Mai e atat de putin din acest an care parca a trecut mai repede ca oricare altul. Fie el, fie noi, ne grabim sa ne incheiem odata socotelile. De fiecare data in aceasta perioada imi caut un moment sa privesc in urma... e exercitiul meu sa vad ce am schimbat, ce a ramas, ce am realizat, ce am incheiat ca sa nu spun pierdut. Doar asa pot spune daca am lasat ceva in urma mea mai bun.
A fost primul an pe care l-am inceput nu cu planuri ci cu o lista cu scopul de a ma face mai ordonata. Am cautat-o si ghici ce ? … nici macar jumatate din ce am scris, nu am facut. Deci ori continui cu planurile, ca sunt de-a dreptul maiestra, ori cu lista, poate reusesc la anul, ori le dau naibi pe amandoua si traiesc pur si simplu caci oricum ar fi toate drumurile duc intr-un singur loc.
In general a fost un an frumos, am avut parte de cateva experiente si drumuri chiar interesante. Am intalnit cativa oameni de care si acum ma bucur, am mai adunat cateva idei, am mai scris cate ceva.
Nu mi-a placut ca uneori mi-a lipsit curajul, nu mi-am depasit limitele pe cat mi-as fi dorit, nu am citit mai mult, nu am sperat mai mult si la mai mult iar pe ici pe colo am uitat ca in viata mea eu trebuie sa fiu personajul principal.
A fost bine ca am descoperit lucruri noi, am renuntat la unele obiceiuri proaste, e drept mi-am insusit altele, dar macar nu la fel de proaste.
Uneori a fost agitatie, alteori prea liniste si am stat prost la capitolul dozarea energiei.
M-am enervat mult, dar am ras la fel si din nou am plans din tot sufletul. E ciudat sa spui unui om in fata: multumesc pentru unele lacrimi, uneori aveam nevoie sa stiu ca eu chiar am un suflet … dar chiar multumesc. S-a intamplat si asta anul acesta.
Nu stiu cat am reusit sa fac bine sau sa las ceva mai bun si nici nu stiu daca raspunsul corect e : pe masura incercarilor. Poate la anul imi vor iesi multe lucruri mai bine.
Sarbatorile ... le astept si imi doresc macar acum sa ma scutur de „umbre”. Vreau sa fie cu liniste, zambete, caldura, oameni dragi si dupa sa spun a fost frumos.
Pentru la anul am multe planuri dar parca nici unul. E un sentiment ciudat si parca vreau de azi si pana la sfarsit sa nu ma gandesc la nimic. Cu siguranta din ianuarie se vor limpezi in gand si voi sti ce alte drumuri noi sau vechi apuc. Planurile, lista sau pur si simplu ca asa trebuie, ma vor impinge catre : acolo.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu