Luni...zi liberă

Și la teatru e o zi liberă, în care nu se joacă. În care fiecare își dă masca jos și trăiește ce este el, ce simte el.

Azi pentru mine  e zi de eliberat frustrări. Azi e zi liberă. Nu simt, nu gândesc, nu vreau, nu cred, nu sper. E o zi de aruncat din mine și atât. De mâine e din nou de primit. Și cum nu mă pricep să vorbesc sau nu mai încerc să o fac în fața oamenilor care oricum nu ascultă, mi-e mai la îndemână să scriu. E poate o formă nebună a-mi elibera nervii pe care mi-i port eu însămi și altora. O, da și altora sigur.

Am început să îmi găsesc câte ceva de făcut pe care să îmi arunc nervii, să uit, să nu țip ca să pot până  la sfârșitul zilei să scot un zâmbet pentru că am citit undeva că o zi în care nu ai zâmbit deloc e una pierdută. Și într-un fel cred, pentru că prea la goană trec toate și prea aievea sunt ca să te privezi de un zâmbet.

Unii au spus că atunci când dăruiești ceva să nu te aștepți să primești înapoi. Eu încă nu pot. Sunt, într-adevăr, unele lucruri pe care le dăruiesc gratuit și nu aștept niciodată nimic în schimb dar pe unele le-am dăruit crezând că un pic , măcar un pic, din ce am dat se va întoarce înapoi. Mda, am aflat că nu e chiar așa. Poți să livrezi înțelegere și grijă dar asta nu înseamnă că primești același lucru. Poți să livrezi vorbe dulci dar asta nu înseamnă că vei fi scutit de replici acide aruncate pe tonuri ridicate.

Poți să livrezi tot ce crezi că ai tu mai bun în tine dar asta nu înseamnă că nu poți primi de la celălalt iadul din el.

Doar că normal, ți se întâmplă astea dar le uiți sau te prefaci că le-ai uitat, pentru că altfel nu ai cum, mergi mai departe și atât.

Crezi că ai avut tu o pasă proastă, că poate ai exagerat, că ești mai sensibil azi, că celălalt nu are nicio vină pentru frustratea ta. Îți găsești ceva de făcut care să îți blocheze mintea până când va putea să o ia din nou din loc. Ieși în oraș, suni și te plângi cuiva, spargi ceva, faci curat, asculți muzică până îți sar timpanele, te plimbi, alergi...ceva, orice, care să funcționeze pentru că uneori trebuie să îți arunci toate frustrările din tine ca de mâine să poți aduna altele. Ca de mâine să mai ieși din casă, ca de mâine să ma iubești, ca de mâine să îți mai pese și să nu îți fie silă de tot, toți, toate câte te înconjoară.

Îți spui că nu e drept dar până la urmă ce e drept?

Mi-a spus cineva că ne simțit bine sau rău, în funcție de ce alegem. Nu e vina nimănui, nici a sorții, nici a destinului, nici a planetelor care nu s-au aliniat cum trebuie. E doar a noastră.

Atunci, ok, aleg să bat câmpii în scris decât să sparg capul cuiva. Câteva cuvinte aruncate aici, fac cât o mie de țipete. Dar sunt mute și e mai delicat și mai diplomat. Îmi iau o zi liberă când nu mai pot și s-a rezolvat. Pot după să aleg partea mai plină a paharului.  Și după, mai bine. Am mai scos niște frustări din mine. De-acum pot să vină altele, e loc, e mai bine acum.