”Cărțile
sunt prieteni reci dar siguri”, e unul din citatele mele preferate. Am destui
prieteni în viața reală, dar mult mai mulți în bibliotecă. Și mai siguri, și
mai de drum lung, și mai sinceri.
Carțile
sunt precum oamenii. Mai importanți, minunați dar încă nedescoperiți, în haine
ponosite dar cu suflete imense, strălucitori dar găunoși pe dinăuntru. Mai
cunoșcuți, mai puțin, corecți, fandosiți, interesanți, normali.
Fiecare
carte are o poveste. La fel ca orice om. Uneori e fascinantă, alteori ciudată
sau doar prea încurcată.
Fiecare
carte are un personaj principal. Uneori așa suntem noi în viețile noastre.
Alteori uităm să fim și ne purtăm ca personaje secundare în propria viața.
Unele
cărți le citim pe nerăsuflate. Pe altele mai încet. La fel ca evenimentele din
viața noastră. Pe unele le trăim furtunos, pe altele pur și simplu nu.
Și
finalul. E inevitabil. Și la o carte și în viețile noastre. Diferența e că, o
carte la final ne lasă nouă un gol, o viață la final, lasă celor din jurul
nostru un gol.
În
fiecare om văd o carte. Fiecare chip, e doar un portret de carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu