Un
titlu interesant, mai ales pentru cineva care tinde să fie cititoare de
profesie. Cartea am primit-o cadou de la colegii de muncă, nu știu dacă și cu
dedicație sau nu. Oricum sub un titlu interesant și un nume de autoare, de care
nu am mai auzit până acum (nu e o laudă e un auto-repoș), Jodie Rhodes, am
descoperit o carte în mare parte bună.
Nu
este o carte extraordinară, este doar bună, dar pe ici colo, chiar interesantă.
Nu îți forțează imaginația, primești uneori chiar prea multe detalii, dar până
la urmă scopul acestei cărți nu este să caute cele mai bune metafore ci să
redea aspecte din viață, cât mai apropiate de cum s-au petrecut în realitate.
Cartea
este un fel de jurnal al autoarei. O viață zbuciumată și ciudată încă din
copilărie își pun amprenta peste tot.
Inteligentă,
ambițioasă, încearcă multe meserii până când ajunge la dragostea dintâi:
scrisul.
Trece
prin câteva iubiri mai degrabă toxice decât înfloritoare, dar cum altfel, dacă
ea însăși a fost rodul unei astfel de iubiri.
”Am
crescut într-o casă în carea iubirea lipsea. Nici eu, nici fratele meu, n-am
fost vreodată sărutați sau îmbrățișați. Pe părinții mei îi îngrozea faptul că
eram bună la învățătură, căci se temeau să nu devin o tocilară, o paria.
Căsătoria lor a fost un dezastru și au ajuns amândoi alcoolici. Într-un fel, ar
trebui să le mulțumesc pentru că dacă ar fi fost niște părinți buni, probabil
n-aș fi devenit scriitoare. Așa, am avut material de lucru din plin.”
La
sfârșitul ei rămâi cumva cu un sentiment ciudat. Nici de bine, nici de rău.
Ajungi să empatitezi cu personajul, ajungi să-i apreciez ambiția și să-ți pară
rău de tot nenorocul.
Un
fel de concluzie ar fi că viața pentru unii e normală, are un curs firesc și
rareori cu sclipiri, liniștită, confortabilă iar pentru restul e un zbucium,
mereu o încercare, un șir aproape nesfârșit de eșecuri dar și cu niște reușite
răsunătoare care șterg toate durerile. Încă nu știu în schimb, care-i mai bună
de trăit.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu