Nu,
nu ... nu e gândul meu sau ambiția mea nebună. Eu încă mai fumez. Mai puțin, e
drept, și doar seara așa câte una –două sau depinde J. E doar replica unei fete care a
terminat clasa a VIII-a.
Ieri,
când așteptam să se termine Evaluarea Națională, să iau și eu un interviu de la
cineva pentru o știre, liniștea din capul meu este spartă de replica asta.
Uuuuu. Ce-ai zis? (ăsta era creierul meu contrariat).
Și
auzisem foarte bine. N-am mai fumat de vreo săptămână și ferice nici nu simțea
lipsa.
Concluzii...nu
am de data asta. Iar păreri, nici nu știu ce să zic.
Important
e ceea ce am auzit.
Și
pe vremea mea era la fel. Și pe vremea ta, sunt sigură. Și eu îmi aduc aminte
de colegi care fumau pe după școală. Mi se părea ciudat apoi nu, când pe după
liceu m-am apucat eu de fumat.
Doar
că acum văd altfel lucrurile. Doar că acum nu mi se pare ciudat ci pur și simplu
anormal. Acum mă gândesc cum e să fii părinte și ce să-i spui unui astfel de
copil.
Postări
Un comentariu:
Nu inteleg de ce copii incep sa fumeze de cand fac cunostinta cu bancile liceului. Fumeaza doar sa fie si ei luati in serios, dar niciodata nu se gandesc la ce ii asteapta. Un drog pentru o viata intreaga.
Trimiteți un comentariu