Cum ar fi ...

... Veneția, cu puțin timp înainte de Carnaval ... rătăceam pe străzi cu ochii la gondole, îndrăgostiți și la seara minunată care avea să înceapă peste câteva ore.

Mă aștepta o rochie neagră și o mască cu perle și acolo, undeva, printre toți cei prezenți, el ... Pierce Brosnan. Era singura mea ocazie pentru un dans, acolo unde sub o mască erai cine vroiai tu să fii iar misterul mereu fascinează.

Eleganță, strălucire, senzualitate; acesta e Carnavalul și parfumul meu Playboy, care mă întregește și mă va duce exact în fața lui.

-Un dans?

-Un dans, cât o viață, la brațul tău. Asta spuneau buzele mele mute și ochii verzi de sub mască.

Nu m-a văzut niciodată dar m-a simțit un dans, i-am atins umăr și mi-a atins părul, mi-a atins mijlocul iar eu l-am strâns de mână. Ne-am simțit bătăile inimile și respirația iar în jurul nostru, parfumul meu care ne învăluia și îmbrățișa. Era amețitor, captivant, fermecător, el, dansul.

Mi-am primit zâmbetul acela, ușor în colțul gurii, iar eu mi-am adâncit privirea în ochii lui. Vroiam să iau pentru totdeauna amintirea, dansul și urmele atingerilor lui și să îi las un strop din mirosul meu.

În zori și fără mască totul e doar o dâră de parfum dulce și jucăușă, la fel ca și imaginația.

Articol scris pentru Superblog, etapa 8.