Un produs Blogger.

Interviu

miercuri, 14 septembrie 2011

Cand nu ai somn (nu mai fumezi ca vrei sa te lasi) iti gasesti ceva de facut, e clar, si noaptea trecuta m-am apucat de cotrobait printre cursurile de la facultate. Am un obicei de om batran sa strang toate lucrurile pe motiv ca poate vreodata imi vor folosi. Am dat peste tot felul de nebunii, m-am umplut de praf (si inca o data mi-am dat seama ca probabil imi place la nebunie sa fac curat, sunt o super gospodina) dar macar a meritat. Am dat peste un interviu pe care l-am luat in primul an de master (deci in urma cu doi ani).



Aveam eu o materie la care invatam sa scriu recenzii, cronici si sa fac interviuri. Tema era sa gasesc persoana si sa fac cateva intrebari numai bune de adresat. Si mi-a venit evident ideea sa il fac cu cel care mi-a fost profesor in facultate (de mai multe materii), cu care mi-am facut licenta si care m-a facut sa cred ca as scrie bine. Mi-a fost drag interviul, le-a fost drag si colegilor de la master si daca tot l-am gasit, sa il sterg de praf zic.
Deci nu e vorba de nicio calatorie la propriu, poate doar una metaforica spre suflet. Oricum e toamna, vremea melancoliei si gandurilor.
Ca sa va familiarizati cu intervievatul: este Gheorghe Onut, doctor in sociologie, conferentiar la Universitatea de Sociologie din Brasov. Acopera o diversitate de campuri de practici profesionale de sociolog de la inventarea de posturi si programe tv la consultanta politica electorala, dezvoltarea creativitatii si managementul resursei umane. Publica rar, carti la care lucreaza cu anii.

1. Am terminat sociologia dar tot nu cred ca stiu pana la capat ce e aia profesia de sociolog. Va mai intreb o data pe dumneavoastra.
In orasul meu natal, Resita, sa nu te faci inginer, sa fii un elev care le are cu mate, cu la-la-la, adica sa nu fii boul boilor, sa nu te faci inginer era o catastrofa cu atat mai mult cu cat taicatu lucra la combinatul siderurgic. Deci cand am decis sa ma fac sociolog, s-a produs asa o....si tata a zis la meserie si la casatorie nu ma bag, dar ce e aia? Si i-am spus ca nu stiu exact acum, decat sa spun prostii mai bine ma duc acolo si cand ma intorc ii spun. Nu a uitat si cand m-am intors m-a intrebat. I-am zis si eu ce am inteles. M-a ascultat cu atentie si a avut urmatoarea concluzie: deci daca inteleg bine tu o sa iesi un fel de profesoara de dirigentie. De atunci scriu asta, monografia profesiei de sociolog, de atunci ma gandesc ce-i asta profesia de sociolog. Am patit si o chestie pentru care trebuie sa te iubeasca zeii. Am avut norocul sa infiintez o Facultate de Sociologie cu Fane Ungureanu si multi altii.

2. De ce o carte de tehnici creative cu titlul "Masina de idei"?
De prost. Deci am avut tot timpul ideea ca un intelectual trebuie sa scrie bine. Sa scrii bine in capul meu inseamna sa scrii cu cele mai putine cuvinte cu putinta astfel incat sa se inteleaga bine ce vrei sa spui. Am traversat diferite faze cu chestia asta de a scrie bine si la un momendat am traversat o epoca a metaforelor, a nu stiu ce, a idioteniilor si in loc sa spun simplu Dictionar de tehnici creative i-am spus Masina de idei. E o aiureala, este o idee foarte proasta.

3. De ce publicati putin si rar?
Acum s-ar putea sa fiu in deplin acord cu proverbul prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Deci nu numai ca fac asta dar sunt si mandru de asta. Ar mai fi ca sunt lenes, asta-i evident adica nu am nicio indoiala si s-ar putea sa fie si ceva ce nu imi place sa recunosc: s-ar putea sa nu am o mare putere de munca, adica sa am o capacitate de lucru relativ mica. Si mai e ceva, nu stiu cum sa zic, totusi eu trebuie sa accept destinul meu, ceea ce am vazut ca-i intr-adevar greu de acceptat. Eu si camarazii mei de generatie am traversat o perioada toxica de 20 de ani. N-am cum s-o recuperez fara defecte spectaculos de stanjenitoare. Ma uit in jurul meu la colegii mei care fac alfel decat mine: scriu mult si publica mult. Imi pare rau dar trebuie sa spun ca nu prea am vazut lucruri bune.

4. Un sociolog poate fabrica un scriitor?
Doar daca se fabrica pe sine. Toti sociologii care imi plac trebuie sa aiba doua caracteristici: au facut unu-doi ani de Politehnica, adica ceva cu mate, fizica si au publicat niste versuri. Cred ca un sociolog bun si adevarat are 90 % din adn-ul unui scriitor. Eu nu am scapat de ideea ca in mine se rateaza un poate nu mare scriitor dar unul mai important decat as putea fi eu vreodata ca sociolog. Cred ca nici acum nu-i tarziu sa ma apuc sa devin un mare scriitor. S-ar putea ca dupa ce ma plictisesc de tot ceea ce fac acum dar trebuie sa spun un lucru: nimic nu mi se mai pare foarte important. Traversez poate o perioada de disperare tacuta. Inca fac ceea ce fac cu drag, am idei, ma simt bine inventand, alergand dar nu mi se pare nimic important.

5. Cine mai este astazi pasionat de carti si lectura?
Dracu stie, chiar dracu stie. La aceasta intrebare mi-ar placea sa am un raspuns profesional, deci unul cu care sa-i pot ajuta pe cei care scriu la modul cel mai serios cu putinta. Nu m-am ocupat niciodata serios de aceasta intrebare. Un fapt in schimb este evident ne putem intreba foarte serios: ba cine dracu mai citeste?

6. Cum arata scriitorul de maine?
Cred ca scriitorii de maine sunt eminamente sociologi. Desi scriitorii de maine sunt oamenii care nu stiu cum sa zic, au un anumit tip de cultura filosofica, politica, sociologica in linii de baza. Sunt oameni dotati la capitolul teorie adica au in cap configuratii mentale care sunt capabile sa produca explicatii estetice. Daca stau sa ma gandesc si la viitorul literaturii, nu il vad prea clar. Nu vad viitorul cu postmodernism, intertextualism, bla-bla dar evident nici cu o intoarcere la Dostoievski.

7. Le spuneti studentilor sa citeasca literatura?
Da, ii indemn in variate feluri, acum imi dau seama ca ar trebui sa am mult mai clar chestia asta. Oamenilor cu care reusim sa rupem barierele astea adica eu profesoara tu dimpotriva, ajung sa le recomand anumite carti si anume imi dau seama de un lucru, apuc sa le spun de o singura carte: Hermann Hesse, "Jocul cu margelele de sticla"

8. Asta-i musai de citit?
Da, eu le zic asa, nu te poti face sociolog pana nu citesti "Jocul cu margelele de sticla", dupa aia mai vedem ce mai trebuie.

9. E din ce in ce mai prezenta tema comunismului. De ce?
Treaba cu comunismul nu am terminat-o deloc si el va deveni din ce in ce mai invaziv ca atunci cand ai comis un asasinat aupra unei persoane pe care nu mai stii de ce ai asasinat-o. Momentan nu ne aflam in faza care trebuie. Cunosc mititei care nu s-au nascut sub soarele comunist sau s-au nascut dar au scapat repede si ori de care ori e o chestie care nu le place, spun ca e comunista si au rezolvat problema. Dar de asta evident vom scapa pentru ca este o prostie. Este o atitudine dezavantajoasa daca nu chiar defectuoasa. Eu fiind comunist, nu numai de acum, ci de cand ma stiu, mi-e un pic teama sa formulez ce gandesc, dar o formulez: n-am terminat-o cu comunismul, va veni peste voi mai incolo. Uita-te la criza asta. Este ceva ce in mod evident ne-a corentat in locul cel mai neplacut cu putinta si anume acolo unde este vorba de viitor. Ne-am pomenit dupa 1989 in situatia in care viitorul nu este important, sa lasam viitorul sa isi faca singur de cap, ca capitalismul este ok, dar nu mai intra nici macar la rubrica un rau necesar, este un rau ne -necesar. Nu produce nimic interesant, produce lucruri absolut stupefiante, inacceptate, nu-i nici macar in stare sa hraneasca pe toata lumea. Mergem spre nicaieri, ne taram spre o Gomora.

10. Stiti multe bancuri si chiar bune. Se mai inventeaza acum bancuri bune s-au Bula sta sa apuna?
Povestea cu bancurile e cam asa: in mod evident este o forma de cultura populara si Romania in ultimul deceniu comunist a fost tara cu cea mai mare productie de bancuri din lume. In mod evident comunismul oprima si atunci oamenii si-au inventat acest forum cetatenesc care era bancul. Bancurile de astazi sunt de obicei proaste, diminuate, cam lalaite. Sunt foarte putine bancuri noi care apar in perioada asta. Faptul ca acum interfereaza bancurile pe internet s-ar putea sa arate ceva destul de neplacur. Este clar ca o parte neinsemnata dintre noi nu apuca sa se exprime, nu au unde si atunci o facem pe caile astea. Comunist fiind acest lucru nu ma duce prea departe: democratia voastra stimati democrati este teatru si inca sa ma iertati ca nu prea mai aveti nici spectatori.

Niciun comentariu:

 

O Campanie Salvati Copiii

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite