prin lume; la brânză înainte, la război înapoi.

-         să fiu fericită în fiecare zi: spune brânză! Simplu.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 7.