Schimbarea începe cu tine

Deseori am folosit această replică atunci când alții mă întrebau de ce fac anumite lucruri care ar intra în categoria ”voluntariat”. Nu câștig nimic material și nimic palpabil acum, e doar o investiție pe termen lung pentru o lume mai bună. Nu azi, nu mâine, poate nici poimâine, dar cândva în viitor. E un lucru pe care îl oferi și atât, pentru că nu tot timpul trebuie să primești ceva la schimb ca să fii fericit.

De asta mă duc din când în când să mă joc cu copii bolnavi, internați la spital. Pentru că două ore cât sunt acolo le este lor bine și atât. E un gest care speri să fie deprins și de alții și care pentru copii ăia va conta.

De asta mă bucur când văd oameni frumoși pe dinăuntru care fac lucruri frumoase. Oameni care zâmbesc, care au idei extraordinare, ambiție, putere. Nu-mi iese nimic din a mă bucura pentru ei, dar cu toate astea o fac. Pentru că merită să te bucuri pentru ei. Pentru că într-o zi de mâine un colț de lume va fi mai bun datorită lor.

Nu sunt cel mai drăguț om de fața pământului dar îmi ofer zâmbetul și ajutorul gratuit când simt că cineva are nevoie de el.

De asta îi bat pe alții la cap cu cărțile mele și cititul și de câte ori voi avea ocazia să vorbesc despre asta o voi face. Vreau să trăiesc printre oameni deștepți cu care să îmi împărtășesc ideile și dacă nu mai apuc eu, măcar copii mei să trăiască într-o lume mai frumoasă.

De câte ori voi putea mă voi alătura ideilor și proiectelor care să schimbe ceva.

Tot de asta, că aici vroiam să ajung, am mers cu colegii mei de la radio să facem curat în Parcul din Onești. Aici se demarează Luna Curățeniei și cum am putut, cât am putut ne-am alăturat și noi. Unii au plantat copăcei, eu cu prietena mea am greblat frunzele uscate și fiecare în felul nostru am încercat să contribuim la povestea asta. Am luat-o ca pe o ieșire, ca pe o distracție dacă vreți. Poate că puteam face mai multe, mai serios, dar am încercat cât am putut și măcar am făcut un pas spre mai bine.

Nu sunt un om extraordinar, încă mai sunt pe ici pe colo găunos, încă mai am multe de învățat și descoperit, dar mă străduiesc.

Dacă am învățat ceva până acum totuși, este că, dacă nu încep să fac eu ceva, să nu mai aștept nimic, de nicăieri.

Vreau o lume colorată și frumoasă. Poate e pueril, naiv să cred asta dar nici nu am de gând să-i ascult pe alții care se străduiesc să-mi spună că nu-i așa.

Am și eu doza mea de pragmatism care mă ferește de juliturile realității.

Data viitoare când poți fi altfel și poți ajuta cumva, zic să o faci. Restul nu mai contează!