Olimpicii

Știu că deseori auzim despre sistemul de învățământ prost din România. Despre elevi care uită să mai dea pe la școală, care nu iau bacul, care nu mai termină facultatea, despre profesori prost plătiți, despre lipsă de interes.

Se spune că orice pădure are și uscăciuni și exact așa am vrut să privesc povestea asta, ca ”uscăciunile” care există, câte un pic, peste tot.

Am cunoscut și elevi extraordinari și profesori exemplari. Copii cu ambiție care merg la olimpiade, care iau premii, care vorbesc frumos, cărora li se pare normal asta, care au ambiții și dacă uiți de vârsta lor ai impresia că vorbești cu oameni mari, în toată firea, cu atâta experiență de viață.

În urmă cu ceva timp am cunoscut o fată care în clasa a 8-a a ajuns la olimpiada națională de limba și literatura română. A fost un interviu frumos cu un schimb inteligent de replici pe care l-aș fi continuat cât mai mult.

Tot aici pe blog am mai scris despre olimpici, niște tocilari de aur.

Săptămâna asta, pentru radio, am făcut o știre cu și despre olimpici. Am stat de vorbă cu 9 elevi care merg la olimpiade, care au luat locul I sau II, care sunt așa naturali, încrezători, care știu ce vor face mâine, care sunt siguri pe ei, care vorbesc frumos, de care ți-e drag.

Mi-a părut bine să-i cunosc și mi-ar plăcea să mai aud de ei, nu doar că și-au găsit împlinirea undeva, departe de România, ci pe aici. Ei sunt  Horia Măgureanu, Andrei Bleahu, Elena Grozavu, Larisa Răsmeriță, Bogdan Dițu, Elena Irimia, Irina Ursu, Alina Burghelea, Andreea Tudoreanu.

Sunt lucruri care se fac la timpul lor. Ei s-au prins. E timpul să învețe, să investească în ei și cu siguranță vor culege și roadele.

Am citit și despre faptul că rata analfabetismului în România e mare. O știu și pe asta.  Nu trăiesc pe altă planetă. Doar că de data asta vreau să vorbesc doar despre ei, olimpicii. Pentru că vreau să cred că sunt unii care se chinuie să facă ceva și cu cealaltă față a educației.