Când spui mi-e dor?

Eu spun rar pentru că și rar mi-e dor de cineva. Spun după mult timp, după ce nu îl văd și nu îl aud. Ce înseamnă mult timp? Atunci când începi să uiți, când abia îți mai poți imagina chipul, vocea. Când trăiești mai mult căutând amintiri decât trăind pur și simplu. Când ai vrea să retrăiești dar începi să uiți. Când nu îți mai ajungi din urmă amintirile. Totul se sterge ușor, dispare pe un tărâm prea departe.

El nu m-a învățat să îmi fie dor. A fost departe și atât de mult aici. M-a sufocat cu totul și am urât fiecare clipă care nu putea să devină amintire. Dorul doare dar nu m-a durut decât dorul de dor.

Ne este dor de multe dar cel mai des de amintiri cu oameni, buni sau răi.

Mi-e dor de multe, mi-e dor de atâtea locuri cu atâția oameni. De fiecare dată când lăsăm pe cineva în viețile noastre practic facem un pact: la un moment dat este posibil să îmi fie dor. E un pact pe care îl respectăm, dar uneori îl încălcăm.

Acum l-am încălcat și l-am mai încălcat de câteva ori când am decis să uit. Acum nu pot nici să uit dar nici să îmi fie dor. Îmi sufoci fiecare clipă, ești prea mult.

Când oare începem să ne definim dorul? Când ne lipsește sau când suntem prea muți de durerea lui?

fragment din Lea