Povești pentru copii

Sunt frumoase, întotdeauna au final fericit, binele mereu învinge răul, Făt-Frumos ajunge la timp și întotdeauna, la sfârșit, afli că toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Doar că tu crești, copilăria se duce și afli între timp că și balaurii mai înving uneori, că nu toate se termină bine dar cumva trec, că Făt-Frumos vine dar uneori mai greu sau uneori mai pleacă și ”până la adânci bătrâneți” e cam relativ,  așa. Dar cu toate astea îți dai seamă că poți trăi liniștit, că nu trebuie să fie întotdeaua ca în basmele pe care ți le citea cineva înainte de culcare.

Zilele trecute m-am întâlnit cu cineva care mi-a povestit că uneori, așa în joacă, citește poveștile altfel copiilor săi. Înlocuiește pozitivul cu negativul și cumva încearcă să dea un sens logic povestirii. Adică la sfârșit nu se căsătorește fata cea mică și mai frumoasă cu tânărul cel mai curajos, prințul fermecat l-a cruțat pe balaurul cu șapte capete și nu se știe dacă au trăit fericiți chiar până la adânci bătrâneți.

Evident totul e o joacă iar cei mici se amuză, în schimb, totuși află că povestea poate fi și altfel pentru că vorba celor de la Sunrise Avenue, uneori ”Fairytale gone bad”.

Mi s-a părut un exercițiu bun. Pentru ei oricum e o joacă și vor învăța asta cu zâmbetul pe buze. Oricum vor mai crede în basme dar vor învața, în același timp că nu există doar bine, că este și rău dar asta nu trebuie să îi împiedice să meargă mai departe, să râdă, să se joace, să creadă. Și poate își vor aduce aminte de asta și când vor fi mari. Când ”basmul” în care sunt personaje principale nu se va termina cum vor ei asta să nu îi împiedice să își aducă aminte că pot zâmbi și că totul merge mai departe.