Manuscrisul găsit la Accra

Cartea ”Manuscrisul găsit la Accra”, semnată de Paulo Coelho, este scrisă în stilul caracteristic al autorului în care tema principală este viața cu ale sale drumuri. Conturează o poveste simplă prin care să transmită ideile și gândurile despre viață, adevăruri care sunt la îndemâna oricui, dar din grabă sau prea plini de poveri, uităm să vedem minunile din lucrurile simple care ne înconjoară.

Povestea este plasată în ajunul bătăliei pentru Ierusalim, când creștinii, evreii și musulmanii se adună pentru al asculta pe grecul înțelept, căruia îi zic Coptul, care le vorbește despre învățămintele desprinse din viața de toate zilele, din greutățile, încercările, provocările, reușitele și înfrângerile pe care le adunăm de-a lungul vieții.

Cei adunați în Orașul Sfânt, până în zorii zilei, când va începe bătălia, îi cer grecului să le vorbească despre înfrângere, înfrânți, teama de schimbare, frumusețe, căutarea drumului în viață, dragoste, clipele pe care le credem pierdute, sex, cuvânt, eleganță, reușită, miracol, neliniște, viitor, loialitate, dușmani.

Descoperi în răspunsurile lui lucruri simple, la care îți vine să exclami, dar asta o știu și eu. Da, corect până aici, doar că noi uităm să trăim așa, și cum a mai spus-o autorul și în Alchimistul, cu cât creștem, cu atât mai mult ne îndepărtăm de visele noastre.

Întrebat de înfrângere el le-a spus celor adunați că :”Nu există nici victorie, nici înfrângere în ciclul naturii: există doar mișcare”. Cei care nu vor renunța, indiferent că au avut de a face cu un eșec, sunt cei care nu vor fi înfrânți niciodată. Cei care renunță, doar aceia sunt înfrânții, nu cei care pierd. ”Renunțarea nu are un sfârșit: este o alegere în viață.”

Despre singurătate le-a spus că ”nu este lipsa iubirii, ci completarea ei”. Oricine are nevoie de momentele sale de singurătate pentru a se dezvolta, a se cunoaște mai bine, pentru a-și găsi răspunsurile și calea.

Teama de schimbare vine din obișnuință și din teama că poate nu ne vom putea obișnui și cu altceva. De câte ori ne este teamă de schimbare ar trebui să ne reamintim că ”cei care găsesc că aventura e primejdioasă să încerce rutina: ea ucide înainte de vreme.”

Căutarea drumului în viață pare să fie scopul tuturor dintre noi. Îl descoperim mergând și oricât de greu ne-ar fi doar dacă ne păstrăm credința putem reuși. Atunci când plecăm spre un lucru și el vine spre noi.

Dragostea este iarăși subiectul pe care deseori îl abordăm în viețile noastre, fie că vorbim de iubirea din viața noastră sau de lipsa ei.

Oricum ar fi trebui să iubim pentru că așa cum aflăm și din ”Manuscris”, ”cel care a plecat nu a luat cu sine soarele și nu a lăsat în loc bezna. Doar a plecat și fiecare rămas-bun poartă ascuns în el o speranță. E mai bine să fii iubit și să fi pierdut iubirea decât să nu fi iubit niciodată.” Așa că ”Nu renunța. De obicei ultima cheie din mănunchi este cea care deschide ușa.”

Deseori spunem că am pierdut atâta timp lângă cineva sau ceva. Dar nu e pierdut, e doar o etapă în drumul nostru fără de care nu am putea să mergem mai departe. E bine să știm că ”Soarta nu este nedreaptă cu nimeni. Toți suntem liberi să iubim sau să urâm ce facem.”

Despre viitor, singurul lucru sigur îl știm că: ”Cu toții știm ce ne așteaptă în viitor: Nedorita de Oameni.”

Despre cuvânt vorbește frumos iar citatul nu mai are nevoie de comentarii:

”Cea mai cumplită dintre toate armele este cuvântul – care distruge o viață fără să verse sânge și ale cărei cicatrici nu se vindecă niciodată.”

E greu de povestit o carte în care nu povestea e importantă ci ideile pe care le transmite. Ca mai toate cărțile lui Coelho, sunt de citit, nu de povestit. Ele oricum se parcurg ușor și sunt lectura cea mai plăcută când vrei ceva care să te deconecteze și relaxeze. După ce le citești rămâne la alegerea ta dacă te mai gândești sau nu la ce ai descoperit printre cuvinte.

În fiecare zi este bine să mai învețiceva sau de ce nu să îți reîmprospătezi anumite informații. Pentru concediu îți recomand Suleyman cartea.