Un produs Blogger.

Omenirea ... mâine

duminică, 4 noiembrie 2012



”Bun găsit în 2066. Se pare că ne apropiem cu pași repezi de marea întâlnire a omenirii cu ființe extraterestre, după cum declară oamenii de știință. Aceasta, în schimb, s-ar solda cu dezechilibrarea civilizației umane. Vom face sau nu față noilor schimbări? Asta este marea întrebarea de pe buzele tuturor. Invitata noastră de astăzi este o doamnă de 80 de ani care a trăit cele mai semnificative schimbări. Omenirea de ieri și mâine, chiar acum.”
Reporter: Tot mai des apar știri despre vizita extratereștilor? Credeți în așa ceva, mai ales după ce ați fost martora atâtor schimbări?
Doamna: Când eram mică mă uitam la un film Star Trek, serial, pe atunci apropo, aveam și televizoare, nu doar monitoare LCD, erau niște chesti mari, negre, apoi au devenit mai subțiri, am prins și eu monitoare când eram tânără dar nu erau peste tot. Și serialul asta, science fiction, prezenta o lume ciudată nouă: omenirea după un al treilea război mondial a descoperit zborul supraluminic și s-a unit cu alte specii de ființe. Multe din ceea ce am văzut acolo s-a întâmplat. Apoi râdeam, erau numai telefoane fixe, adică nu puteai să îl iei de acasă cu tine și avea fire, și ziceam ”ți-ai luat fixul cu tine” și așa s-a întâmplat, erau primele telefoane mobile. Scriam, pe hârtie, era hârtie atunci, acum nu. Nu am mai văzut nicio carte ca odinioară. Păstrez cu mare drag cele câteva cărți de hârtie pe care le am, mai păstrez cu drag mirosul. Acum avem un calculator mic cu toate cărțile pe care le vrem și ținel ală în mână citim sau ne vorbește. Dar cartea înainte era altfel, de hârtie, o atingeam. Nu știam foarte multe despre creierul uman, acum ne golim amintirile într-un hard diskextern, cred că pronunț bine. Am devenit mai mult roboți, dar de atunci se vorbea despre asta, mai puțin și noi nu prea credeam, dar uite că le trăiesc. Deci acum cred orice.
R: Credeți că omenirea va dispărea?
D: Vom dispărea și noi odată. Nu am crescut cu nimic din ce este astăzi. Râdeam de bunica mea care nu înțelegea ce este cu telefonul mobil, astăzi râd nepoții mei de mine, nu prea știu să folosesc nimic din dispozitivele astea de azi. Adică dacă azi nu eram aici și erai acasă, tu erai lângă mine. Când vorbesc cu nepoții mei așa apar și ei. Nu înțelege eu toate astea. Ce vroiam să spun este că am evoluat, nu știu dacă în bine sau rău, adică nu știu dacă toate astea ne fac bine sau nu. Mie nu îmi plac, nepoților mei da, că ei nu știu altceva, și orice lucru, după evoluție se stinge. Deci ne vom stinge și noi cumva.
R: Cum v-ați adaptat schimbărilor?
D: Foarte  greu, ți-am spus. Pe vremea mea găteam, cu mâinile, acuma le pui pe toate undeva și gata. Acum suntem și noi un fel de roboți, dar de atunci vorbeau aștia că este posibil și astfel se prelungește viața pe pământ. Noi muream de cancer, leucemie și boli de inimă. Astăzi sunt inimi de metal. Dacă uitam ceva era grav, azi am și eu ca un calculator o memorie unde îmi pun acolo, tot ce fac peste zi. Îmi golesc creierul, asta nu e omenesc.Aveam întrerupătoare, adica un buton pe care apăsam să închidem sau să deschidem becul, astăzi strig.
Greu, foarte greu, chiar dacă de atunci se auzea de astea.
R: Când ați avut primul calculator?
D: Nu mai știu, da eram tare tânără. Dar noi nu făceam toatea astea cu el. Eu scriam la el, acum nu e nevoie dacă nu am chef. Stăteam pe internet, de atunci puteam vorbi și cu altcineva, dar nu erau aproape, ca acum. Noi nu știam atâtea.
Acuma calculatorul e cel mai bun prieten al nostru. E viața noastră. Acolo avem tot, e ca un fel de act de identitate. Știi înainte aveam animale de casă, vii, acuma avem doar calculatoare.
R: Vorbeați despre sfârșitul lumii?
D: Da, mult, dar ne era teamă. În 2012 se zicea că va fi, nu a fost, dar de atunci oricum omenirea s-a schimbat. Au fost tot felul de păreri care de care mai științifice. Stephen Hawking, uite de el mi-a plăcut, el a prezis multe, deștept, și s-au întâmplat. El a spus și de extratereștri. Și că nu există Dumnezeu, că timpul se termină. Nu prea le înțelegeam atunci și erau mai puerile. Acum totul e doar știință.
R: Vă e dor de vremurile alea?
D: Da, mi-e dor să fiu om, să mor normal.
R: Vreți să vină extratereștrii?
D: Mi-e totuna, eu am trăit prea multe, sunt obosită de atâtea schimbări pe care greu le înțeleg. Abia acum o înțeleg pe străbunica și bunica mea.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 14.

Niciun comentariu:

 

O Campanie Salvati Copiii

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite