În mintea copiilor

Am petrecut zilele trecute cele mai frumoase două ore din toata săptămâna. M-am jucat. În urma unui proiect care a luat ființă la Onești, ”Haideți să schimbăm lumea”, s-a amenajat un spațiu de joacă pentru copiii de la secție de pediatrie de la Spitalul Municipal Onești. Fiecare a donat ce a putut, cât a putut, așa că un spațiu gol și liber a devenit un loc unde cei mici își consumă energia și uită de boală, pastile, branule.

Cei care s-au alăturat acestui proiect au decis ca două ore pe zi să meargă și să se joace cu cei mici.

Într-o zi obișnuită, că tot am zis eu că vreau anul ăsta zile obișnuite, una din zile nu era acoperită și am zis din senin mă duc eu. Nu știu cum mă voi descurca dar mă duc eu. Monica mi-a dat toate detaliile și la trei eram în fața spațiului de joacă.

A fost minunat! Am uitat pentru o clipă de lumea pe care o lăsasem la ușa spitalului, de problemele mele, de faptul că nu prea mai am loc de munca de vreo câteva ore și tot felul de alte griji și probleme.

Am colorat, am jucat popice, am desenat, m-au învățat jocul cu iepurașul, am jucat fotbal, nu te supăra frate, am făcut puzzle, am râs din toată inima și sincer. Am avut grijă de niște oameni mici dar care sunt mai oameni decât oricare om mare.

Nu se cunosc dar își împart culorile între ei, se ceartă dar se împacă și uită.

Zâmbesc sincer și spun dacă ceva nu le place, dacă au obosit, dacă s-au plictisit.

Sunt bolnavi dar nu ai crede o clipă asta la câtă energie au.

Nu știu dacă au trecut repede sau greu cele două ore dar pentru o clipă nu m-am mai gândit la mine ci la ei. Pentru o clipă am dat în mintea copiilor și mi-am consumat în cel mai frumos mod posibil energia. E drept că poate părea un pic obositor să vorbești cu toți, să le auzi țipetele, să te împarți pentru câți sunt, să te doară spatele de câte ori te-ai aplecat și ridicat după popice sau minge. Dar într-un final e doar bine.

Duminică o să fiu din nou acolo, pe unii am să îi revăd, pe alți nu și asta nu e de rău, chiar de bine, e semn că s-au făcut bine și sunt acasă, lângă părinții lor.

O altă zi obișnuită se va transforma într-una specială, pentru mine, pentru ei.

Și aștept cu drag să mai fac asta pentru că este un lucru bun pe care îl dau gratuit și nu e nimic mai frumos decât să aduci bucurie fără să vrei ceva în schimb.

Așa că dacă aveți ocazia să faceți voluntariat, orice, să nu ratați ocazia pentru că o să vă transformați cele mai obișnuite zile în cele mai frumoase zile.