Viață de cimitir

Poate că deseori te-ai întrebat cum o fi dincolo, pe lumea cealaltă? O fi mai bine, o fi mai rău? Ne mai văd, ne mai aud cei plecați dintre noi?

Ei bine, exact acest subiect al vieții și al morții a fost pus față în față pe scenă, într-o comedie, de Rodica Popescu Bitănescu. ”Viață de cimitir” este o piesă de teatru scrisă și regizată de Rodica Popescu Bitănescu. Este,  după cum ea însăși a spus despre piesă, ”este cel mai curajos și puternic text”, pentru că aduce în comedia tema morții.

Două personaje în lumea morților, două personaje în lumea celor vii și Rodica Popescu Bitănescu în ambele. Actrița e doamna îmbrăcată în mov (culoarea doliului regal) care își petrece timpul cu cei morți și apare printre cei vii exact la momentul potrivit.

Piesa se desfășoară ca un dialog despre iubire, uitare, alegeri, sensul vieții.

Pornind de la povestea de iubire dintre doi tineri, curmată de moarte, piesa se desfășoară pe aleiile unui cimitir, unde cei morți îi văd și aud pe cei vii. Logodnica celui rămas în viață, neobișnuită încă cu trecerea în neființă, își vede logodnicul cum ușor, ușor, o uită și își continuă viață.

Pe de altă parte, în lumea celor morți, ea se întâlnește cu bunicul ei și într-un schimb savuros de replici, moderate chiar de Moarte, aceasta trebuie să se obișnuiască cu ideea morții și că cei vii inevitabil își continuă viața până când le este scris. Pare o distracție teribilă pe tărâmul morților care își iau peste picior viața și trăiesc liniștiți pentru că timpul din clepsidră pentru ei s-a oprit. Nu le rămâne decât de sporovăit.

Într-un ton de comedie, piesa se termină cu replica: ”viii cu viii, morții cu morții, în schimb moartea și cu unii și cu alții”.

”Viață de cimitir” este a treia piesă scrisă și regizată de Rodica Popescu Bitănescu, după ”Cinci femei de tranziție” și ”Încă-i bine”.

Am avut ocazia, chiar înainte de piesa de teatru, să particip la conferința de presă și astfel să îi aud de foarte aproape râsul inconfundabil. A avut un discurs care te captiva și îl ascultai ca pe o poveste, cu povețe și amintiri de demult. A vorbit frumos de teatru, actori, oamenii care iubesc teatrul, despre viața care e mereu o sursă de inspirație, despre voință, despre șansa care trebuie dată tinerilor actori. De altfel, în piesele sale joacă tineri actori de la Teatrul Național București. În cadrul conferinței a dezvăluit și numele următoarei piese de teatru pe care a scris-o, este vorba de ”Triunghiul femeilor”.

A fost cel mai frumos mod de a începe săptămâna (da, piesa s-a jucat la Onești luni, dar abia azi am apucat să scriu de ea): cunoști un actor extraordinar și în aceeași zi îl și vezi jucând pe scenă.