Apoape de inimă

Dacă aș fi cenușă aș vrea ca ea să se transforme în cel mai frumos cristal să-l poarte la gât, aproape de inimă ... își aducea acum el aminte cu ochii pierduți pe geam la fulgii care cădeau alene. Mai sunt două zile până la Crăciun.

Fiecare ajun de Crăciun e învăluit într-o poveste iar pentru el, acum bărbat în toată firea, era mereu aceeași poveste care avea acum să prindă contur. Înainte de sărbători, când era mic,  ieșea mereu cu Pete, cățelul lui, la plimbare și se uita la toți oamenii grăbiți care alergau prin magazine după cadouri. Era o atmosferă de sărbătoare care se simțea în toată forfota și agitația din micul orășel. Era frumos dar de fiecare dată se simțea prea singur și de câte ori trecea pe lângă magazinul cu bijuterii de pe strada care ducea spre parc se oprea orbit de frumusețea tuturor cristalelor și diamantelor. Se uita la toți acei oamenii care cumpărau și se gândea la ei ca la persoanele care vor aduce unor oameni dragi bucurie.

Of, Pete, vreau să fiu și eu unul din ei. Vreau să aduc și eu bucurie și iubire. ”Când cresc Pete, când cresc. Aș vrea să mă transform într-un cristal, aș vrea să fiu cenușă să facă din el cel mai frumos cristal, ca cel din vitrină, și cineva drag cuiva în lumea asta să-l poarte la gât, cât mai aproape de inimă” , se gândea băiețul, în fiecare ajun de Crăciun, în fața aceleași vitrine.

A trecut Crăciun după Crăciun și acum băiețelul cu Pete era bărbat în toată firea. Orășelul lui mic a rămas în urmă iar el a luat drumul marilor orașe unde a învățat și a devenit un bun avocat. Iar vitrina cu bijuterii era acum la un click distanță.

Se spune că întâlnirea dintre doi oameni pare întâmplătoare, dar se întâlnesc exact când trebuie. Când ieșe din sala de Tribunal, pe holuri, a văzut-o pe ea și în ochii ei visul de Crăciun.

Mână în mână au crescut și au visat de atunci, și acum nu mai era doar cu Pete, își găsise și cealaltă parte rătăcită în lumea asta, omul pentru care s-ar preschimba-n cristal.

Și anul acesta avea să fie Crăciunul pe care l-a așteptat mereu. Nu s-a transformat în cenușă dar era acum ca unul din acele persoane de la magazinul cu bijuterii, care aduce bucurie.

A căutat pentru ea cea mai frumoasă bijuterie cu cristal, acel cristal care pentru el părea perfect și în noapte feerică de Crăciun, lângă brad, i l-a dăruit ei, așa cum visase dintotdeauna. Un cristal aproape de inimă celei mai dragi persoane. Și-uite așa a așezat veșnicie peste tot ce e finit.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 5.