Zile obișnuite

Și s-a lăsat o liniște ciudată și nici măcar nu știu dacă seamăna cu acea liniște care prevestește furtuna.

Mereu mi-am dorit multe, pe rând sau de-odată. Pe unele le-am primit, pe altele nu.

A trecut deja mai bine de jumătate din prima lună a anului 2013 și nici până acum nu mi-am făcut o listă cu lucrurile pe care mi le propun sau mi le doresc. Nu știu dacă vreau ceva anume și nici nu am vreun plan măreț pentru anul acesta. Într-un fel mă simt liberă și mai deschisă. Aștept să vină spre mine și ce îmi va plăcea voi păstra. Nu am un număr de cărți pe care să le citesc anul acest, vor fi doar câte voi putea. Nu mi-am propus să scriu în fiecare zi nu știu cât, ci se va întîmpla de câte ori pot și vreau și cu siguranță se va întâmpla când trebuie.

Nu vreau să mă îngraș sau să slăbesc ci doar să mă simt bine eu cu mine.

Nu vreau să îmi cumpăr ceva anume sau să merg pe  undeva anume. Se vor întâmpla ele cu siguranță.

Să nu mai fumez. Și cred că asta mi-am propus-o de multe ori și o dată, până într-o zi chiar mi-a ieșit. Dar acum voi fuma și probabil în ziua aia aparent obișnuită se va întâmpla ceva și voi spune pas. Poate anul ăsta, poate la anul, habar nu am dar nu am un termen anume, pentru că se va întâmpla când trebuie.

Să ... nu știu, sunt multe care la început de an încep cu ”să”: să mă-ndrăgostesc, să călătoresc, să cunosc pe cineva special, să mă rog, să-mi schimb locul de muncă, să învâț ceva nou și multe altele rătăcesc prin atâtea liste.

Eu am ieșit din schemă și ce va fi, va fi. Cu siguranță se vor întâmpla lucruri și bune și rele, pentru că nu le poți opri. Vor veni spre mine și vor pleca de la mine.

Cu siguranță în zilele potrivite îmi voi aduce aminte de dorințele mele și voi crede atunci că e potrivit acum să le creionez.

Vreau zile obișnuite pentru că de cele mai multe ori lucrurile cele mai frumoase sau cele mai urâte ți se întâmplă în zilele care încep ca unele obișnuite. Deci să fie cât mai multe zile obișnuite, indiferent de vor aduce bine sau rău.

Guest-post: Despre cărți și citit

Salutare, sunt Monica și, în limita timpului disponibil, scriu pe www.monichis.info . Când mi-a propus Otilia să scriu un guest-post pe blogul ei, trebuie să recunosc că am fost emoționată și m-am simțit măgulită, dar când a venit vorba de cărți, știam deja ce trebuie să spun.  Sunt o fana declarată cititului și prefer beletristica, literatura clasică și cea de specialitate – de voie sau de nevoie J .

Guest-post – Stereotipuri si mituri despre alcool

Pentru ca așa am învățat că marți e zi de guest-post, adică alți scriu la tine și tu la alții, Emil a scris frumos despre alcool, că tot a fost sezonul în care a curs râuri-râuri. Deci luați de vă veseliți

Salutare tuturor. Un oltean ratacit (virtual) prin Moldova va deranjeaza.  Olteanul se numeste Emil Calinescu si este triplu blogger. Scrie, in paralel, pe http://emilcalinescu.eu/, http://emilstudentulminune.wordpress.com/ si pe  http://minunat.eu/ . Si pentru ca tot sunt in vizita in Moldova, voi scrie despre …alcool. Nu la modul general. Asadar, stereotipuri si mituri despre alcool. Sa vedem:

1.     Moldovenii sunt cei mai betivi. Datele statistice nu ne ajuta, insa experientele personale par a fi de partea noastra. Si totusi, oltenii is cuminti cand vine vorba de dat la masea? Greu de crezut.

2.     Bauturile trebuiesc baute in ordinea tariei. Mitul este dat de faptul ca unele tarii, gen tuica stramoseasca, sunt un bun aperitiv. Alea le bei inainte de masa, iar apoi o dai pe vin. Tuica poate fi inlocuita cu votca. Dar nu e valabil cand bei bere. Care trebuie bauta musai INAINTE, altfel iti vine pe gat grav. Si s-ar putea sa incepi sa hranesti niste ratuste.

3.     O bere iti iese din organism dupa 45 de  minute, asa ca daca bei 15 minute o bere, apoi faci pauza 45 de minute, poti sa bei oricat ca nu te imbeti. No shit, deci poti sa bei 24 de beri, non-stop, doar facand pauza? Nu prea cred.

4.     Cea mai buna bere e cea nemteasca ori cea englezeasca. Prostie mai mare ca asta n-am auzit (mai ales partea a II-a). Englezii, ca si irlandezii, beau Berea CALDA (“la temperature camerei”) si fara spuma. Mai bine beau o cola decat asa ceva. Iar mai buna ca Berea nemteasca e cea belgiana. E adevarat, e mai scumpa. Nemtii sunt cei mai mari bautori de bere, dar doar din punct de vedere CANTITATIV. Si da, posibil sa fie din punct calitate-pret mai buna Berea la nemti.

5.     Berea se bea seara, inainte de culcare. Eu n-as recomanda asta, Berea are efect diuretic si s-ar putea sa trebuiasca sa te trezesti dupa o ora. Mai bine mai stai 1-2 ore s-o dai jos.

6.     Daca bei bere cu paiul te imbeti mai repede. O mare PROSTIE! Probabil chestia asta au testat-o niste pitipoance care nu bausera in viata lor alcool. Si cu atat mai mult bere. Si care ulterior au hranit instant ratustele.

7.     De ce, daca e facuta dupa aceeasi reteta, Berea are gust diferit in diverse tari? Ma mediocrilor, incredientul de baza la bere este … APA ! Daca pui apa din Romania sau apa din Germania, E ALTA BERE!

8.     Berea e pentru oamenii saraci, cei bogati beau wiski sau vinuri scumpe. Fals, daca vrei sa bei beri bune, dai o gramada de bani pe ele. E o chestie de gust. Ce-I drept, fitosii se lauda ca nu beau bere. Cica fac burtica.

9.     Daca amesteci bauturile in acelasi pahar e nasol, daca le bei insa separat, pe aceleasi, nu e acelasi lucru. De fapt efectul e cam acelasi. Exista bauturi tip cocktail, cu 3-4 bauturi in ele, care nu au INSTANT efectul ala prezis. Iar daca bei 10 tipuri de bauturi intr-o seara, fie si separate, tot la rate vei da intr-un final. Pe bune.

10.                       De revelion si de ziua mea trebuie musai sa beau. Este singurul stereotip pe care nu-l pot contrazice.

Salutari ALCOOLIZATE tuturor si HAI NOROC :)

p.s.: acum e rândul meu, de scris la el, guest-post despre, despre... suspans.... Manele :)

Leapșa - Aștept 2013 pentru că...

Nu am apucat să îmi fac o listă, un plan pentru 2013, nici nu îmi dau seama bine ce dorințe am pentru noul an așa că leapșa pe care mi-a dat-o Laurențiu, mai precis Ochiu' Rațiunii, vine la fix și am să răspund, poate mă mai luminez și aflu ce vreau de la 2013.

1.     Aștept 2013 pentru că: nu m-am înțeles foarte bine cu 2012 și cred că nici el cu mine. Antipatie reciprocă.

2.     La anul m-aș muta o lună: oriunde în Franța pentru că este țara mea preferată.

3.     2013 ar putea fi diferit: pentru că încă nu am planuri, liste, doar o dorință de mai bine.

4.     Ultima ceartă cu cineva am avut-o pentru că: nu port căciulă când e prea frig afară.

5.     Sunt dezamăgit de produsul: telefonul meu. Merge bine când are el chef.

6.     Aș mai retrăi luna: mai pentru că a fost singura care mi-a plăcut în 2012 și în care mi-a fost bine, a fost frumos, interesant, vibrant.

7.     Sunt mai înțelept cu un an pentru că: mi s-au întâmplat destule în 2012 ... și am reușit să ajung și în 2013.

8.     Gratis, în clinica unui estetician aș încerca intervenția: implant cu silicon pentru că așa vreau ... de mult.

9.     Aș face schimb de job cu: bibliotecare din orașul meu pentru mirosul cărților vechi.

10.  La sfârșit de an îmi fac întotdeauna lista cu lucruri faine de văzut/făcut pentru că: e oarecum frumos chiar dacă de cele mai multe ori nu o duc la capăt.

Și s-a mai dus un an!

S-a scurs un an ca o clipă și doar câteva zile ne mai despart de o nouă linie de start. O altă cursă aproape c-a ajuns la final. O alta stă să înceapă. Nu te întreabă dacă ești obosit, dacă mai poți, dacă mai vrei. Suntem tot timpul într-o permanentă căutare, a noastră, a celor din jur. Mereu numărăm, mereu contabilizăm: un an care a mai trecut, un an care mai vine.

Finalurile mă fac tristă iar începuturile mă sperie. Chiar și de un an mai puțin frumos mi-e greu să îmi iau rămas bun și mă sperie ce ar putea să îmi aducă un altul, nou-nouț, abia împachetat și nedesfăcut încă de nimeni.

E ciudat când privești în urmă și vezi câte lași. Unii oameni, unele amintiri, unele lucruri, unele evenimente, unele experiențe, care nu mai șade bine să le iei cu tine.

Îți smulgi noi promisiuni și fără să vrei îți trezești în tine speranța unui mai bine. Știi că ai pierdut atâtea sau pentru multe ești pierdut, dar undeva acolo, adânc, e sentimentul că poate ceva pierdut se reîntoarce sau ceva nou te va face mai bucuros.

Nu știu ce ar trebui să luăm cu noi și ce ar trebui să lăsăm.

În fiecare an care trece facem alegeri, schimbări, greșeli. Suntem egoiști sau prea darnici. Personaje principale sau secundare în poveștile uneori mizerabile ale vieții noastre. Uneori prea triști și alteori deloc.

Mai trece un an în care am învățat tot sau nimic ori am uitat. Aici, acolo ... am lăsat părți din noi sau am trecut neobservați. Iubiri neînțelese, iubiri stinse sau uitate. Prieteni trădători de care ai uitat sau te-au uitat. Și puțini care mai sunt.

Șoapte, țipete, surâs, oftat, râs, venit, plecat. Toate intră într-un an care îți întoarce spatele în timp ce tu îți întorci ochii spre un altul.

Nu e comedie, nici tragedie.

Ultimul lucru a fost Paris, mon amour, poate singurul lucru pe care l-am iubit și m-a așteptat. În rest doar neînțelesuri, ale mele, ale altora.

A mai trecut un an în care nu am scris nimic doar am recitit. Încă un an în care am rătăcit aievea. Încă un an după care mă întreb și eu de acum ce fac. Mai încolo, în următorul...

Ninge iar și e un alb atât de frumos care acoperă tot. Ce veșnicie frumoasă în fața căreia m-aș cufunda și eu și Lea. Am iubit cuvintele dar ele nu îndeajuns pe mine, ca întotdeauna, mereu și mereu. S-a așternut zăpada.

Așa se încheie, încă nepublicată și nici nu știu dacă vreodată va fi, o carte în care în nopți fără somn și prea multe amintiri am strâns gânduri și frânturi de povești. Aproape de final de 2012 am pus punct și de aici mai încolo, voi mai vedea eu. Pentru asta un an  întreg, nou, mă așteaptă peste vreo câteva ore.

Despre ce a fost și câte-au fost poate nici nu mai are rost. Bun, rău, urât, frumos, toate au încăput laolaltă și ne-au făcut să fim cine suntem astăzi.  

Am avut momente minunate dar și prea grele. Am avut încercări, câteva reușite și câteva eșecuri. Am întâlnit oameni cu povești interesante. I-am dezamăgit pe unii și alții pe mine. De unii vreau să mai aud iar de alții niciodată

Despre ce vreau să fie, e simplu, doar mai bine, doar mai liniște, doar cu oameni mai frumoși la suflet, mai calzi, mai înțelegători, mai cu bun-simț, mai hotărâți, mai puțin ranchiunoși, cu toții sănătoși.

Vreau să mai apuc să scriu despre lucruri frumoase, să ajung prin locuri care să te încarce pozitiv, vreau să aud oameni care spun ceva nu doar aruncă cu vorbe.

Aș vrea îmbrățisări mai calde, mai dese, sincere.

Și sunt multe care încep cu ”sper să”, ”vreau să„ ... și câte vor deveni ... vom vedea, vom aștepta un an nou, despre care vrem să credem că va fi mai bun!

sursa foto: reteaualiterara.ning.com